Mai mult de o treime (33,8%) dintre copiii români trăiau în continuare în risc de sărăcie sau excluziune socială în 2024, peste media din Uniunea Europeană, de 24,2%. Copiii din mediul rural au un risc mult mai ridicat de sărăcie sau excluziune socială, de 41,7%1, iar situaţia copiilor ai căror părinţi au un nivel scăzut de educaţie este dramatică: 75,8% dintre ei se află în risc de sărăcie sau excluziune socială, în comparaţie cu 5,9% dintre copiii ai căror părinţi au studii universitare, arată un raport dat publicităţii de „Salvaţi copiii”. Potrivit sursei citate, România se plasează pe locul trei în topul UE al celei mai mari rate de sărăcie în rândul copiilor, după Bulgaria (35,1%) şi Spania (34,6%), în timp ce la polul opus se află Slovenia (11,8%), Cipru (14,8%) şi Cehia (15,4%). Între 2019 şi 2024, fenomenul a fost în creştere, în loc să scadă. Astfel, numărul copiilor săraci din Europa a crescut cu 446.000 în această perioadă.
La nivelul Uniunii Europene, aproape unu din patru copii din Uniune – 19,5 milioane în total – continuă să fie expuşi riscului de sărăcie sau excluziune socială, arată datele celui mai recent raport lansat de Salvaţi Copiii. La nivelul UE, România se plasează pe locul trei în topul celei mai mari rate de sărăcie în rândul copiilor, după Bulgaria (35,1%) şi Spania (34,6%). Cel mai mic risc de sărăcie şi excluziune socială îl înregistrează copiii din Slovenia (11,8%), Cipru (14,8%) şi Cehia (15,4%), potrivit Eurostat pentru 2024.
Raportul este lansat în cadrul dezbaterii „Sărăcia copiilor – un cost pe care Europa nu şi-l poate permite”, organizată de Victor Negrescu, vicepreşedinte al Parlamentului European şi Salvaţi Copiii, la Parlamentul European, Bruxelles, cu participarea comisarului european Roxana Mînzatu, vicepreşedinte executiv al Comisiei Europene pentru drepturi sociale.
Pentru 1,255 milioane de copii din România, asigurarea resurselor necesare pentru un trai sănătos este problematică – copiii români continuă să fie mult mai afectaţi de sărăcie în comparaţie cu adulţii, riscul de sărăcie sau excluziune socială în rândul copiilor fiind cu şapte puncte procentuale mai mare decât în rândul adulţilor. Un studiu realizat de Salvaţi Copiii România în vara anului 2025 arată că aproape trei din cinci (58%) dintre familiile ai căror copii sunt integraţi în programele educaţionale ale organizaţiei nu pot acoperi cheltuielile legate de participarea copiilor la educaţie, în absenţa unui sprijin extern, procentul crescând dramatic, la 87%, în rândul celor care se află în stare de sărăcie subiectivă şi în rândul celor cu nivel educaţional scăzut – 70%, precizează sursa citată.
Potrivit organizaţiei, cei mai afectaţi sunt copiii din familiile rome (cu un risc de sărăcie de 78%), copiii din mediul rural (cu un risc de sărăcie sau excluziune socială de 41,7%), copiii din familii monoparentale (36,5%) sau din familiile numeroase (50.9%), copiii din familiile refugiate în urma izbucnirii războiului din Ucraina (sub o treime afirmând că pot face faţă tuturor nevoilor) şi copiii ai căror părinţi au un nivel scăzut de educaţie: 75,8% dintre ei se află în risc de sărăcie sau excluziune socială, în comparaţie cu 5,9% dintre copiii ai căror părinţi au studii universitare.
Cauzele majore ale sărăciei în rândul copiilor rămân:
• Insuficiente investiţii în copii: Cheltuielile României pentru protecţie socială (12,8% din PIB), educaţie (3,3%) şi sănătate (4,7%) rămân cu mult sub media Uniunii Europene.
• Lipsuri în procesul de colectare a datelor şi monitorizare: Sistemele oficiale care au ca scop monitorizarea factorilor de vulnerabilitate (cum ar fi apartenenţa etnică, plecarea părinţilor în străinătate etc) nu sunt suficient de bine folosite sau implementate.
• Lipsa de predictibilitate a fondurilor: Fondurile de la bugetul de stat sau din surse europene nu beneficiază de o planificare multianuală sau de predictibilitate, ceea ce limitează sustenabilitatea intervenţiilor.
„Datele arată, o dată în plus, că vulnerabilităţile socio-economice se transmit de multe ori de la o generaţie la alta, iar veriga principală prin care aceste dezavantaje se propagă este educaţia, atât sub aspectul participării, cât şi sub aspectul relevanţei/calităţii. Este crucială incluziunea educaţională a tuturor copiilor vulnerabili, dar ca parte a unor politici sociale integrate, care să-i sprijine activ pe copii şi pe părinţii acestora. Sărăcia ucide educaţia”, a explicat Gabriela Alexandrescu, Preşedinte Executiv Salvaţi Copiii România.
Contextul european
În 2019, Uniunea Europeană s-a angajat să scoată din sărăcie 5 milioane de copii din cei 19,1 milioane aflaţi la acea vreme în risc de sărăcie sau excluziune socială, termenul pentru realizarea acestui angajament fiind anul 2030. Cu toate acestea, între 2019 şi 2024, în loc să scadă, fenomenul a crescut, astfel că numărul copiilor săraci din Europa s-a mărit cu 446.000 – echivalentul unei medii zilnice de 244.
Noul raport al Salvaţi Copiii „Sărăcia copilului: Costul pe care Europa nu şi-l poate permite” demonstrează că sărăcia în rândul copiilor nu reprezintă o consecinţă de neevitat a schimbărilor economice sau a presiunilor puse pe bugetul Uniunii. În schimb, este rezultatul deciziilor luate, al lipsei de investiţii şi al unei neglijenţe sistemice.
„Sărăcia unui copil nu este o statistică, este un eşec colectiv. Astăzi, aproape 1 din 4 copii din Uniunea Europeană trăieşte în risc de sărăcie sau excluziune socială. Europa nu îşi mai poate permite să trateze lipsa de investiţii în copii ca pe o opţiune bugetară, ci trebuie să o vadă ca pe o urgenţă morală şi economică. De aceea, am susţinut crearea Garanţiei Europene pentru Copii, am obţinut fonduri europene suplimentare pentru tineri în negocierile bugetare şi solicit creşterea fondurilor pentru copii în bugetul UE post-2028. Fiecare copil exclus astăzi înseamnă o Europă mai săracă mâine”, a declarat europarlamentarul Victor Negrescu, vicepreşedinte al Parlamentului European.
„Investiţia în copii nu este o cheltuială, ci o datorie morală şi cea mai înţeleaptă decizie economică pentru viitorul nostru comun. Noua Strategie europeană de combatere a sărăciei trebuie să abordeze cauzele profunde ale inegalităţii: nu putem scoate copiii din sărăcie atâta timp cât părinţii lor trăiesc în sărăcie. Sprijinul pentru familii, locuri de muncă decente şi servicii publice de calitate reprezintă temelia unei Europe echitabile, în care fiecare copil are o şansă reală la o viaţă demnă”, a completat Roxana Mînzatu, Comisar European, vicepreşedinta executivă a Comisiei Europene pentru drepturi sociale şi competenţe, locuri de muncă de calitate şi pregătire.
Raportul Save the Children pune sub semnul întrebării mitul conform căruia sărăcia în rândul copiilor reprezintă o problemă inevitabilă, pentru rezolvarea căreia Europa nu are suficiente resurse. Raportul prezintă date, analiza cadrului juridic relevant, evaluarea uriaşelor costuri sociale şi economice ale fenomenului, precum şi soluţii care s-au dovedit eficiente în combaterea sărăciei în rândul copiilor. Pentru a atinge obiectivul de eradicare a sărăciei până în anul 2050, UE trebuie să acorde prioritate consolidării agendei sale sociale şi să asigure suficiente investiţii pentru copii.
Această problemă persistentă vine la pachet cu pierderi substanţiale pentru bugetele naţionale şi pentru productivitate, la fel ca o ”taxă inivizibilă”, dar persistentă la adresa întregii societăţi. Povara economică anuală a sărăciei în rândul copiilor este estimată la un nivel de 3,4% din PIB la nivelul statelor membre OCDE, generând reducerea participării pe piaţa muncii, câştiguri mai mici şi un nivel mai redus al indicatorilor privind starea de sănătate. Efectele cumulate ale deprivării economice, locuirii inadecvate, accesului limitat la educaţie şi problemelor de nutriţie creează o ”avalanşă” care afectează copiii în anii formativi, cu efecte de durată asupra sănătăţii lor fizice şi mintale.
Consecinţele sărăciei în rândul copiilor se manifestă pe termen lung, dincolo de dificultăţile imediate, creând o capcană economică auto-propagată din generaţie în generaţie. S-a demonstrat că adulţii care şi-au petrecut copilăria în sărăcie au şanse mai mici de a participa pe piaţa muncii, câştigă cu circa 20% mai puţin şi au o stare de sănătate mai proastă, echivalentul pierderii anuale a două săptămâni din speranţa de viaţă. Acest cerc vicios al dezavantajului produce efecte asupra performanţelor şcolare şi oportunităţilor de angajare, contribuind la decese timpurii şi prevenibile, arată Salvaţi Copiii.
„Acestea ne demonstrează că măsurile de intervenţie nu trebuie doar să atenueze sărăcia existentă, ci şi să aibă în vedere întreruperea acestui cerc vicios inter-generaţional. Astfel, în condiţiile în care asistăm deja la apariţia costurilor uriaşe ale lipsei de acţiune, întrebarea care se pune nu mai este dacă Europa îşi permite să investească, ci dacă Europa îşi permite să nu investească. Cu viziunea şi angajamentele adecvate, Europa poate răsturna această tendinţă, plasând copiii în centrul politicilor economice şi sociale, consolidând instrumentele bazate pe drepturi, cum este Garanţia Europeană pentru Copil şi asigurându-se că niciun copil nu este lăsat în urmă. Instrumentele există, cunoaşterea există, este nevoie de curajul politic necesar pentru a trata sărăcia în rândul copiilor nu ca pe o statistică, ci ca pe o injustiţie care poate fi corectată”, se mai arată în raportul „Salvaţi Copiii”.
