De la opinii, la ştiri utilitare, anunţuri sau fapte diverse, sesizări, Crăciunul apărea în Gazeta municipală, organ săptămânal de informaţie şi critică edilitară, publicaţie duminicală, în anii 1940. Nu lipseau consemnările despre colinde, obiceiuri, caricaturi, anecdote, speculă cu unt, sfaturi, contrabanda cu carne, corespondenţe din străinătate, înainte de sărbătoarea Naşterii Domnului. La sfârşitul anilor ’30, Crăciunul era ilustrat ludic, cu moşi cu bărbi albe, cadouri, vitrine garnisite cu daruri, copii veseli, în poveşti şi anecdote.
În Ilustraţiunea română, supliment al ziarului Universul, număr dedicat Crăciunului în 25 decembrie 1929, se putea citi „O poveste de Crăciun” de T. Dostoewsky, dar şi câteva obiceiuri de Crăciun culese de E. Bernea.
„Românu, mai ales cel dela ţară, ştie şi îi place să serbeze Crăciunul aşa cum se cuvine şi cum a învăţat dela moşi-strămoşi. Orşeanul ca şi săteanul aşteaptă cu înfrigurare la masa încărcată cu sarmale proaspete şi alte bunătăţi, să audă la ferestre zăpada scârţâind şi glasurile nevinovate cântând urările lor calde”.
Rubrica „Crăciunul vesel” este ilustrată de Nic Vlădoianu: „Pentru prima oară Capitala noastră va avea cu acet prilej vesele şi somptuoase cortegii. Întâi, la locul de cinste, va trece carul statului. El va fi tras de un cal oferit de cetăţenii Capitalei, cari acum ca în oricare altă împrejurare plătesc gloaba”.
Publicaţia prezintă şi imagini cu „cel mai mare curcan din lume”, american fireşte, „o recoltă de nuci de peste 2 miliarde de lei” în California, dar şi „o vitrină cu o raţă garnisită cu pateuri…”.
„Un bunic scrie nepoţilor săi” o scrisoare de Crăciun de Gala Galaction deschide numărul din 25 decembrie 1931 al suplimentului.
„Iubiţii mei copii, mă îndemnaţi său viu la voi, în Bucureşti, scum, cu prilejul Sfintelor Sărbători. Vă spun din capul locului: îmi cereţi un lucru pe care nu-l voiu indeplini. Îmi cereţi să las căsuţa mea tihnită, asezată pe coastă şi înconjurată de crame şi de vii. Îmi cereţi să las priveliştea nesfârşită spre câmpia mănoasă şi spre depărtările transparente ale Bărăganului. Îmi cereţi să las fie şi pentru o lună soarele care răsare zilnic în faţa casei şi răzbate negurile, norii şi stolurile rotitoare ale ciorilor… şi mă chemaţi în Bucureşti în iadul oamenilor fugăriţi de nu ştiu ce demoni prigonitori, al automobilelor cari dau unele peste altele şi al gurilor de Radio, cari te năucesc!…”, începe Gala Galaction povestea.
În numărul din 25 decembrie 1938, Gazeta municipală anunţa că „cetăţenii îşi pot tăia porcii acasă”, citând un comunicat al Primăriei Municipiului (pe atunci primar general era V. Dombrowski, n.r): „Direcţiunea Veterinară a Capitalei face cunoscut că nu a luat nici o măsură pentru interzicerea tăierii porcilor de Cărciun în gospodării, fiecare cetăţean fiind liber a-şi tăia porcul său pentru nevoile sale casnice fără a vinde însă din carne”.
În amestecul de ştiri utilitare, apare în pagina 6, doar atât: „Cunoscuta cântăreaţă naţională Maria Tănase a fost angajată pentru pavilionul României la expoziţia international din New York”. Urmată de o ştire privind ajutoarele de Crăciun, care „se împart sub directa supraveghere a d-lui Primar general pe baza constatărilor făcute la faţa locului de ajutorii de primar sau organele sectoarelor respective”.
Într-un număr din 21 decembrie 1941 al Gazetei municipale se tipărea o proză scurtă, „Sarmale”, semnată de Henri Stahl. „…Sarmalele erau specialitatea casei Nedelcu, mândria coanei Zulnia. Scundă, grasă, cu mâini mici albe, ochii căprii, visători, ce nu îmbătrâniseră. Zulnia Nedelcu, la 45 de ani, punea toată iubirea unui suflet curat în pregătirea celor două feluri de mâncări dragi soţului ei: plăcintă de carne şi sarmale”.
În gazetă puteai afla că „în timpul sărbătorilor de Crăciun, Capitala consuma cantităţi mari de alimente şi numai printr’o bună funcţionare a transporturilor se pot evita în mare parte invonvenientele cari decurg din insuficienţa aprovizionării”.
Printre rânduri se strecurau şi mici alerte. În pagina 3, „proprietarul restaurantului Calul bălan din str. Halelor No.1, d. N. Muşat, a fost trimis în judecată pentru că a dosit o importantă cantitate de unt nepasteurizat, din care a vândut apoi cu kilogramul la preţuri de speculă”.
În 23 decembrie 1941, s-a organizat în Capitală Concursul de datini româneşti de Crăciun. Echipele „să se prezinte cât mai conştiincios, în ceeace priveşte costumul şi obiceiul ce reprezintă (irozi, pluguşorul, capra, căluţii, colindele)”.
Într-o ştire din 20 decembrie 1942, aflăm că „restaurantul Rex din bulevardul Elisabeta, abia deschis, practică contrabandă de carne pe scară întinsă”.
Pomul de Crăciun
Gazeta municipală deschidea numărul 601 din 19 decembrie 1943 cu „Gânduri de Crăciun”, editorial semnat Pr. Em. Păsculescu-Ornea, parohul bisericei voevodale Mihai Vodă, în care cititorul era îndemnat „să-l întimpine pe Hristos cu inima smerită, pe camp, pe deal, pe munţi, pe ape, în bordee sau palate pretutindeni. În locul urii să înflorească iarăşi dragostea, acest mărgăritar aruncat în mocirla porcilor. Să-l întâmpinăm pe Hristos în pragul caselor noastre văduvite, să punem stavila puhoiului de păcate şi să dărămâm zăgazul lacrămilor de pocăinţa, pentru a ne face vrednici de iertare, de milă, de pace, după care jinduieşte azi omenirea întreaga, întocmai ca pământul cotropit de seceta, care aşteaptă o picătură de ploae”.
În 1943 se organiza, ca şi în alţi ani, Pomul de Crăciun pentru funcţionarii comunali, în sala cinematografului Aro. Ion Răşcanu, primarul general al Capitalei, „a venit în ajutorul funcţionarilor cu salarii modeste, merituoşi şi cu familii împovărate”. „La serbarea Pomului se vor distribui daruri copiilor tuturor funcţionarilor, având etatea dela 2 la 10 ani împliniţi. Darurile vor consta din jucării sau rechizite şcolare şi dulciuri în valoare de 1.500 lei la fiecare. Pentru funcţionarii bugetari căsătoriţi cu salariul bugetar până la 13.400 lei inclusive lunar, merituoşi şi cu familii împovărate, se vor distribui pachete cu diverse articole de îmbrăcăminte de primă necessitate, în valoare totală de lei 5.000 fiecare. (Flanele, cămăşi, ciorapi, mănuşi, fulare, etc.)”.
Concertele de Crăciun ale Coralei Municipiului
Tot în acest număr, apare un mic anunţ: Tradiţionalul concert de Crăciun al Coralei Municipiului se va da Sâmbătă 18 Decembrie la orele 17.30 în sala Ateneului roman, cu concursul orchestrei simfonice a Soc. De radiodifuziune.
Municipalitatea avea grijă şi de aprovizionarea cu carne de Cărciun. Astfel, în Consfătuirea dela Oficiul de aprovizionare al Municipiului, au fost luate măsuri în acest sens. „Delegaţii măcelarilor au semnat declaraţiuni cu menţionarea numărului de vite ce înţeleg a aproviziona în vederea Sărbătorilor. Fabricanţilor de mezeluri li s’a aprobat să se aprovizioneze direct din târguri cu condiţia de a da două vite din trei, stocului destinat populaţiei”.
Îngrăşarea porcilor cu resturi de mâncare
În numărul acesta al Gazetei municipale apare, înaintea sărbătorii Crăciunului, şi ştirea conform căreia „O comisiune studiază la Ministerul agriculturei şi domeniilor problema organizării unor îngrăşătorii de porci care să fie alimentate cu resturile colectate de restaurant şi localurile de consumaţie”.
Tot aici, aflăm că se vor organiza serbări de datini în toate comunele mari. „Din ordinal d-lui Mareşal Antonescu, Conducătorul Statului, se va organiza Sărbătoarea datinilor de Crăciun pentru populaţia săracă din toate municipiile, oraşele reşedinţă şi comunele urbane (…) Se va cânta atât la sate cât şi la oraşe, să fie stimulată populaţia înstărită, pentru a colabora la opera de ajutorare a sărăcimei”.
Primarul Capitalei Ion Răşcanu a dispus şi aprovizionarea cu ouă şi slănină pentru Cărciun. „Vânzarea oualor în pieţele Capitalei se face la preţul de 16,50 lei bucata endetail, sub controlul delegaţilor Oficiului de aprovizionare (…) Osebit de cantităţile vândute prin îngrijirea Primăriei Municipiului, au mai intrat în ultimele zile mai multe vagoane din provincie, încât tradiţionalul cozonac de Crăciun al bucureşteanului ca fi asigurat”.
În Ajunul Crăciunului din 1944, Gazeta anunţa că intrarea la Concertul de Crăciun al Coralei Municipiului Bucureşti este „numai cu invitaţiuni date de Direcţia Mişcărei Culturale”.
Împrejuările economice din acel an, i-au determinat pe gazetari să scrie că ziarul „apare de Crăciunul 1944 într’o haină săracă, cum n’a avut-o niciodată”.
La rubrica Informaţiuni: „De câteva zile ţigăncile florărese din piaţa Sf. Anton şi Piaţa Naţiunei vând diferite ornamente pentru Pomul de Crăciun şi flori „nemuritoare”. Pentru un fruct de brad, spoit cu puţin bronz sau cluoare argintie, se cere 30-40 lei bucata. Câteva fire de floare din specia Codiţa soricelului, vopsite în culoare carmin, albastru închis sau verzui, costă 150 lei legătura. Se vând până şi flori de scaeţi, vopsite în diferite culori. Materia primă a costat zero lei zero bani iar vopsirea lor, te miri ce. Şi atunci, pentru ce se cer sume atât de mari în raport cu costul de producţie?”, se întreabă gazetarul.
Deja în decembrie 1946, Gazeta publica doar un scurt anunţ referitor la sărbătoarea Crăciunului:
