Dame Helen Mirren a fost onorată cu prestigiosul Premiu “Cecil B. DeMille” în cadrul galei Golden Eve de joi seară, un spectacol-avanpremieră a ceremoniei Globurilor de Aur de duminică.
Harrison Ford a fost prezentatorul premiului, o alegere perfectă datorită relaţiei lor de lungă durată. Cei doi au lucrat împreună pentru prima dată în 1986, în filmul „The Mosquito Coast”. Apoi s-au reunit aproape 40 de ani mai târziu pentru filmul „1923” al lui Taylor Sheridan.
În timpul prezentării sale, Ford a spus că, atunci când se gândeşte la Mirren, „cuvântul care îi vine în minte nu este Dame, ci badass”.
„Helen Mirren poate interpreta rolul unei femei dure pentru că ea însăşi este una”, a continuat el. „O femeie dură este sinceră, autentică, formidabilă, puternică şi neînfricată. Asta o descrie destul de bine pe Helen ca femeie şi pe Helen ca artistă, o prezenţă incontestabilă pe ecran, care aduce în fiecare scenă un angajament puternic faţă de naraţiune şi personaj, iar când devine complet dură, este minunat să o priveşti”.
După un montaj cu rolurile ei difuzat pe ecran, el a continuat: „A fost regina Angliei pe ecran, dar este cu adevărat maiestuoasă în tot ceea ce face. Iar eu, unul…”, a spus el, îndepărtându-se de microfon şi făcând o plecăciune.
Mirren a câştigat trei Globuri de Aur în timpul ilustrei sale cariere.
„Această organizaţie ocupă un loc special în inima mea, deoarece a fost prima organizaţie din America care mi-a acordat un premiu. Oricât de excentrică era acea grupare, ei au remarcat un mic film intitulat „Losing Chase”, care era complet necunoscut, şi mi-au acordat un frumos glob de aur. Apoi a urmat încă unul, iar eu am devenit mândra proprietară a două bile mari, care, după cum vă puteţi imagina, m-au ajutat foarte mult în cariera mea”, a spus Mirren în faţa audienţei, care a izbucnit în râsete.
„Premiul DeMille mi-a fost descris ca o recunoaştere a carierei, dar eu prefer să-l consider o viaţă trăită, o viaţă supravieţuită, o viaţă savurată, o viaţă transpirată şi o viaţă continuată cu speranţă. Şi, având în vedere această speranţă, prefer să consider acest premiu ca o reflectare continuă a carierei mele, mai degrabă decât un elogiu. Nu îmi scriu propriul elogiu. Deşi trebuie să spun că, dacă acesta ar fi memorialul meu, uitându-mă la publicul prezent, sunt absolut încântată de cei care au venit pentru mine şi fac o listă cu cei care nu au venit”.
De-a lungul discursului său, Mirren s-a referit la multe calităţi pe care le admira la oamenii cu care a lucrat de-a lungul anilor, printre care „umorul lui Ryan Reynolds, generozitatea lui Will Smith, intensitatea lui Hopkins, îmbrăţişarea lui Vin Diesel, puterea lui Harrison Ford, bunătatea lui Bruce Willis şi măreţia lui Pacino”.
Ea a recunoscut, de asemenea, numeroasele lecţii pe care le-a învăţat, printre care „cum să urmezi sfatul excelent al marelui Victor Mature, şi anume cum să vorbeşti cu stăpânire de sine în timp ce îţi ţii burta. De fapt, dacă stau să mă gândesc bine, sfatul ăsta nu mai este necesar, nu-i aşa, pentru că, ştiţi voi, există Spanx şi Ozempic”.
