(Analiză realizată de Radu Limpede)
Momentul de răscruce de azi: oportunitatea uriaşă a decolării sectorului AERO-DEFENSE prin integrarea în lanţurile de cercetare-dezvoltare-inovare (R&D) şi în lanţurile de valoare adăugată, în expansiune odată cu reînarmarea unei EUROPE hotărâte să devină independentă militar de SUA –
Un nou capitol pentru AERO RO & DEFENSE RO: dezvoltare accelerată generată de nevoile Armatei
Deşi cifrele industriei încă sunt mici (iar statistica noastră pe Conturi Naţionale are şi un decalaj de 2-3 ani), lista firmelor e impresionantă. Vor urmă în mod cert şi mai multe – UN VAL de mari investiţii – pe baza factorilor-cheie:
=> NATO cere tuturor ţărilor membre să îşi crească de la 2% din PIB la 5% din PIB investiţia în Apărare (sau 3,50% cifra de bază, restul de 1,50% poate fi infrastructură de mobilitate militară: porturi, poduri, autostrăzi).
=> U.E. a lansat fondul SAFE de 150 miliarde de euro – extensibil de 3 sau 4 sau 5 ori pe baza “blendingului” cu bani privaţi de pe pieţele de capital – pentru noi investiţii în Industria de Apărare.
=> toate acestea pe fondul războiului de agresiune asupra Ucrainei vecine, care a schimbat paradigma de Război Rece din trecut sau iluzia de perpetue Dividende de Pace de după căderea blocului răsăritean şi a URSS.
Sectorul aero & defense din România porneşte într-adevăr de la nişte cifre foarte mici faţă de Europa Vestică sau chiar Ucraina vecină; în centrul sau există << gigantul de stat >> C.N. ROMARM SA: acesta creşte spectaculos – vezi graficul de mai jos, cifre estimative <300 mil. euro -, însă pornind de la un nivel modest. Că să facem o comparaţie, grupul Austriaco-Elveţian Montană – investitor străîn integrat în lanţurile mondiale – cu filialele de subansamble aero Alu Menziken Satu Mare şi Universal Alloy Corp. Maramureş – a avut cumulat 412 mil. euro.
Deşi veniturile companiei naţionale au fost mici şi acum sunt cel mult medii (250 – 300 mil. euro în 2024), CN Romarm SĂ deţine fabrici cu active importante şi capabilităţi inginereşti (chiar dacă majoritatea din altă epoca).
Totuşi, prin PARTENERIATE şi Joint Ventures – şi acestea din fericire au început – cu companii majore din ţări avansate – din NATO sau aliate – cum sunt SUA, Franţa, Italia, Germania, UK, Coreea de Sud se poate relansa acest sector, atât în beneficiul direct al Armatei Române, cât şi pentru exporturi compatibile alianţei NATO.
Am vorbit pe larg în Partea I a analizei de sectorul Aeronautic, cel cu tradiţie în România şi multe companii. Dar…
BOOST–ul cel mare se aşteaptă acum de la Industria de APĂRARE* non-aero şi zona de ARMAMENT:
* care e asociată în mod tradiţional cu domeniul Aero pe plan mondial, datorită nivelului tehnologic înalt, chiar şi în cazurile în care nu vorbim de aviaţie, ci şi de forţe terestre cu blindatele lor, de artilerie sau naval sau optică.
=> fabrica de PULBERI de MUNIŢIE de la Făgăraş ce va fi revitalizată de o mare investiţie de 535 mil. euro cu RHEINMETALL; oficialii zic de cea mai modernă din lume (aşa o fi tehnologia Germanilor); Rheinmetall a mai anunţat însă şi o investiţie mai mare că la noi în Bulgaria (două fabrici cumulând >1 miliard euro) şi una în Spania.
=> fabrica de muniţie NATO pentru obuziere autopropulsate K9 şi pentru tancuri Abrams – contract în asociere cu General Dynamics (SUA) la Uzina de Produse Speciale din Dragomireşti, judeţul Dâmboviţa
=> fabrica nouă greenfield IVECO / grup Fiat Italia în Dâmboviţa (Offset contract de 1 miliard euro de achiziţie camioane al Armatei Române); Iveco Defence Vehicles România SRL a ajuns la afaceri de 160 mil. Euro în 2024!
=> HANWA din Coreea de Sud va ridică o fabrică greenfield sau brownfield de asamblare obuziere autopropulsate (de asemenea un Offset în urmă unui contract de 1 miliard de dolari / euro, că şi Iveco);
=> Automecanica Mediaş are şi ea semnat un contract de blindate cu un concern din Turcia, OTOKAR, de asemenea pe baza unui contract cu Armata Română (anume contract 800 blindate 4×4 COBRA ÎI).
=> Automecanica Mediaş a investit capital şi doreşte să achiziţioneze POPECI Utilaj Greu (fostul CUG Craiova) pentru capacitatea PUG de a produce vehicule pe senile; [există o reticenţă privind acţionarul principal al companiei din Mediaş, un cetăţean din Moldova care are şi cetăţenie Estonia şi SUA, dar a făcut afaceri în Rusia].
=> TURELE MILITARE se realizau deja în România încă de dinaintea invaziei Rusiei în Ucraina – concernul ELBIT din Israel la Măgurele, Bucureşti (regia de stat de tehnică militară Romarm);
=> DRONE militare se realizează deja la CARFIL Braşov în colaborare cu Periscope Aviation din SUA; de asemenea, ELBIT din Israel realizează de ani buni drone la Bacău (JV cu Aerostar).
=> DRONE militare se vor produce în colaborare cu UCRAINA (ţară care le fosloseste cel mai mult în războiul de sau apărare, de când au apărut că armă nouă şi până azi); finanţarea va fi asigurată prin programul U.E. SAFE:
=> DRONE de atac BAYRAKTAR – deocamdată Armata Română a comandat şi integrat într-un batalion* specializat de lupta celebrele** drone realizate de fabrică cunoscutului inventator turc, ministru al energiei şi ginere al Preşedintelui Erdogan: sperăm să fie integrate şi în industria noastră de apărare.
*
** zic celebre pentru că au fost primele drone militare din lume cu 3 uriaşe succese la activ: au câştigat războiul-fulger al Azerbaidjanului împotriva separatiştilor din Nagorno-Karabah şi Armeniei; au stabilizat frontul între cele două Guverne ale Libiei post-Gaddafi – între Tripoli şi Benghazi – şi au fost probabil instrumentul nr. 1 în respingerea de către Ucraina / Kiev a asaltului Rusiei din Aprilie 2022.
=> DIEHL Aviation, companie din Germania cu un total 5.400 de angajaţi ce furnizează componente pentru marii producători Airbus, Boeing şi Embraer, va produce la Craiova componente pentru aeronave comerciale. Un ultim exemplu al atractivităţii României pentru investitorii din acest sector de vârf tehnologic şi ingineresc: Aeronautic.
Notă: O parte din textele analizei de aici au apărut în vara 2025 în News.ro şi Profit.ro sub titlul << 7 motoare >>
,
analiză amplă ce aborda încă 6 sectoare. Între timp, s-au anunţat noi investiţii în sector, integrate deja mai sus.
Integrarea înalt-tehnologică: între un Offset cu ISD-FDI în varii sectoare non-militare, pentru laudă politicienilor vs. Offset cu simplă asamblare locală, ce alegem? Dezirabilă e producţia cu R&D local!
POLONIA ne oferă o bună lecţie: a insistat pe contracte Offset încă de la primele achiziţii majore ale armatei; totuşi, multe din contractele offset au adus investiţi fie în sectoare adiacente, fie de tehnologie joasă (astfel se plângea pe bună dreptate un jurnal polonez, analiză tradusă parţial la noi); astfel, cheia e nu doar SUMA cu care se laudă că PR politicienii că au negociat un Offset la achiziţiile militare, ci mai ales INTEGRAREA LOCALĂ la nivel de tehnologii cât mai noi şi R&D/CDI (cercetare-dezvoltare-inovare); din acest motiv, firmele mixte sunt cheia!
Companiile străine vin cu BUSINESS MODEL testat şi lanţuri de valoare (procurement, logistică, vânzare) rodate în decenii de presiuni ale PIEŢEI nemiloase; să ne gândim ce ar fi fost azi Dacia Piteşti/Mioveni fără Renault?
Ar fi fost cel mult o Solenza restilizată, nicidecum gamele Logan 1 & 2 & 3, Solenza, Duster 1 & 2 & 3, Bigster s.a.
Asamblarea unor camioane militare, tunuri / obuziere, blindate sau chiar tancuri pe plan local se poate reuşi după un transfer tehnologic rezultat în urmă unui acord de OFFSET (cooperare prin integrarea locală a producţiei, în urmă achiziţilor Armatei).
Totuşi, integrarea reală şi înalt-tehnologică în LANŢURILE de VALOARE ale industriei mondiale de profil şi participarea la Cercetare-Dezvoltare R&D de vârf se obţine mai degrabă atrăgând investitori străini tip Joint Venture (cooperare cu mari jucători globali, care să fie şi co-proprietari aici şi să aibă dreptul la profturi – atunci ar putea transformă compania co-deţinută din România şi într-o baza de export pe pieţe terţe, în ţări aliate).
O atenţie sporită ar trebui dată integrării industriei Aero în repararea F-16 (Aerostar Bacău tocmai a pierdut o licitaţie) şi în mentenanţă viitoarei flote de F-35 a României; poate şi integrarea din timp în proiectele de avion de lupta de Generaţia a 6-a (există deja 2 consorţii europene: Franco-German sau Britanico-Italiano-Japonez).
O opinie avizată – cu avantaje şi dezavantaje ale SAFE al UE – de la fostul ministru al apărării, dl. Vasile DANCU:
Sugestii de politici publice pe AERO & DEFENSE – reluate din analiza <<7 Motoare ale Economiei RO>>
•Dezvoltarea lanturilor de aprovizionare locale, prin parteneriate intre IMM-uri si companiile majore;
- Start-Up-s din Romania cu potential promovate in Acceleratorul DIANA recent lansat de alianta NATO;
De la nivelul de azi de <2 mld. euro cifra afaceri si <1 mld. euro VAB, asteptam o progresie geometrica
C.N. ROMARM SA a insumat asadar – cu toate filialele sale, zeci de fabrici si unitati UM – <300 mil. euro in 2024.
Ca sa facem o comparatie, grupul Austriaco-Elvetian Montana – investitor strain integrat in lanturile mondiale – cu filialele Alu Menziken Satu Mare si Universal Alloy Corp. Maramures – a avut cumulat 412 mil. euro in 2024.
THALES Romania SRL – tot in zona de IT pentru Aero-Defense (CAEN Software): cifra afaceri 43 mil. euro in 2024.
Cautarea pe platforma Bridge-2-Info Smart Reports / Atlasul Businessului din Romania – alimentată cu toate datele ONRC & ANAF – returneaza doar 48 de companii (cele mai mari apar in captura de mai jos), cumuland o cifra de afaceri fix 665 milioane euro; lipsind insa dintre ele Aerostar Bacau, IAR Brasov, Aeroteh si Aerofina, BMT Aero Iasi si altele din tabelul << Airframer >> prezentat in Partea I sau din geografia economica creionata de anunturile cu investitiile recente. Sau institutele de cercetare Aero, care au alt CAEN. Asa incat le gasim individual: acestea adauga pana la o cifra de afaceri cumulata de 1,1 miliarde de euro a sectorului in anul 2024.
La acestea se adaugă Industria de Apărare non-Aero în frunte cu ROMARM (structurat că holding) şi filialele sale.
Dacă căutăm şi după CAEN dar apoi şi individual – pe metodologia de mai sus – performanţă firmelor militare sau parţial apărare din CAEN 304 (vehicule militare de lupta) + 301 (naval) + 302 (material rulant feroviar), trebuie să avem grijă să nu cumulăm de 2 ori, să alegem doar firmele de profil ce nu sunt deţinute de CN Romarm.
De exemplu, IVECO Defence Vehicles România SRL din Petreşti, jud. Dâmboviţa, a avut în 2024 o cifra de afaceri de 160,5 mil. euro şi nu este filiala a Romarm. Rheinmetall Automecanică Mediaş – noul JV pe care operează investitorii cu planuri atât de mari – abia a ajuns la 4,3 mil. euro în 2024; iar firma veche din grup, Automecanică SĂ Mediaş abia avea 2,3 mil. euro înainte să înceapă uriaşul contract cu Turcii de la Otokar pe blindate Cobra ÎI.
Celelalte investiţii anunţate vor veni în viitor (Hanwa Coreea de Sud, în acelaşi regim că şi Iveco, Diehl la Craiova) iar restul vor fi mari investiţii, însă realizate prin filialele CN ROMARM – chiar dacă unele vor fi Joint Ventures.
Singurele care mai trebuie verificate sunt filialele ELBIT din Israel: ELMET Internaţional care avea 120,5 mil. euro.
Totalizând, avem 1,7 miliarde euro din care 2/3 din zona Aeronauticii şi 1/3 (mai precis 35%) din restul Defense.
Dacă adăugăm şi livrările militare din zona Naval şi de Vagoane Feroviare marfă dedicate transportului militar, ajungem la concluzia cu >2 miliarde euro, la care ajunsesem cu un << educated guess >> în cadrul analizei << 7 Motoare >> de acum 3-4 luni. Din care VAB (valoare adăugată brută) este probabil >25% decât în sectorul Automotive (care e puternic colaborativ), dar aproape sigur <50%; o estimare de 33% – 35% mi se pare corectă.
Am ESTIMAT grosier un VAB de doar 489 (sub jumătate de miliard de euro) în 2022: am luat un 35% proporţia VAB / cifra de afaceri (în Automotive variază între 22% şi 25% dar acolo sectorul e mult mai colaborativ); aceşti 35% estimaţi i-am înmulţit cu Cifra de Afaceri a CAEN-urilor 301 + 302 + 303 + 304.
Cu CAGR prognozat +20% anual (pornind de la baza relativ mică), sectorul poate ajunge în 7 ani la 3 mld. euro !
Consider că prin operaţionalizarea acestor cooperări şi investiţii – sigur şi altele ce vor mai veni – există şansele să ajungem la VAB de miliarde de euro anual din acest sector, pe un orizont de timp de 7 ani.
O idee: de ce nu am lista pe BURSĂ de valori Bucureşti, holdingul ROMARM?! – Ex. Polonia şi Spania
Da, veţi zice că e o nebunie, că e o companie MILITARĂ/IZATĂ; de acord. Dar poate rămâne condusă militar la nivelul filialelor şi fabricilor ce necesită regimul de UM, iar partea de HOLDING care le finanţează centralizat (dar care să poată extrage şi eventuale profituri după creşterile fabuloase ce se anunţă) să fie condusă de un consiliu de administraţie şi un management profesionist, cu 70%-80% în mâinile Statului şi restul FREE-FLOAT (pariez că cele mai multe acţiuni le vor cumpără tot Românii, fie investitori simpli, fie fondurile de pensii private pilon 2).
INDRA Sistemes SA din Spania are azi o capitalizare de 7,3 mld euro – locul 27 în clasamentul de Capitalizare Bursieră pe sectorul Defense prezentat în Partea I a analizei, unde Thales cel prezent la noi era pe 9; iar din primii 10 erau 6x UŞA, 2x Franţa, 1x UK şi 1x Germania (Rheinmetall ce va fi la rândul sau prezent la noi, locul 5 mondial).
Astfel, deşi 7 mld. euro nouă ne pare mult, adevărul e că şi Spania pornit de foarte jos faţă de cei 4 mari ai Europei (Franţa avea 5 companii în Top 10 European pe Defense între care şi Dassault Aviation şi Şafran şi Airbus, UK avea puternicele BAE Systems şi Rolls Royce, Germania cu vedetă să Rheinmetall, Italia are Leonardo).
PGZ (Polska Grupa Zbrojeniowa) din Polonia – Holdingul echivalent cu Romarm de la noi – a fuzionat majoritatea fabricilor de armament de stat ale Poloniei, a avut şi un management peformant – pe lângă comenzile mari ale Armatei lor – şi a ajuns pe locul 64 mondial cu venituri de >2 miliarde de dolari în 2023, conform SIPRI:
Polska Grupa Militarna SĂ (GNSP) – un grup mai mic şi privat – este listată la Warsaw Stock Exchange şi are o capitalizare de 0,5 mld. euro.
La fel, Lubawa din Polonia – fosta de stat, dar privatizată – e listată şi are o capitalizare bursieră de 0,5 mld. euro.
Dacă industria militară din România ia avânt, dincolo de J.V. cu investitorii străini, avem nevoie de un campion naţional în domeniu, care să coordoneze colaborările de top cu marile grupuri Vestice; acesta e deja Romarm.
Însă cred că ideal ar fi un Romarm AGIL, flexibil, bine managerizat şi foarte bine finanţat; iar cum constrângerile bugetare sunt mai mereu rigide, Bursa poate oferi atât “oxigen” pentru dezvoltare, cât şi MONEDA bursieră – în forma Capitalizării – utilă pentru a cumpăra jucători mai mici şi a se extinde pe alte pieţei şi / sau diversifica.
