Noua strategie de securitate naţională a lui Donald Trump, pe care Casa Albă a publicat-o discret joi, conţine câteva cuvinte dure la adresa Europei, sugerând că aceasta se află într-un declin civilizaţional, şi acordă relativ puţină atenţie Orientului Mijlociu şi Africii. În schimb, preşedintele Donald Trump intenţionează ca SUA să menţină o prezenţă militară mai mare în emisfera vestică, pentru a combate migraţia, drogurile şi ascensiunea puterilor adversare din regiune, relatează Politico.com.
Potrivit Politico, strategia acordă un spaţiu neobişnuit de mare Americii Latine, Caraibelor şi altor vecini ai SUA. Aceasta reprezintă o ruptură faţă de administraţiile anterioare, care aveau tendinţa de a acorda prioritate altor regiuni şi altor subiecte, cum ar fi confruntarea cu puteri majore precum Rusia şi China sau combaterea terorismului.
Documentul de 33 de pagini reprezintă o descriere oficială rară a viziunii lui Trump asupra politicii externe, prezentată de administraţia sa. Astfel de strategii, pe care preşedinţii le publică de obicei o dată pe mandat, pot contribui la modelarea modului în care se alocă anumite bugete şi stabilesc priorităţile politice.
EMISFERA VESTICĂ ESTE PRIORITARĂ
Noua strategie a SUA se concentrează în mod neobişnuit de mult pe emisfera vestică, pe care o prezintă în mare parte ca fiind o protejare a teritoriului SUA. Ea afirmă că „securitatea frontierelor este elementul principal al securităţii naţionale” şi face referiri voalate la eforturile Chinei de a câştiga teren în detrimentul Americii.
„Statele Unite trebuie să fie predominante în emisfera vestică ca o condiţie pentru securitatea şi prosperitatea noastră – o condiţie care ne permite să ne afirmăm cu încredere acolo unde şi când este nevoie în regiune”, se afirmă în document. „Termenii alianţelor noastre şi termenii pe baza cărora oferim orice fel de ajutor trebuie să depindă de reducerea influenţei adverse externe – de la controlul instalaţiilor militare, porturilor şi infrastructurii cheie până la achiziţionarea de active strategice definite în sens larg”, se arată în strategie.
Documentul descrie astfel de planuri ca parte a „Corolarului Trump” la Doctrina Monroe. Aceasta din urmă este noţiunea enunţată de preşedintele James Monroe în 1823, potrivit căreia SUA nu vor tolera interferenţe străine maligne în propria emisferă.
Documentul lui Trump, precum şi un document conex cunoscut sub numele de Strategia de Apărare Naţională, au suferit întârzieri, în parte din cauza dezbaterilor din cadrul administraţiei cu privire la elementele legate de China.
Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, a insistat pentru o oarecare atenuare a limbajului referitor la Beijing, potrivit a două persoane familiarizate cu problema, cărora li s-a acordat protecţia anonimatului. Bessent este în prezent implicat în negocieri comerciale sensibile ale SUA cu China, iar Trump însuşi este precaut în ceea ce priveşte relaţiile delicate cu Beijingul.
FAMILIA TRADIŢIONALĂ
Noua Strategie de Securitate Naţională afirmă că SUA trebuie să facă alegeri dificile în sfera globală. „După sfârşitul Războiului Rece, elitele politicii externe americane s-au convins că dominaţia permanentă a Americii asupra întregii lumi era în interesul ţării noastre. Cu toate acestea, afacerile altor ţări ne preocupă doar dacă activităţile lor ameninţă în mod direct interesele noastre”, precizează documentul.
Într-o notă introductivă la strategie, Trump a numit-o „o foaie de parcurs pentru a se asigura că America rămâne cea mai mare şi mai de succes naţiune din istoria omenirii şi patria libertăţii pe pământ”.
Dar Trump este mercurial din fire, aşa că este greu de prezis cât de mult sau cât timp va rămâne fidel ideilor expuse în noua strategie, comentează Politico. Un eveniment global surprinzător i-ar putea schimba gândirea, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul preşedinţilor recenţi, de la George W. Bush la Joe Biden.
Cu toate acestea, documentul pare să fie în concordanţă cu multe dintre măsurile pe care le-a luat în al doilea mandat, precum şi cu priorităţile unora dintre consilierii săi. Acestea includ desfăşurarea unei forţe militare americane semnificativ mai mari în emisfera vestică, luarea a numeroase măsuri pentru a reduce migraţia către America, promovarea unei baze industriale mai puternice în SUA şi promovarea „identităţii occidentale”, inclusiv în Europa.
Strategia face chiar referire la aşa-numitele valori tradiţionale, uneori asociate cu dreapta creştină, afirmând că administraţia doreşte „restaurarea şi revigorarea sănătăţii spirituale şi culturale americane” şi „o Americă care preţuieşte gloriile şi eroii săi din trecut”. Ea menţionează necesitatea de a avea „un număr tot mai mare de familii puternice şi tradiţionale, care să crească copii sănătoşi”.
CONSOLIDARE MILITARĂ
Strategia lui Trump sugerează că o consolidare militară dorită de preşedinte în emisfera vestică nu este un fenomen temporar. (Această consolidare, care a inclus atacuri militare controversate împotriva unor ambarcaţiuni suspectate că transportau droguri, a fost prezentată de administraţie ca o modalitate de a combate cartelurile. Dar administraţia speră, de asemenea, că această consolidare ar putea contribui la exercitarea de presiuni asupra liderului venezuelean Nicolas Maduro pentru a-l determina să demisioneze.)
Strategia solicită, de asemenea, în mod specific „o prezenţă mai adecvată a Gărzii de Coastă şi a Marinei pentru a controla rutele maritime, pentru a împiedica migraţia ilegală şi alte forme de migraţie nedorită, pentru a reduce traficul de persoane şi de droguri şi pentru a controla rutele de tranzit cheie în situaţii de criză”.
Strategia prevede că SUA ar trebui să-şi consolideze relaţiile cu guvernele din America Latină, inclusiv prin colaborarea cu acestea pentru identificarea resurselor strategice — o referire evidentă la materiale precum mineralele rare. De asemenea, strategia declară că SUA va colabora mai mult cu sectorul privat pentru a promova „oportunităţi strategice de achiziţie şi investiţii pentru companiile americane din regiune”.
Astfel de promisiuni legate de afaceri, cel puţin la nivel generic, ar putea mulţumi multe guverne din America Latină, care au fost mult timp frustrate de lipsa de atenţie a SUA faţă de regiune. Nu este clar însă cum se potrivesc astfel de promisiuni cu insistenţa lui Trump de a impune tarife partenerilor comerciali ai Americii.
CHINA ŞI TAIWAN
Strategia de securitate naţională acordă o atenţie considerabilă Chinei, deşi de multe ori nu menţionează direct Beijingul. Mulţi legislatori americani – de ambele partide – consideră că o China din ce în ce mai asertivă reprezintă cea mai gravă ameninţare pe termen lung la adresa puterii globale a Americii. Dar, deşi limbajul utilizat în strategia lui Trump este dur, acesta este prudent şi departe de a fi incendiar.
Administraţia promite să „reechilibreze relaţiile economice ale Americii cu China, acordând prioritate reciprocităţii şi echităţii pentru a restabili independenţa economică americană”.
Dar spune, de asemenea, că relaţia comercială cu China „ar trebui să fie echilibrată şi axată pe factori nesensibili” şi chiar solicită „menţinerea unei relaţii economice cu Beijingul care să fie cu adevărat avantajoasă pentru ambele părţi”.
Strategia afirmă că SUA doresc să prevină războiul în Indo-Pacific – o referire la tensiunile crescânde din regiune, inclusiv între China şi aliaţii SUA, precum Japonia şi Filipine.
„Vom menţine, de asemenea, politica noastră declarativă de lungă durată privind Taiwanul, ceea ce înseamnă că Statele Unite nu susţin nicio schimbare unilaterală a statu quo-ului în Strâmtoarea Taiwan”, se afirmă în document.
Acest asperct ar putea fi o uşurare pentru observatorii din Asia, care se tem că Trump va renunţa la sprijinul SUA pentru Taiwan, în contextul ameninţărilor continue din partea Chinei, subliniază Politico.
RUSIA ŞI EUROPA
Documentul afirmă că „este în interesul fundamental al Statelor Unite să negocieze încetarea rapidă a ostilităţilor în Ucraina” şi să atenueze riscul unei confruntări între Rusia şi alte ţări din Europa.
Însă, în general, documentul este destul de blând în ceea ce priveşte Rusia – critici la adresa Moscovei sunt foarte puţine, remarcă Politico.
În schimb, unele dintre cele mai dure remarci sunt rezervate ţărilor aliate ale SUA din Europa. În special, administraţia, în termeni oarecum voalaţi, critică eforturile europene de a ţine în frâu partidele de extremă dreapta, calificând astfel de măsuri drept cenzură politică.
„Administraţia Trump se află în dezacord cu oficialii europeni care au aşteptări nerealiste în ceea ce priveşte războiul (din Ucraina), aflaţi la conducerea unor guverne minoritare instabile, multe dintre acestea încălcând principiile de bază ale democraţiei pentru a suprima opoziţia”, se afirmă în document.
Strategia pare să sugereze, de asemenea, că migraţia va schimba fundamental identitatea europeană într-o măsură care ar putea afecta alianţele cu SUA.
„Pe termen lung, este mai mult decât plauzibil ca, în cel mult câteva decenii, anumiţi membri NATO să devină în majoritate neeuropeni”, se afirmă în document. „Prin urmare, rămâne o întrebare deschisă dacă aceştia vor considera locul lor în lume sau alianţa cu Statele Unite în acelaşi mod ca cei care au semnat Carta NATO”, arată strategia.
Cu toate acestea, documentul recunoaşte punctele forte economice şi de altă natură ale Europei, precum şi modul în care parteneriatul Americii cu o mare parte a continentului a ajutat SUA. „Nu numai că nu ne putem permite să renunţăm la Europa – acest lucru ar fi contraproductiv pentru obiectivele acestei strategii”, menţionează documentul.
„Obiectivul nostru ar trebui să fie acela de a ajuta Europa să-şi corecteze traiectoria actuală”, se afirmă în document.
Strategia de securitate naţională din primul mandat al lui Trump s-a concentrat în mod semnificativ pe concurenţa SUA cu Rusia şi China, dar preşedintele a subminat-o frecvent încercând să câştige favorurile liderilor acestor puteri nucleare, reaminteşte Politico.
Dacă această nouă strategie se dovedeşte a reflecta mai bine ceea ce crede Trump însuşi, ar putea ajuta alte părţi ale guvernului SUA să se adapteze, fără a mai menţiona guvernele străine.
LAUDE PENTRU TRUMP ÎN STRATEGIA DE SECURITATE NAŢIONALĂ
Aşa cum se întâmplă adesea în documentele administraţiei Trump, strategia dedică un spaţiu semnificativ laudelor aduse comandantului suprem. Îl descrie ca fiind „preşedintele păcii” şi menţionează în mod favorabil că „foloseşte diplomaţia neconvenţională”.
Strategia se străduieşte uneori să atenueze ceea ce par a fi inconsecvenţe. Ea afirmă că SUA ar trebui să aibă standarde ridicate în ceea ce priveşte intervenţia externă, dar spune, de asemenea, că doreşte să „prevină apariţia unor adversari dominanţi”.
De asemenea, respinge în esenţă ambiţiile multor ţări mai mici. „Influenţa disproporţionată a naţiunilor mai mari, mai bogate şi mai puternice este o adevăr etern al relaţiilor internaţionale”, afirmă documentul.
Strategia de securitate naţională este primul dintre mai multe documente importante cu privire la apărare şi politica externă pe care administraţia Trump urmează să le publice. Acestea includ Strategia de apărare naţională, a cărei orientare de bază se preconizează a fi similară.
Viziunile iniţiale ale preşedinţilor cu privire la ceea ce ar trebui să menţioneze Strategia de securitate naţională a trebuit uneori să fie abandonate din cauza evenimentelor. După atacurile din 11 septembrie 2001, strategia din primul mandat al lui George W. Bush s-a concentrat în mare măsură pe combaterea terorismului islamist. Echipa lui Biden a petrecut o mare parte din primul său an lucrând la o strategie care a trebuit să fie rescrisă după ce Rusia a trecut la o invazie pe scară largă a Ucrainei, menţionează Politico.
