Partenera de viaţă a preşedintelui Nicuşor Dan, Mirabela Grădinaru, munceşte din al doilea an de facultate. Aceasta a vorbit, într-o emisiune televizată, despre parcursul său profesional, arătând că şi-ar fi dorit să fie profesoară de geografie, dar că, din cauza veniturilor mici din învăţământ, a ales să lucreze într-o corporaţie, având acelaşi angajator, de 19 ani, pentru care a lucrat în diverse domenii.
„Sunt şi corporatistă, da”, afirmă Mirabela Grădinaru, într-o emisiune la Digi 24.
Prima doamnă a României, absolventă a Facultăţii de Geografie, a vorbit despre primul său loc de muncă, pe care l-a avut în al doilea an de studenţie.
„Primul loc de muncă a fost în anul doi de facultate. M-am angajat part-time la un call center. Asta pentru că părinţii mi-au spus că dacă te vei duce la Bucureşti, noi nu te putem ajuta, adică este mult mai uşor să te ajutăm la Iaşi, financiar însemnând că nu am găsit partea să îmi asigure hrana. Una era să merg săptămânal acasă cu un personal de la Iaşi la Vaslui, alta era distanţa între Bucureşti şi Vaslui. Cu acceleratul, dar recunosc că au fost momente în care nu am avut bani de bilet pentru accelerat şi mergeam cu personalul acasă, asta în cazul în care îmi doream să merg şi o dată la lună sau o dată la o lună şi jumătate şi nu doar în vacanţele după sesiune. M-am angajat la call center, unde lucram în timpul weekend-ului şi eventual mai luam o tură după-amiază. Asta în condiţiile în care la facultate prezenţa era obligatorie şi trebuia să fiu integralistă dacă îmi doream cămin şi o altă opţiune pentru mine nu era. Şi doream cămin pentru că nu aş fi avut posibilitatea financiară să îmi plătesc o gazdă sau chirie în Bucureşti”, a declarat Mirabela Grădinaru, sâmbătă seară, la Digi 24.
Ea a adăugat că, după terminarea facultăţii, a început să lucreze program normal, nu program scurt, a schimbat „mai multe call centere, din diferite domenii”.
„Şi în momentul în care am terminat facultatea, a fost o altă răscruce în viaţa mea: ce fac? Mă întorc acasă şi îmi urmez visul să fiu profesor sau rămân în Bucureşti. Dar atunci, pentru că din punct de vedere financiar, salariul unui profesor nu mi-ar fi permis să-mi plătesc chiria în Bucureşti, am ales să rămân în corporaţie, să trec la full-time. Şi un an mai târziu am fost la un târg unde mi-am depus CV-ul şi am schimbat call center-ul cu o altă societate unde lucrez şi astăzi, după 19 ani. Este singurul job, dar în cadrul acestei companii am schimbat mai multe poziţii şi mai multe direcţii, adică nu am rămas în aceeaşi direcţie, nu am rămas pe aceeaşi poziţie şi tot timpul am luat-o de la capăt pentru că, da, cultura este aceeaşi, dar domeniile sunt diferite”, a adăugat Mirabela Grădinaru.
Ea a povestit că a intrat la Facultatea de geografie şi la Iaşi, dar a ales Bucureştiul pentru a fi „cât mai departe de părinţi”.
Mirabela Grădinaru spune că Vaslui a „rămas acasă” şi că merge mereu „cu drag” acolo, unde mai are mătuşi, dar şi pe cea mai bună prietenă a sa din copilărie.
Ea a mărturisit că prima dată când a ajuns în Bucureşti a fost atunci când a dat examenul de admitere.
„M-am simţit pierdută. Erau foarte, foarte, foarte mulţi oameni, dimensiunea oraşului… Am avut mari probleme în a mă orienta cu mijloacele de transport, am coborât şi la staţii greşite, îmi era şi frică. Mi-a fost frică pentru că auzeam, şi părinţii au încercat să mă sperie spunându-mi doar lucruri neplăcute despre ce se întâmplă în Bucureşti, în cartierele mărginaşe. Dar, nu ştiu, ori m-am ferit eu… dar nu am avut parte de întâmplări neplăcute. Şi mă bucur că am ales Bucureşti şi că mi-am urmat visul”, mai spune Mirabela Grădinaru.
