(Analiză realizată de Radu Limpede)
PREAMBUL: Vom avea foarte curând al 3-lea rând de alegeri pentru Primarul General al Capitalei, în numai 5 ani.
DISCLAIMER ref. autor Radu Limpede: Nu fac politică partizană, dar fac de 20 de ani politică în sensul ”polis”, al implicării în viaţa Cetăţii (şi ţării) şi întru apărarea Economiei de Piaţă, Capitalismului şi Antreprenoriatului.
Scopul acestei analize nu este nici de a recomanda un vot şi nici acela de a da lecţii candidaţilor; mai ales că, după cum bine zicea un fost preşedinte, de data aceasta avem minim 3 candidaţi redutabili – nu vedete TV ca alte daţi – toţi cu o minimă experienţă în administraţie; iar 2 dintre ei cu super-experienţă şi realizări, adaug eu. Scopul acestei ANALIZE este aşadar de a pune p lupă pe Bucureşti atât ca ORAŞ / cât şi în calitate de CAPITALĂ a României – iar asta nu în sens de sediul al instituţiilor politice, de guvernare sau de forţă, ci în SENS ECONOMIC. Economic plus Social şi Cultural, mă vor referi indirect şi la rolul esenţial al Metropolelor în coagularea ideilor noi. Vrem, nu vrem, ca singură metropolă majoră a României (din fericire, noi avem şi câteva regionale!), Bucureşti este de departe principalul MOTOR economic al ţării; chiar dacă nu poate concentra – şi este bine aşa – toate sectoarele economice, ci doar parte din ele, de succesul sau insuccesul acestor industrii – de fapt sectoare de servicii orientate spre cunoaştere Knowledge Economy – depinde şi rămânerea României sau, dezirabil, EVADAREA României din celebra ”CAPCANĂ A LUMII a 2-a” în care am ajuns (staţi liniştiţi, şi Cehia şi Polonia)…
Mai mult, managementul multor sectoare care depind de teritoriul vast şi resursele ţării (ex. Agricultură, Energia, Industriile grele care poluează şi nu pot sta în mari oraşe s.a.) se întâmplă în cea mai mare parte tot la Bucureşţi. Aşadar, să purcedem; împărţim analiza din start în 3 părţi: ECONOMIA macro & POPULAŢIA / SECTOARELE economice mergând până la cele de vârf, care oferă << VIBRAŢIA >> ( termen preluat de la https://www.iov.ro ) / CALITATEA VIEŢII, care după aer curat şi verdeaţă şi educaţie şi sănătate se termină tot în Vibraţie – de timp liber. Cu toate că veţi vedea pe parcurs multe grafice şi topuri şi statistici, menţionez că cvasitotalitatea lor sunt preluate din studii (ce vor fi menţionate): Eurostat, alte instituţii de statistică, platforme private că Numbeo, Wikipedia s.a.
Totuşi, VIZIUNEA analizei – pe care ti-o propun şi ţie, cititorule, dar şi candidaţilor la Primărie – este PERSONALĂ şi toate graficele şi statisticile vin să îmi / ne confirme sau infirme sau nuanţeze concluziile la care am ajuns în timp, citind zeci de studii şi mii de articole. Viziunea mea s-a format nu doar în cei 32 de ani de când locuiesc în Bucureşti, ci în cei >40* de ani de când analizez, de când sunt pasionat de Economia României şi de …URBANIZAREA ei (atât de rămasă în urmă). *Da, de la 10 ani ştiam pe de rost populaţiile celor mai mari oraşe şi toate oraşele din ţară care au depăşit sau se apropie de 100 mii locuitori.
E adevărat că mă pasionează statisticile, dar nu la nivel de << farmacie >>, ci la nivel de TENDINŢE. Mai ales intro epoca atât de tumultoasă cum avem în secolul XXI, în care ce e valabil azi s-ar putea să nu mai fie valabil mâine, sau într-o luna sau într-un an. Aşa că multe din statisticile prezentate – în primul rând cea privind Populaţia (reală, probabilă) a Capitalei noastre -, vor fi contrazise din start; o parte din statistici şi topuri vor fi prezentate cu asterisc.
PARTEA 1
– ECONOMIA = PIB 100 mld. Euro & PIB pe capita & PIB PPS per capita – convergenţă reală probabilă cu media U.E şi evoluţie oarecum în tandem cu alte mari capitale şi metropole
– POPULAŢIA >3,6 milioane & Putere de Cumpărare & Costul Vieţii & Accesabilitatea Locuinţelor Necesitatea unei Zone Metropolitane cu gândul la cei 5-6 milioane oameni de peste 20 de ani!
BUCUREŞTIUL* a depăşit că PIB 100 de miliarde de euro anual – peste PIB-ul ţărilor vecine Bulgaria şi Serbia** (cu câte 6-7 milioane locuitori fiecare), peste regiunea largă NUTS2 a Budapestei şi identică a Pragăi (ultima cu o populaţie mai redusă); doar Varşovia a depăşit clar Bucureştiul în regiunea noastră Centrală & Sud-Est Europeană.
Dar ştirile bombastice cum că locuitorii Capitalei trăiesc deja mai bine decât cei din Paris sau Hamburg sunt hilare! Opinia mea este că în realitate în Bucureşti & Ilfov trăiesc >3,6 milioane locuitori şi nu 2,23 mil. loc. cât zice INS. Astfel, Bucureştiul & Ilfov a devenit prima regiune a României care depăşeşte nivelul de trăi medie din U.E., însă cel mai probabil cu un +18% [=190%/ 3,6 x 2,23 ] şi nu cu +90% cum a apărut în presă noastră, citând Eurostat-ul.
Mai mult, Zona Metropolitană a Bucureştiului ar trebui să cuprindă şi alte comune perirubane şi oraşe-satelit, ce sunt acum în Dâmboviţa (Crevedia), Giurgiu (Mihăileşti, Bolintin), ba chiar şi din invecinatele Călăraşi şi Ialomiţa. * Mă refer la macro-regiunea în sens NUTS 2 al U.E. formată din cele două judeţe intercalate, Bucureşti & Ilfov.
** Vezi analiza mea din primăvara anului 2025 – analiză care a făcut ceva ”valuri”, dar din păcate fost preluată trunchiat în presă noastră, iar CRITICII de pe forumuri sau social media au atacat conceptul de PIB al Capitalei fără să înţeleagă metoda; PIB-ul Capitalei nu este şi nu poate fi al unor companii mari care ”raportează totul la Centru”, pentru că nu aşa îl calculează INS sau Eurostat; în plus PIB-ul are 2 metode care trebuie să conveargă, iar a doua – sau prima, cum doriţi – e cea de Utilizare / Consum; da, 2,3 milioane de oameni (12% din 19,1 milioane ai ţării) nu prea pot cheltui aproape 30% din ce produce întreagă ţară. Dar 19% cât estimez eu că sunt în realitate în Bucureşti-IF o fac şi are foarte mult sens şi statistic dar şi că anecdotal evidence.
https://www.news.ro/social/analiza-bucurestiul-a-depasit-deja-borna-de-100-miliarde-euro-dupa-indicatorul-pib-nominal-insa-statisticile-ins-nu-tin-cont-de-populatia-reala-1922400009002025030921957878
De unde cifra de 3,6 milioane? Eu zic că e chiar conservatoare deja şi se bazează pe un calcul personal realizat acum 5 ani (de dinaintea Pandemiei / cam pe la startul Recensământului oficial) care a adunat: număr Salariaţi plus Şomeri plus număr Pensionari plus număr Elevi plus număr Studenţi, plus o proporţie probabilă (mai mică decât media naţională, dar în corelaţie cu Clujul şi Timişul) de populaţie inactivă. De atunci ştiu că parte din corporatişti s-au mutat temporar în oraşele de baştină (pe vremea lock-down-ului), dar marea majoritate au revenit; o mică parte şi-au găsit liniştea în paradisuri RURALE, mici ferme aflate la o anume distanţă de Bucureşti, în Dâmboviţa sau Prahova (ex. Valea Doftanei).
Totuşi, cu acest minus în minte, să ţinem cont şi de faptul că Bucureşti-Ilfov a adăugat între timp >100.000 de locuinţe (în special apartamente) în ultimii 5 ani, câte 20 de mii pe an; asta echivalează cu 250 mii oameni la dimensiunea medie a gospodăriei din România.
Ce propun eu celor 3 candidaţi la Primărie – şi mai ales celui care va câştiga – este să se gândească de pe acum la: => Termen Scurt (1 an): RECENSĂMÂNT neoficial*** care să dea cifra REALĂ a Populaţie din Bucureşti + Ilfov + oraşe şi comune-satelit a căror proximitate & viaţă economică, socială, culturală este clar integrată cu Capitala ***
Bineînţeles, un recensământ oficial ar fi de dorit, dar INS şi-a dovedit deja impotenţa. Poate nr. de cartele SIM? Şi alte metode de date cu frecvenţa ridicată ce pot indică populaţia reală? Dăm de lucru şi celor de la SRI? Iar când zic << impotenţa >> INS nu mă refer la procedurile şi metodele ştiinţifice, ce sunt aliniate Eurostat şi care recent au trecut şi testul OCDE (al 16-lea capitol de negocieri închis pentru România); mă refer la experienţă mea personală cu cei 3 recenzori de la cele 3 recensăminte prinse în 3 decenii la Bucureşti, plus exprienta unor firme-client ce sunt << în eşantionul INS >> şi mi-au explicat cum se lucrează în stil << Dorel / merge şi aşa >>.
Alt argument: Bucureşti-Ilfov a scăzut cu 9% între 2 Recensăminte, dar populaţia ŞCOLARĂ a crescut cu 15%-20%! => Termen Mediu (5 ani): Legiferarea şi Operaţionalizarea unei ZONE METROPOLITANE FUNCŢIONALE care să cuprindă toate localităţile enumerate; şi care să poată ACOMODA fără blocaje cei 4 milioane de locuitori actuali. O Lege a Capitalei (cea de azi cu referendum e inoperabila! – vezi eşecul din comună de lângă Municipiul Buzău).
Infrastructură de Transport Rutier & Feroviar & mulţi-modal: accelerarea proiectelor de Autostrada A0 / cele 10- 12 Drumuri Radiale, dar şi startul unor CAI FERATE de REGIUNE (model amplu în Vestul Europei, ex. RER la Paris); alternativ, METROUL extins LA SUPRAFAŢă (cum s-a început deja cu M2 spre Popeşti-Leordeni şi sunt planuri spre Pipera-Petricani şi M4 spre Mogoşoaia); sau TRENUL-TRAMVAI: Oradea are un astfel de proiect în implementare.
=> Termen Lung (10 ani): Gândirea unei strategii / obiective / proiecte care să permită o VIAŢĂ de CALITATE celor 5 sau 6 – poate chiar 7 (!) – milioane de oameni care vor trăi aici peste 10-15-20 de ani.
Iar aici nu e vorba doar de transport, ci şi de Centură Verde promovată de bunul prieten mare alpinist Alex Găvan, ca şi de o zonare urbanistică care să permită noi locuinţe şi noi cartiere satelit fără a afecta Natura şi aerul curat necesar, ci în armonie cu acestea.
Vezi situaţia actuală tratată pe larg în partea a 3-a axată pe Calitatea Vieţîi.
Accesibilitatea Locuinţelor s-a îmbunătăţit treptat după Criza Mondială / bula financiară / bula imobiliară din 2008-2010; astfel, conform indicelui dedicat al SVN România, un locuitor al Capitalei îşi poate cumpăra astăzi un apartament cu <7 ani de venituri (83 de luni) – record în Uniunea Europeană. Faţă de cifre de zeci de ani în Vest.
Cât despre LIMITELE oraşului Bucureşti – artificial şi ANACRONIC trasate de comunişti acum >50 de ani, mai bine citiţi-l pe foarte lucidul intelectual şi analist Sorin IONIŢĂ: https://www.contributors.ro/de-ce-e-bucureştiul-altfel/ << Capitala României e cea mai mică (spaţial) metropolă importantă din regiune: oraşul se termină imediat după blocuri. Limitarea extremă creează probleme importante de management urban […] În paranteză, asta face irelevanţi mulţi indicatori statistici raportaţi orbeşte către Eurostat, de unde lumea îi culege apoi şi îi pune în tabele comparative, fără să înţeleagă aceste diferenţe de organizare teritorială […] dar statistică e problema cea mai mică a capitalei României. Cea cu adevărat importantă o reprezintă imposibilitatea autorităţilor locale alese să administreze legal un teritoriu care funcţional aparţine oraşului, dar formal se găseşte în localităţi învecinate, complet autonome politic >> … << constatăm că există cel puţîn 5 mari aberaţîi administrative (Fig. 4 – în anexe), constând în autonomii politice inutile lipite de intravilanul Capitalei, în interiorul şoselei de centură (cea veche, drum naţional). Ele sunt: (1) oraşul Voluntari; (2) comunele Dobroeşti-Pantelimon; (3) oraşul Popeşti-Leordeni; (4) zona Bragadiru-Măgurele (partea din interiroul centurii); (5) comuna Chiajna (cu satul Roşu). >> Voi relua tema şi în Partea a 3-a.
Scenariul cu 7 milioane sau mai mulţi locuitori vă mărturisesc că mă sperie şi pe mine, dar nu e imposibil având în vedere succesul economic fabulos al României de 25 de ani (şi succesul Capitalei); iar dacă demografia României – cu spor natural cert negativ – încă nu permite aşa aglomerări, e posibil să vină mulţi imigranţi; nu mă refer doar la cei ce vin temporar din Asia de Sud, ci şi la aşa-numiţii EXPAŢI sau NOMAZI DIGITALI: aşa cum LONDRA şi PARIS au ajuns fiecare la câte 12-13 milioane de locuitori, din care doar o parte mai sunt Englezi sau Francezi, în 20 ani ne putem aştepta că pe lângă 5-6 milioane Români să avem încă 1 milion noi loc.!
https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_metropolitan_areas_by_GDP
Dacă în 35 de ani de la Revoluţie populaţia Capitalei s-a dublat (deşi a României a scăzut cu 17,5%, de la 23,16 mil. la 19,1 mil. locuitori), iar cea mai mare parte s-a produs după anunţul de aderare la UE & NATO (2000-2025), vezi şi noile cartiere-satelit de >50 mii oameni că Militari-Residence şi Popeşti-Leordeni, sau Cosmopolis sau regenerarile urbane de pe fostele platforme industriale, e clar că în următorii 20 de ani se mai pot adaugă încă minim 1 milion, dar cel mai probabil 2 milioane oameni cetăţeni din România sau cetăţeni din Diaspora, repatriaţi.
De ce INSIST cu nevoia de URBANIZARE şi mai ales cea de oraşe-mari, numite frecvent de mine cu metaforă-fetiş << MOTOARE >> economice ?! Înainte de a intra în statistici de mediu, sănătate, educaţie?
Din cel puţîn 3 motive: 1) IDEILE – marile realizări ale Omenirii s-au produs în cvasitotalitatea cazurilor în oraşe şi mai ales oraşe mari / Metropole (a căror mărime a variat de la o epoca la altă: Londra de acum 400 ani era cât Sibiul meu natal de azi). Mai mult, anumite oraşe au concentrat o putere culturală – de TRENDSETTER – imensă în anumite epoci, nu doar prin leadershipul politic şi bogăţiile acumulate de capitale (de imperii sau nu), ci şi prin CREIERELE de filosofi, artişti, oameni de ştiinţă, mari antreprenori care s-au întâlnit acolo, venind din toate zările: Babilonul / Persepolis / Atena antică / Ierusalim / Roma antică / Teba şi apoi Alexandria Egiptului antic / Constantinopole / Florenţa / Veneţia / Pekin-Beijing sau Paris / Londra / Tokyo / New York / SanFrancisco-Berkeley-SanJose in epoca modernă.
https://www.oxfordeconomics.com/global-cities-index/#top-cities
Da, astăzi poţi învăţa orice de la distanţă cu Internetul & 5G; dar este nevoie mereu de o COMUNICARE faţă în faţă, de DEZBATERE şi de CONFRUNTAREA creierelor. A oamenilor inteligenţi, educaţi şi bine pregătiţi din domenii diferite / complementare / uneori şi divergente pentru a ieşi idei << out of the box >>, revoluţionare, inovatoare.
2) De asemenea, COMPANIILE performanţe (cu capital autohton sau multinaţionale) au nevoie de MASĂ CRITICĂ de oameni cu o anumită pregătire, fie blue-collar, fie – în creştere -, white-collar (management / TESA / IT / economia bazată pe cunoştinţe); iar ultima categorie se regăseşte doar în oraşele UNIVERSITARE şi cât mai mari. Sau – valabil şi pentru punctul 1) de mai sus dar şi pentru 2) – cum se exprimă mai bine că mine prietenii care au realizat << CITY INDEX Ediţia a 2-a >> – de la Institutul pentru Oraşe Vizionare https://www.iov.ro: << Oraşele sunt principalul teren de competiţie al secolului XXI: atrag talente, generează inovaţie şi definesc calitatea vieţii. [ … ] România, asemenea Europei, traversează o perioadă de redefinire a identităţii urbane.
Oraşele noastre sunt în prima linie a schimbării — de la digitalizare şi sustenabilitate, până la transformarea mobilităţii şi renaşterea vieţii culturale. Ele devin tot mai conştiente că nu mai concurează doar pentru investiţii, ci şi pentru încredere, talent şi calitatea vieţii. Tocmai de aceea, avem nevoie de oraşe care ascultă, implică şi includ, oraşe care creează contexte în care fiecare locuitor se simte parte dintr-un „noi” mai mare. [ prefaţă de Felix TĂTARU ] CITY INDEX 2025 confirmă ceea ce teoria urbană numeşte „economii de aglomeraţie”: oraşele mari performează mai bine pentru că dispun de o masă critică de populaţie şi activitate economică. Această densitate generează un cerc virtuos, o piaţă a muncii mai diversificată, infrastructuri şi servicii publice mai complexe, oportunităţi culturale şi educaţionale variate … >>
3) Al treilea motiv este RĂMÂNEREA în URMĂ ca HDI a României: nu voi vorbi de elocvena carte << De ce este România altfel ? >> a istoricului Lucian Boia; ci voi vorbi de statisticile INS şi Eurostat: se vede cu ochiul liber că majoritatea clasamentelor ce ne plasează între ultimii din Europa la Educaţie, Sănătate, tot ce ţine de HDI (Human Development Idex) vin din RURALUL care oficial la noi e de 45% sau 46%, de departe cel mai înalt din Europa. Chiar şi Bulgaria – o ţară pe care am lăsat-o mult în urmă economic în ultimele 2 decenii – are 77% urbanizare raportată.
Tinerii NEET (care nu se regăsesc nici în sistemul educaţional sau training, nici în câmpul muncii, nici în căutare de muncă / şomaj) sunt preponderent din rural, conform raportărilor; e adevărat că mulţi or fi plecaţi în Occident… Aici intervine iarăşi un fenomen de raportare eronată: conform unui cercetător universitar**** din Cluj-Napoca, de fapt şi Urbanizarea României ar fi trecut de 80% [?!!] (pe de o parte cu oameni care s-au mutat în marile oraşe fără a-şi schimbă buletinul / domiciliul oficial, iar pe de altă parte avem fenomenul comune-satelit ce rămân rurale doar în statistici – vezi discuţia despre zona metropolitană reală a Capitalei; Florestiul-Cluj cu 80 mii locuitori s.a.). https://www.andreearosca.ro/norbert-petrovici-viaţă-paradoxală-a-oraşelor-noastre-cum-cresc-şi-scad-inacelasi-timp-şi-cum-trăim-în-acest-paradox/
Personal, nu cred că urbanizarea la noi a ajuns chiar la peste 80%, dar în mod cert, nici la oficialul 55% nu a rămas! Probabil un 65% – 70% este proporţia reală; iar acesta este un << educated guess >>, nu am date certe, nici metodă; însă între INS şi cercetătorul Norbet Petrovici din Cluj-Napoca, înclin să îi dau mai mare dreptate acestuia.
ANEXA P1 – Bucureştiul în Topuri Urbane globale ţi Europene / Statistici relevante
A) OXFORD Economics https://www.oxfordeconomics.com/global-cities-index/#top-cities
În clasamentul global Top 1000 al Oxford Economics, dominat de New York, Londra şi Paris, urmate de San Jose (Silicon Valley), Bucureştiul apare abia pe locul 274 în lume, fiind tras cumva în sus de Economie (192) şi – poate suprinzător pentru noi – de Calitatea Vieţii (222)!… dar tras în jos de Capitalul Uman (locul 465 din cele 1000 de oraşe analizate – aici e de menţionat că nu mă mir, pentru că România e ultima în cele 27 ţări U.E. că proporţie a oamenilor cu facultate), factorii de Mediu (locul 599 din 1000) şi Guvernanţă (locul 333) – nici aici nu ne mirăm.
B) RESONANCE Consulting & IPSOS – EUROPE’s Best Cities x100
https://cdn.paris.fr/paris/2025/05/07/best-cities-europes-best-cities-2025-Pu5y.pdf
Europe’s Best Cities 2025: Ranking Insights by Resonance Consultancy
Într-un clasament EUROPEAN – dominat, cum era de aşteptat, de fabuloasele Londra şi Paris, Berlin şi Barcelona, Roma şi Madrid, Amsterdam şi Viena – remarcăm cu ascuţit spirit local de << CAPRA VECINULUI >> că a noastră Capitală prinde abia locul 80 pe Bătrânul Continent, în timp ce Praga e pe 9, Budapesta pe 17 şi Varşovia pe 19! 8
Dacă continuăm comparaţia cu fostele state Socialiste, vedem şi Tallinn pe 43, Bratislava pe locul 59 şi Vilnius pe 68. Dacă ne încălzeşte cu ceva, doar Sofia e sub noi pe 91, Zagreb pe 96 şi Riga pe locul 100 (iar Belgrad nu apare).
Aflat între Napoli şi Newcastle, Bucureştiul – locul 80 în 100 de oraşe analizate din Europa – e pe locul 22 la Prosperitate, pe 44 la Atractivitate (Lovability), dar numai pe locul 126 la Calitatea Vieţii, conform acestui studiu. Suntem lăudaţi pentru economia vibrantă, pentru calitatea şi accesabilitatea financiară a vieţii, pentru Cultură şi Arhitectură şi atracţii variate; se menţionează locul de top al Bucureştiului pentru Nomazii Digitali (vezi caseta)…
C) NIELSEN I.Q. – studiu comparativ cu diferentele de putere cumparare din interiorul tarilor / Europa https://nielseniq.com/global/en/insights/analysis/2025/niq-purchasing-power-europe-compendium/
D) EUROSTAT – Calitatea Vieţii în oraşele [mari] ale Europei: situaţie Financiară Gospodării
https://ec.europa.eu/regional_policy/information-sources/maps/quality-of-life_en
PERCEPŢIA situaţiei financiare a gospodăriilor din oraşele mari ale Europei (cu focus asupra oraşelor-Capitală), arată ceva REMARCABIL: datele brute de PIB per capita şi PIB PPS (putere de cumpărare) ale ţărilor U.E. comunicate de Eurostat în aceşti ani recenţi se regăsesc întocmai, cel puţin pe zona ţărilor foste Socialiste: astfel,
Bucureştiul este clar PESTE oraşele Budapesta, Sofia, Zagreb şi Riga [ plus Atena non-socialistă, plus Belgradul non-UE ] , dar în mod cert SUB – şi la distanţă apreciabilă – de Varşovia, Vilnius, Liubliana, Tallinn şi Praga. Reamintesc că România a avansat de 2-3 ani de pe ultima / penultima poziţie, la cot cu Bulgaria acum 20-25 de ani, până pe locul 8 in termeni de PIB PIS (sau locul 19 din 27), întrecând Bulgaria, Ungaria, Letonia, Croaţia, Grecia.
Iar acest grafic de percepţie a bunăstării propriei gospodării – din sondajul-studiu Eurostat pe 2023 – mai VERIFICĂ ceva: ipoteza mea că datele Bucureşti-Ilfov la 190% din media UE sunt FALSE, dată fiind eroarea majoră de la numitor, de la Populaţia reală a Capitalei noastre.
Conform cifrei retratate de mine din partea 1 a analizei, nivelul probabil ar fi +118% [= 190% / 3,6 x 2,23 ] din media UE, unde 3,6 / 2,23 e populaţia probabilă vs. cifra INS.
