Scriitoarea Doina Ruşti caracterizează anul 2025 ca unul „de jaf isteric, dominat de de persoane care ţipă şi insultă pe toată lumea. Un an populat de autorităţi care ignoră cu ifos nedreptăţile, uitând promisiunile esenţiale. Nimeni nu plăteşte, nimeni nu este pedepsit. Până la urmă, poate că suntem totuşi în lumea tuturor posibilităţilor”.
Într-un răspuns pentru News.ro, autoarea romanelor „Fantoma din moară” sau „Zavaidoc în anul iubirii” spune că „2025 a fost un an greu, cu multe aşteptări, cu multe acţiuni haotice”.
„A debutat nihilist, după anularea alegerilor, lucru fără precedent, de neconceput în viaţa socială a ultimilor 60 de ani pe care i-am trăit. Au urmat alte fapte, care au împărţit societatea, propagandistic, în două tabere. Au urmat alte alegeri, iar spectacolul social s-a destins, restul anului trecând cu petrecerile discrete ale grupurilor răsplătite”, afirmă Doina Ruşti.
Ea punctează: „Viaţa aflată la vedere s-a derulat cu proteste de stradă, unele caricaturale, şi amânări, cu încălcarea diverselor reguli, culminând recent cu cele din justiţie. Din vară şi până acum, omul mediu a stat cu ochii pe Bolojan, care şi-a văzut senin de viaţa lui. Cel mai grav a fost afectată şcoala, prin mărirea normelor didactice, prin măsurile de austeritate aplicate profesorilor. Protestele lor au fost ignorate”.
În ceea ce priveşte viaţa culturală, „mereu aşezată la coada întâmplărilor”, scriitoarea spune că „cel mai grav lucru mi se pare a fi agonia prelungită a ICR-ului, unde, în ciuda austerităţii trâmbiţate de autorităţi, continuă să se cheltuiască bani mulţi pentru călătorii de plăcere. Mai mult, viaţa scriitorilor mi se pare grav afectată, prin concesiile de tot felul, de la acordarea finanţărilor în familie ori chiar funcţionarilor care le acordă, la excluderea scriitorilor ceruţi de edituri străine, uneori chiar şi după ce au câştigat o licitaţie. În ideea că „se poate face orice” şi bazându-se pe vocalize sociale, mandatul preşedintelui ICR a fost din nou prelungit de către Biroul Permanent al Senatului, în mod aberant (că ilegal ar fi ridicol să mai spun), intrându-se deja în bugetul pe 2026”.
Totodată, editurile au fost greu lovite, iar cultura scrisă are ca singură mulţumire susţinerea puţinilor cititori, este de părere scriitoarea.
„În această derulare amorfă, există totuşi o linie certă, a creatorilor de valori imediate, prin grijulia întreţinere a unui conflict confecţionat. Iar în această nebunie endemică, mi s-a întâmplat să întâlnesc oameni normali, aproape resemnaţi în faţa noii ordini, căutându-şi consolări intelectuale şi locuri cât mai discrete”, concluzionează Ruşti.
