Sărbătorile zilei din 28 august 2025 – Sf. Cuv. Moise Etiopianul; Dreptul Iezechia; SF. Cuv. Iosif Isihastul
Ortodoxe
Sf. Cuv. Moise Etiopianul; Dreptul Iezechia; SF. Cuv. Iosif Isihastul
Greco-catolice
Sf. cuv. Moise Etiopianul; Sf. Augustin
Romano-catolice
Ss. Augustin, ep. înv.; Florentina, fc.
Avva Moise Arapul sau Moise Etiopianul a fost unul dintre marii Părinți ai pustiei Egiptului.
În tinerețe, Moise a fost un tâlhar vestit din părțile Egiptului.
‘El mai înainte a fost rob la un stăpân vestit, care, pentru obiceiul lui cel rău și pentru multele feluri de ucideri, l-a gonit de la el; iar el, plecând, s-a alăturat de tâlhari. Văzându-l ei că este tare cu trupul și aspru la obicei, l-au pus mai mare peste ei înșiși. Aceasta se povestește despre dânsul, ca și îndreptarea lui să fie arătată, adică ce fel de viață a avut și în ce fel de pocăință și plăcere de Dumnezeu a venit’. (Viețile Sfinților)
Moise, făcând tâlhării și jafuri împreună cu tovarășii săi, mult sânge a vărsat și a săvârșit multe fapte necurate și rușinoase, făcându-se vestit prin răutatea sa și înfricoșat tuturor.
Deci înainte de a merge în pustia sketică, Sfântul Moise fusese tâlhar, unul renumit pentru răutățile și crimele sale, căpetenie a unei cete de tâlhari de pe valea Nilului.
Ca monah, a arătat însă atâta râvnă pentru viața ascetică, încât întrecea în sensibilitate pe unii dintre cei mai mari părinți ai pustiei.
Cuviosul Moise, petrecând mulți ani în nevoințele pustnicești, s-a învrednicit de rânduiala preoțească în urma unei descoperiri dumnezeiești.
După primirea preoției, Cuviosul Moise, petrecând 15 ani și împlinind de la naștere șaptezeci și cinci de ani, a adunat șaptezeci și cinci de ucenici și s-a sfârșit mucenicește.
A refuzat să plece din chilia sa atunci când schitul era amenințat de năvălirea arabilor, socotind după cuvintele lui Hristos și amintindu-și de viața dinainte: ‘(…) într-una din zile, șezând cu frații, a zis: ‘Sculați-vă și fugiți de aici, că astăzi barbarii vor veni în schit să taie pe monahi’. Frații i-au zis: ‘Părinte, tu pentru ce nu fugi?’ El a zis către dânșii: ‘Eu am atâția ani și aștept ziua aceasta ca să se împlinească cuvântul Stăpânului meu Hristos, Care a zis: Cel ce ridică sabia, de sabie va muri!’ ‘. (Viețile Sfinților)
Sfântul Cuvios Moise a fost ucis de năvălitori, împreună cu câțiva ucenici ai săi.
‘Așa a fost sfârșitul Cuviosului părintelui nostru Moise arapul, care din tâlhar se făcuse monah și care, prin adevărată pocăință, a plăcut desăvârșit lui Dumnezeu. Lui nu numai Raiul, dar și cerul i s-a deschis ca unui mucenic’. (Viețile Sfinților)
Orfan de tată încă de mic, tânărul Francisc a plecat la vârsta adolescenței să lucreze în portul Pireu. S-a înrolat apoi în armată. După împlinirea stagiul militar, a întâlnit în Atena un monah aghiorit de la o chilie din Kareia, pe care l-a rugat să îl ia cu sine atunci când se va întoarce în Sfântul Munte Athos.
Venit la Athos la vârsta de 23 de ani, a căutat imediat un părinte duhovnicesc care să-l învețe rugăciunea inimii. Nu a găsit însă pe nici unul. După o scurtă ședere la Katunakia, alături de bătrânul Daniil, a plecat spre Vigla, în apropiere de peștera Sfântului Atanasie Athonitul. În acest răstimp, a cercetat multe peșteri și locuri, unde au trăit cuvioși athoniți.
În cele din urmă, s-a întâlnit cu părintele Arsenie, care va deveni împreună-nevoitor cu dânsul, și a aflat că împărtășesc aceeași dorință de isihie, așa că au hotărât să găsească un stareț încercat. L-au găsit pe starețul Efrem Dogarul, și s-au așezat într-o colibă sărmană și dărăpănată de la Schitul Sfântului Vasile.
În 1938, Iosif, împreună cu părintele Arsenie, a zidit un paraclis în cinstea Sfântului Ioan Botezătorul, precum și trei mici chilii, într-un locul depărtat și ascuns în munți.
Sfântul Iosif nu și-a îngăduit niciodată odihnă în nevoințe, în ciuda unei sănătăți șubrede ce l-a adus treptat într-o stare de semi-paralizie. Cu toate acestea, pentru că ucenicii săi mai tineri nu puteau îndura asprimea peșterilor, în iunie 1951, a decis să-și mute obștea într-un loc mai accesibil, la Schitul Nou.
Aici, în 28 august 1959, Sfântul Cuvios Iosif Isihastul și-a dat sufletul lui Dumnezeu ca un adevărat mucenic.
De-a lungul vieții, pentru jertfa sa, Dumnezeu i-a dat multe daruri duhovnicești: vederea luminii, vedenii minunate, înainte-vedere și cunoașterea gândurilor. După adormirea sa, Sfântul Duh a dat mărturie de prezența Sa în el, rămășițele sale răspândind bună mireasmă. (surse: Viețile Sfinților – paginiortodoxe.tripod.com; https://doxologia.ro)
