În contextul în care tensiunile geopolitice se intensifică, Graff evidențiază cinci zone cu potențial ridicat de conflict armat, alături de situații deja existente care adaugă o dimensiune suplimentară acestei incertitudini mondiale.
Pe lista regiunilor cu o stare de vulnerabilitate crescută se află țările baltice, granițele tensionate dintre India și Pakistan, China și Taiwan, disputa dintre India și China și Peninsula Coreeană. Pe lângă acestea, conflictul deja început între Israel și Iran, precum și ambițiile geopolitice ale Rusiei în Europa de Est sporesc gradul de nesiguranță pe plan global.
Estonia, Letonia și Lituania sunt identificate în analiza lui Graff drept puncte cruciale în confruntarea dintre Rusia și lumea occidentală. Aceste state mici, dar integrate în NATO din 2014, sunt privite ca ținte posibile pentru extinderea influenței ruse. Scopul președintelui Vladimir Putin este dublu: reocuparea unor teritorii considerate „istoric rusești” și testarea reacției și unității Alianței Nord-Atlantice.
Unul dintre scenariile avansate prevede folosirea unui „război hibrid” de către Moscova, care ar putea implica atacuri tactice, sabotaje ori incidente misterioase, menite să evite deschiderea oficială a conflictului prin Articolul 5 al NATO.
Evelyn Farkas, fost oficial al Pentagonului, avertizează: „Un atac asupra țărilor baltice ar reprezenta un test pentru Occident. Dacă NATO nu ar răspunde, întreaga arhitectură de securitate s-ar prăbuși.” Probabilitatea unui atac de forță depinde considerabil de evoluția războiului din Ucraina, unde Rusia a suferit pierderi mari în echipamente militare.
Relația dintre India și Pakistan, țări care dețin împreună în jur de 350 de arme nucleare, reprezintă unul dintre cele mai volatile contexte globale. Un incident semnificativ s-a petrecut în mai, când un atac terorist în regiunea Jammu și Kashmir a declanșat un schimb de rachete non-nucleare într-un conflict de patru zile ce a adus lumea aproape de un război nuclear. „India și Pakistanul sunt probabil mai aproape de un schimb de arme nucleare decât orice alte două țări de pe planetă”, afirmă Graff.
Riscul este alimentat de problemele interne ale Pakistanului, afectat de insurgențe și dificultăți economice, precum și de politicile naționaliste adoptate de guvernul indian. Cu toate acestea, experții consideră puțin probabil un război complet, având în vedere că fiecare parte urmărește alte priorități strategice: India concurând cu China, iar Pakistanul gestionându-și crizele interne.
Strâmtoarea Taiwan este descrisă drept cea mai tensionată regiune geopolitică a lumii. Sub conducerea lui Xi Jinping, China își pregătește forțele armate pentru o posibilă invazie a insulei până în 2027. Miza este una enormă, deoarece controlul Taiwanului ar putea remodela ordinea mondială și ar influența decisiv competiția strategică dintre Statele Unite și China.
Deși SUA nu au un tratat de apărare oficial cu Taiwan, și-au arătat în repetate rânduri sprijinul pentru insulă. Cu toate acestea, mulți analiști speculează că o eventuală revenire a lui Donald Trump la Casa Albă ar putea aduce o atitudine mai precaută. China organizează exerciții militare de amploare și își dezvoltă capacități amfibii sofisticate, însă există factori care limitează probabilitatea unei invazii, cum ar fi corupția în armată, lipsa experienței în conflicte reale și tensiunile interne din cadrul Partidului Comunist Chinez. Jon Finer, fost consilier în administrația Biden, notează: „Exersează permanent scenarii pentru Taiwan, fiindcă aceasta este cea mai importantă operațiune militară pe care ar putea fi chemată să o facă armata lor.”
O altă zonă tensionată este frontiera dintre India și China, deși mai puțin mediatizată decât cea India-Pakistan. Linia de control din Himalaya, stabilită în 1914, nu este niciodată acceptată oficial de Beijing, iar de-a lungul timpului au avut loc confruntări violente, inclusiv războiul din 1962 cu victime numeroase. Situația este încă foarte delicată, iar contactul între armatele celor două țări este limitat în anumite zone pentru a preveni incidente grave.
Problema centrală rămâne absența unor mecanisme eficiente de dialog diplomatic. Beijingul a refuzat să stabilească canale directe de comunicare fie cu India, fie cu SUA, ceea ce crește pericolul unor greșeli de evaluare. Totuși, un conflict major este privit ca improbabil, având în vedere presiunile economice interne și eforturile ambelor țări de a menține o relație relativ stabilă.
La peste 70 de ani de la încheierea războiului din Coreea, relațiile dintre Phenian și Seul continuă să fie extrem de tensionate. Coreea de Nord, sub conducerea lui Kim Jong Un, se confruntă cu probleme severe precum foametea, izolarea internațională și o criză economică profundă, dar își păstrează poziția strategică datorită arsenalului nuclear. Prezența a aproximativ 30.000 de soldați americani în Coreea de Sud adaugă o dimensiune suplimentară potențialului de conflict, deoarece orice escaladare ar implica automat Statele Unite și ar avea consecințe globale.
Deși Coreea de Nord dispune de arme nucleare, analiștii consideră că regimul nu are încă tehnologia necesară pentru a lansa cu succes o bombă. În plus, anumite momente de dialog, inclusiv întâlnirile directe dintre Kim Jong Un și Donald Trump, indică o ușoară reducere a tentațiilor de escaladare imediată.
În ceea ce privește perspectiva viitoare a războaielor regionale, Graff subliniază impactul tehnologiilor militare emergente. Dronele autonome, sistemele de luptă bazate pe inteligența artificială și armele hipersonice sporesc semnificativ riscurile de conflict, reducând totodată timpul de reacție al guvernelor. Chiar și o eroare minoră, în oricare dintre aceste regiuni tensionate, ar putea avea un efect de domino cu repercusiuni majore asupra securității internaționale, creând o situație extrem de dificilă pentru diplomație și pacea globală.
