Revoluţia în plină desfăşurare din Iran a pornit nu de la conspiraţii ale Americii şi Israelului, ci de la proiectul de buget pe 2026-2027 publicat de Guvernul de la Teheran, explică experta în relaţii internaţionale şi economie Diana Năsulea, profesoară la Facultatea de Istorie din Bucureşti, într-un interviu pentru News.ro. Guvernul a anunţat că doar 2,17 miliarde de dolari din uriaşele încasări realizate prin exportul petrolului vor fi destinate populaţiei, restul banilor fiind luaţi de Gardienii Revoluţiei pentru a finanţa diverse grupări teroriste. Acest lucru a dus la o explozie socială, arată Diana Năsulea.
Manifestaţiile de stradă, pe care regimul Ayatollahilor încearcă să le reprime prin violenţă, durează deja de peste două săptămâni. S-au înregistrat multe victime, dar oamenii continuă să iasă la proteste, incendiază moschei şi clădiri guvernamentale şi ripostează la represiunea Gardienilor Revoluţiei. Profesoara face o observaţie interesantă: protestele au pornit acum din Marele Bazar din Teheran, barometrul stării sociale din ţară. Afaceriştii din bazar care au pornit acum revoluţia sunt aceiaşi care, în 1979, au finanţat Revoluţia Islamică în urma căreia Şahul Reza Pahlavi a fost înlăturat, iar în loc a fost instalat Ayatollahul Khomeini.
Ignorarea totală a nevoilor populaţiei, spune Diana Năsulea, a stat la baza mişcării populare din Iran. Regimul teocratic prioritizează finanţarea grupărilor teroriste şi cheltuielile cu înarmarea, în timp ce nivelul de trai al populaţiei este ultimul pe listă. Cum inflaţia a ajuns la 45%, iar Guvernul a anunţat şi creşteri de taxe cu 63%, tensiunile au explodat. E posibil ca regimul actual să nu supravieţuiască acestei furii populare.
Diana Năsulea face pentru cititorii News.ro o analiză a stării economice a Rusiei şi Chinei, dar şi a acordului de liber schimb pe care Uniunea Europeană l-a făcut cu Mercosur. Din punctul de vedere al expertei care predă diplomaţie şi relaţii internaţionale, economia Rusiei dă deja semne de epuizare, în timp ce China este, de fapt, marea beneficiară a sancţiunilor impuse ruşilor şi iranienilor, pentru că achiziţionează de la aceştia petrol la preţ mai mic.
Uniunea Europeană a făcut un mare pas înainte pentru a-şi îmbunătăţi competitivitatea prin acordul de comerţ liber cu Mercosur. La nivel macro, populaţia UE va fi marea câştigătoare, pentru că va beneficia de acum de produse alimentare la preţuri mult mai mici decât cele de până acum. Toată istoria lumii, până în ziua de azi, ne arată că soluţia pentru a dezvolta şi întări economia este comerţul liber. România a făcut bine că a votat în favoarea acordului cu Mercosur şi trebuie să-şi dorească şi în viitor ca UE să semneze cât mai multe astfel de asocieri, spune interlocutoarea.
Diana Năsulea este manager de programe la Institute for Economic Studies – Europe şi cercetător asociat la Institut de Recherches Economiques et Fiscales. În paralel, predă diplomaţie şi relaţii internaţionale. Deţine un doctorat în economie, cu o teză despre comportamentul consumatorilor în economia colaborativă din România.
Întregul interviu poate fi citit mai jos:
„Consumatorii europeni vor avea mult de câştigat prin acordul de comerţ cu Mercosur. Vor putea să acceseze produse la preţuri mai mici decât în UE. România trebuie să îşi dorească ca Uniunea Europeană să semneze cât mai multe astfel de acorduri. Toată teoria economică ne-a arătat de-a lungul istoriei că prin comerţ liber ajungem la economii mai dezvoltate“
Matei Udrea: Bună ziua, doamnă Diana Năsulea, vă mulţumesc pentru timpul pe care mi-l acordaţi. Aş începe discuţia noastră cu un subiect de prim-plan în aceste ore. Este vorba de polemicile care au apărut şi în România, dar şi în alte ţări legate de acest acord de comerţ pe care Uniunea Europeană l-a semnat cu patru ţări din America de Sud, Mercosur. Dumneavoastră aţi mai discutat despre această problemă, sunteţi în temă şi v-aş întreba dacă acest acord este bun sau rău.
Diana Năsulea: Bună ziua, în primul rând, şi vă mulţumesc pentru invitaţie. Din punctul meu de vedere, orice fel de acord de liber schimb este un câştig! Ne dorim să ajungem să avem cât mai multe acorduri de liber schimb. Ceea ce îi va da Uniunii Europene pe termen lung competitivitate crescută este tocmai accesul la alte pieţe. Intern, înţeleg de ce există anumite sensibilităţi şi de ce oamenii sunt oarecum supăraţi pe acest acord. Dar la nivel macro trebuie să realizăm că o mulţime de oameni au foarte mult de câştigat din asta! Pentru că un acord de liber schimb pur şi simplu deschide pieţele pentru consumatorii europeni şi pentru companiile europene! Aveam deja investiţii majore ale companiilor europene în ţările Mercosur (Argentina, Uruguay, Paraguay, Brazilia – n. red.), aceste investiţii vor creşte şi rezultatele acestor investiţii se vor vedea şi în economia europeană. În ceea ce priveşte partea legată de sectorul agricol, pentru că de aici vine marea durere a oamenilor care au ieşit în stradă în mai multe ţări ale Uniunii Europene, evident că atunci când ai o economie bazată pe subvenţii – şi la nivelul Uniunii Europene avem o economie bazată pe subvenţii în sectorul agricol – unii oameni vor pierde puţin din acest acord. Asta este real, au de ce să fie nemulţumiţi. Dar este posibil – şi, după părerea mea, pe date aşa arată lucrurile – la modul general, consumatorii europeni să aibă mai mult de câştigat prin faptul că vor putea să acceseze produse care vin din aceste ţări Mercosur la preţuri mai mici decât în Uniunea Europeană. Deci, per total, după părerea mea, este un mare câştig că s-a semnat acest acord. A durat foarte mult ca el să ajungă să fie semnat şi cred că Uniunea Europeană trebuie să încerce să găsească cât mai mulţi astfel de parteneri externi cu care să semneze acorduri în această perioadă în care, din nou, vedem că este important să fii competitiv şi ştim că competitivitatea asta nu este un dat! Este ceva pentru care trebuie să lucreze Uniunea Europeană.
Matei Udrea: Deci, din punctul dumneavoastră de vedere, înţeleg că nu ar fi vorba de o trădare a intereselor României pentru că s-a semnat acest acord.
Diana Năsulea: Nici vorbă! Din nou, România este parte a Uniunii Europene şi România trebuie să îşi dorească ca Uniunea Europeană, ca întreg, să semneze cât mai multe astfel de acorduri de liber schimb. Toată teoria economică ne spune şi ne arată şi ne-a arătat de-a lungul istoriei că prin comerţ liber ajungem la economii mai dezvoltate! Vedem ce se întâmplă cu statele care nu au parte de comerţ liber şi care sunt izolate şi închise. Nu ăsta este drumul pe care vrem să-l urmăm! Vrem cât mai mulţi parteneri comerciali.
„Protestele au început în bazarul din Teheran, care este simbolic, e un barometru al situaţiei economice din Iran. E interesant că tocmai afaceriştii din bazar au început acest protest, pentru că aceiaşi afacerişti au fost cei care au finanţat şi Revoluţia Islamică din 1979. Acum, tot ei s-ar putea să fie cei care dărâmă regimul Islamic“
Matei Udrea: Aţi făcut o tranziţie lină către subiectul următor. Există în acest moment nişte discuţii între experţi, dar şi într-o parte a opiniei publice, vizavi de capacitatea de a mai rezista a unor state închise, care au practicat acest tip de politică. Să vorbim despre Iran, de exemplu. Dumneavoastră chiar aţi scris recent o opinie pe tema Iranului. Cât pot să mai reziste aceste state care vedem că se confruntă şi cu unele proteste interne? Vorbim de Iran, pentru că, desigur, în Rusia nu mai poate fi vorba de aşa ceva!
Diana Năsulea: Iranul şi Rusia au acest numitor comun al faptului că sunt două state puternic sancţionate de către statele occidentale. Sunt două state dependente de exporturi energetice şi sunt state care şi-au creat un întreg mecanism paralel de comerţ şi de finanţare. Practic, ele sunt cumva conectate mai puţin de faptul că produc gaze naturale şi petrol şi mai mult de faptul că folosesc aceeaşi logistică din umbră. Ca să mă întorc la întrebarea dumneavoastră, cât mai pot să reziste: în ceea ce priveşte Iranul, vedem că nu prea mai rezistă! De unde au plecat protestele acestea? Ele au început în bazarul din Teheran, care bazar este simbolic, e istoric un barometru al situaţiei economice din Iran. E interesant că tocmai afaceriştii din bazar au început acest protest, pentru că aceiaşi afacerişti au fost cei care au finanţat şi Revoluţia Islamică din 1979. Acum, tot ei s-ar putea să fie cei care dărâmă regimul islamic şi cer reîntoarcerea la un alt sistem sau schimbarea regimului politic din Iran. Nu mai rezistă foarte mult pentru că populaţia a simţit că prioritatea numărul unu a regimului de la Teheran nu este bunăstarea populaţiei interne, ci alte aventuri externe pe care Iranul le vede ca fiind esenţiale pentru securitatea sa. Şi este foarte interesant aici să ne uităm la un document care a declanşat toate aceste proteste şi această criză. Este vorba de previziunile bugetare pentru 2026-2027, care au fost discutate la finalul anului 2025, în decembrie, de către regimul de la Teheran. Şi vedem acolo nişte chestiuni care sunt interesante în ceea ce priveşte cifrele alocate pe diversele sectoare ale economiei iraniene. Vedem, spre exemplu, că Guvernul federal, Preşedinţia, care sunt cumva separate de celelalte mecanisme, de Ayatollah şi de Corpul Gardienilor Revoluţiei, îşi reduc masiv veniturile din petrol! Şi le reduc până la nivelul de 2,17 miliarde de dolari, ceea ce este extrem de puţin dacă ne gândim la cantitatea de petrol pe care o exportă Iranul anual. Spre exemplu, numai petrolul care ajunge într-un port din China într-o lună are valoare mai mare decât întreg bugetul de venituri din petrol pe care îl proiectează Guvernul iranian pentru anul viitor. Atunci ne întrebăm ce se întâmplă cu restul banilor?
Matei Udrea: Chiar aşa, ce se întâmplă?
Diana Năsulea: Restul banilor se duc la această instituţie care se numeşte Corpul Gardienilor Revoluţiei! Pentru că ei, de fapt, ajung să controleze exporturile acestea. La nivel oficial, ei spun că ar trebui să beneficieze de cât mai mulţi din banii aceştia, pentru că ei sunt, de fapt, şi cei care reuşesc să vândă petrolul, Iranul fiind stat sancţionat. Şi asta ne arată că Guvernul federal, Guvernul care trebuie să asigure pensii, salarii pentru populaţia civilă, nu este nici măcar prioritatea numărul doi! Este acolo, undeva, la fundul listei priorităţilor pentru regimul de la Teheran! Guvernul este mult mai preocupat de finanţarea grupărilor teroriste, de rebelii houthi, de Hezbollah în Liban, de Hamas, de Jihadul palestinian, de miliţiile şiite din Siria şi din Irak. Ori, oamenii văd asta! Şi oamenii spun: „OK, dacă noi trăim atât de prost, dacă salariile noastre sunt atât de mici, dacă inflaţia este atât de mare – a ajuns la 45% – dacă rialul s-a depreciat atât de mult, de unde mai avem bani să cheltuim pe toate aceste lucruri care nu au treabă cu noi, ca populaţie?“. Şi ăsta a fost motivul pentru care oamenii au ieşit în stradă, de fapt! De aici, de la nişte frustrări venite din zona economică, am ajuns la o mişcare socială şi civică de amploare care nu cred că mai poate să fie reprimată. Documentul ăsta a fost schimbat. Mai prevedea ceva documentul: creşteri de taxe cu aproximativ 63%, ceea ce, bineînţeles, a nemulţumit o mare parte a populaţiei. Ei au revenit acum câteva zile cu un nou document care a trecut de Parlament, unde nu mai vorbesc despre creşteri de taxe, unde nu mai vorbesc nici de creşterea TVA la 12%, rămân cu o cotă de 10%, unde cresc salariile pentru salariaţii din aparatul de stat cu 43%…
„Nu cred că populaţia iraniană, în momentul de faţă, mai poate să fie liniştită. Se ard moschei, se ard clădiri guvernamentale. Cred că s-a trecut de momentul ăla la care prin aceste mici mecanisme, «haideţi, că vă mai dăm nişte bani», se poate rezolva ceva. Ca să fac aici o paralelă cu România din 1989, li s-a şi promis iranienilor că vor primi 7 dolari în plus lunar pentru a-şi asigura resursele de bază de care au nevoie“
Matei Udrea: Şi credeţi că asta nu va linişti populaţia?
Diana Năsulea: Bineînţeles că e o parte a populaţiei care va susţine regimul şi aia este partea populaţiei care beneficiază de pe urma acestui regim autoritar. Dar nu cred că populaţia, în momentul de faţă, mai poate să fie liniştită. Se ard moschei, se ard clădiri guvernamentale. Cred că s-a trecut de momentul ăla la care prin aceste mici mecanisme, „haideţi, că vă mai dăm nişte bani“, se poate rezolva ceva. Ca să fac aici o paralelă cu România, li s-a şi promis iranienilor că vor primi 7 dolari în plus lunar pentru a-şi asigura resursele de bază de care au nevoie. Ceea ce ne duce, aşa, cu gândul la un alt lider autoritar care încerca să oprească nişte proteste şi nişte nemulţumi sociale dând 100 de lei la salariu (aluzie la Nicolae Ceauşescu, care la ultimul său miting, în 21 decembrie 1989, a promis că măreşte salariile cu 100 de lei ca să obţină susţinerea populaţiei împotriva revoluţionarilor de la Timişoara – n. red.).
Matei Udrea: E interesant că, stând de vorbă cu dumneavoastră, aflu nişte explicaţii total diferite de cele oferite pe reţelele de socializare, unde ni se spune că în Iran este mâna evreilor, a americanilor, că e o conspiraţie, totul este pus la cale de Şahul din exil, care împreună cu sioniştii vrea să distrugă un stat suveran. Acum, când vă ascult pe dumneavoastră, descoper nişte motive prozaice, mult mai pământeşti decât conspiraţiile complicate.
Diana Năsulea: De obicei, ele aşa sunt! Adică oamenii nu ajung să fie frustraţi degeaba şi se iasă în stradă la 0 grade pentru… Sunt deja aproape două săptămâni de proteste continue. Nu, nu este o conspiraţie! Nu este o conspiraţie pentru că, din nou, avem precedent pentru asta! Nu-s primele proteste pe care le vede Iranul. Sunt doar primele care ajung să fie atât de mari şi de vizibile. E adevărat că presa occidentală poate nu a acoperit suficient subiectul acesta şi aici din diverse motive care, mă rog, apar când vine vorba de Orientul Mijlociu. Oamenilor le place să creadă că este o conspiraţie a Statelor Unite şi a Israelului, poate că şi declaraţiile făcute de Donald Trump, care a venit şi a spus public că Statele Unite vor interveni în situaţia în care liderii de la Teheran încep să omoare populaţia civilă care protestează pe străzi, au alimentat conspiraţiile. Dar nu este vorba de aşa ceva! Şahul, iarăşi, este o figură care e oarecum controversată în interiorul Iranului. Personal, nu mă aşteptam să se unească strada în jurul Şahului în momentul de faţă. El este văzut ca un simbol, dar, din nou, motivul pentru care a picat Şahul în 1979 ţine şi de nişte nemulţumiri care existau în Iran, mai ales în zonele rurale. Pare că acum s-a afirmat ca lider al acestor proteste. Nu cred că el va reveni şi va urma să conducă ţara. Probabil că este nevoie de o schimbare de regim în Iran către o democraţie, către un lider ales. Şi atunci să vedem pe cine va alege populaţia de acolo.
„Ştim că Rusia este într-o situaţie proastă pentru că au folosit toate trucurile pe care le aveau. Şi-au obligat băncile să dea împrumuturi companiilor de armament, împrumuturi care ştiau că nu pot fi returnate. După care au salvat băncile de la faliment, au injectat bani în economie, încearcă să ţină o dobândă cât se poate de crescută, ca să tempereze inflaţia. Toate acestea ne spun că economia rusească e în pragul disperării“
Matei Udrea: V-aş întreba şi de Rusia. S-a discutat foarte mult despre greutăţile economice care există în Europa, în lumea liberă, şi se observă foarte puţin ce se întâmplă în interiorul Rusiei. Rusia este după 4 ani de blocadă economică mai mult sau mai puţin eficientă. Sunt unele surse care spun că nu mai sunt bani pentru nimic acolo, că s-au cam epuizat toate resursele acumulate înaintea războiului. Sancţiunile impuse de Statele Unite pentru flota fantomă au tăiat şi ele din resursele care mai veneau. Sancţiunile impuse LukOil şi Rosneft, de asemenea, au strâns şurubul. Putem să estimăm în ce stare este economia Rusiei şi cât mai poate să reziste?
Diana Năsulea: Toate estimările pe care le facem noi referitor la economia Rusiei se bazează pe date pe care le furnizează Federaţia Rusă, dar şi pe date care sunt colectate independent. Acest lucru este important pentru că, atunci când vorbim de Rusia, vorbim de un stat care nu este neapărat deschis să împărtăşească date oficiale reale cu restul statelor şi cu restul organizaţiilor internaţionale. Rusia rămâne o economie bine dezvoltată. În topul statelor, în ceea ce priveşte Produsul Intern Brut, Rusia e în continuare numărul 9, după Italia. Avem în continuare o economie mare, o economie care funcţionează oarecum. Bineînţeles că războiul şi sancţiunile despre care vorbiţi au avut un impact negativ asupra economiei, deşi şi aici trebuie făcută menţiunea următoare: în 2023 spre 2024 avem o creştere de 3-4% a economiei ruseşti care se datorează războiului. Într-o perioadă de război există şi sectoare ale economiei care încep să crească şi atunci cifrele pot să pară mai mari. Dar ştiţi cum este, când vine vorba de o economie de război, ea funcţionează până când nu mai funcţionează! E greu de prezis când o să se întâmple asta. Nu trebuie să neglijăm nici partenerii pe care-i are în continuare Rusia. Avem China, avem Coreea de Nord, avem Iranul, avem şi India, care este mai degrabă un partener oportunist în relaţiile internaţionale.
Matei Udrea: Dar tocmai ne-aţi povestit că Iranul se scufundă.
Diana Năsulea: Se scufundă, dar pare că Iranul în continuare livrează armament către Rusia.
Matei Udrea: Nu e un paradox? Adică au acasă probleme economice majore şi, cu toate astea…
Diana Năsulea: Concentrarea pe conflicte externe tinde să fie o preferinţă a liderilor autoritari. Ştim însă că Rusia este într-o situaţie proastă pentru că ne dăm seama că au folosit toate trucurile pe care le aveau. Şi-au obligat băncile să dea împrumuturi companiilor de armament, împrumuturi pe care ştiau că acele companii nu au cum să le plătească înapoi. După care au salvat băncile de la faliment, au injectat bani în economie, încearcă să ţină o dobândă cât se poate de crescută, ca să tempereze cumva inflaţia. Toate aceste lucruri ne spun că economia rusească e în pragul disperării. Se pare însă că asta nu îl face neapărat pe Putin să îşi dorească să negocieze sau să-şi schimbe poziţia. Ce cred eu că lipseşte masiv în situaţia Federaţiei Ruse este aspectul social. Lipseşte presiunea socială! Nu avem o presiune socială reală care să vină de acolo. Poate că este vorba de faptul că oamenilor le este frică să iasă în stradă, să protesteze, sau poate este ceva în calculul ăsta care ne lipseşte, ceva ce n-am reuşit să desluşim încă.
Matei Udrea: S-au tăiat toate fondurile care erau alocate pentru întreţinerea infrastructurii, iar Rusia necesită sume foarte mari pentru asta, deoarece e vorba de o suprafaţă foarte mare. Trebuie reparate şi întreţinute poduri, reţeaua de drumuri, de căi ferate, reţelele de canalizare, de apă, centrale termice şi aşa mai departe. Pe de altă parte, noi ştim din istorie că, în general, economii care sunt supuse unor embargouri, chiar dacă sunt dezvoltate, cum a fost şi a Germaniei în cele două războaie mondiale, au cedat după 4 ani. Ca să vă citez pe dumneavoastră, au mers până n-au mai mers. Cât credeţi că mai poate să dureze acest tip de abordare din partea Rusiei? Ei au pornit la drum cu o rezervă de 600 de miliarde de dolari. Mai au ceva din rezerva aceea?
Diana Năsulea: Mai au nişte bani şi, în continuare, au surse de finanţare. E interesantă comparaţia cu Germania nazistă din două perspective. Avem în primul rând un numitor comun, şi anume acela al unei economii care este angrenată în război, al unei economii care produce ca să susţină, de fapt, un război. Dar avem şi o diferenţă majoră, şi anume că Germania nazistă era încercuită economic. Rusia nu este! Există parteneri comerciali mari cu care Rusia continuă să aibă nişte relaţii bune. Vorbim de China, vorbim chiar şi de Coreea de Nord, vorbim de Iran, în măsura în care va mai rezista regimul de la Teheran. Deci, Rusia are oarecum alternative, nu este încercuită. Este posibil ca acţiunile Statelor Unite pe care le-am văzut în ultimele zile, sancţiunile mai dure privind această flotă din umbră a ruşilor, să îi sperie puţin, să le reducă puţin capacitatea de a muta resurse naturale dintr-o parte într-alta. Dar nu putem să spunem că Rusia o să se prăbuşească în anul 2026 pentru că, atât timp cât există parteneri comerciali – pe care Rusia îi are – şi atâta timp cât nu există acea presiune socială despre care vorbeam, ea va continua să supravieţuiască.
„China este, de fapt, cea care ţine în picioare Rusia, Iran, Venezuela, pentru că e principalul cumpărător de ţiţei. China beneficiază foarte mult de faptul că aceste state sunt sancţionate. Dar nu cred că va reuşi China prea curând să depăşească economic Statele Unite“
Matei Udrea: Ambiţiile Chinei de a prelua rolul conducător economic la nivel mondial au sorţi de izbândă? China se extinde agresiv în America de Sud, America Centrală, Africa, Asia Centrală. E toată această luptă cu Statele Unite pentru influenţă în indo-pacific. Ce ne arată dinamica dezvoltării Chinei şi a Statelor Unite?
Diana Năsulea: China este interesantă. Noi vorbim despre Iran, despre Rusia, despre Venezuela, dar China este principalul cumpărător! China este, de fapt, cea care le ţine în picioare.
Matei Udrea: La ce vă referiţi când spuneţi că e principalul cumpărător?
Diana Năsulea: Principalul cumpărător de ţiţei care vine din aceste state. China beneficiază foarte mult de faptul că aceste state sunt sancţionate pentru că reuşeşte să cumpere petrol cu discount, la un preţ redus cu 20-30%. Ceea ce se întâmplă când vorbim despre ţări sancţionate, căci atunci când nu mai poţi să te foloseşti de mecanismele reale, să-ţi duci tancul petrolier într-un port şi trebuie să faci mutări în mijlocul oceanului, noaptea, să muţi petrolul dintr-o navă într-alta, nu există asiguratori care să-şi asume să facă asta decât dacă marja de profitabilitate este foarte mare. Şi atunci aceste state reuşesc să vândă către China, dar vând la nişte preţuri mai mici. China beneficiază de pe urma acestui lucru! Mai mult decât atât, lovitura dată Venezuelei la capturarea lui Maduro de către forţele speciale ale Statelor Unite a fost, din nou, o lovitură dată Chinei. China avea investiţii majore în Venezuela.
Matei Udrea: 60 de miliarde de dolari.
Diana Năsulea: Existau împrumuturi care au fost acordate Guvernului de la Caracas, care acum nu vor fi plătite. Şi arată că Statele Unite nu se mai joacă. Sau au ajuns la nivelul la care pot să-şi protejeze curtea din spate. N-or să lase pe nimeni altcineva să intervină în America Latină. Ne întoarcem la Doctrina Monroe şi la faptul că Statele Unite sunt principala super-putere din Emisfera Vestică sau principala super-putere a lumii. Apoi, China este dependentă de exporturi! Şi de aceea, probabil, joacă ceva mai prudent, pentru că nu-şi permite să îşi alieneze pieţele către care exportă masiv bunuri. Nu cred că va reuşi China foarte curând să depăşească Statele Unite, dar cred că este de înţeles de ce Trump alege să se concentreze mult mai mult în direcţia aceea decât în direcţia Europei sau a Rusiei. După părerea mea, Trump nu mai vede în Rusia neapărat un inamic. Nu crede că Rusia mai este relevantă, dar crede că China are această capacitate de a încerca cel puţin să îşi facă prieteni în cât mai multe state.
Matei Udrea: Se înşală Trump când estimează că Rusia nu mai este relevantă?
Diana Năsulea: Da şi nu, aş spune. Nu cred că se înşală pentru că am observat, de fapt, ce se întâmplă cu marea armată rusă. Marea armată rusă care nu a reuşit în 4 ani să cucerească Ucraina, toată tehnica militară pe care o foloseşte Rusia vedem că nu este la nivelul la care ruşii au pretins că este. Am văzut asta şi în Venezuela. Venezuela avea sisteme chinezeşti şi ruseşti masive, avea avioane, avea sisteme de detecţie a rachetelor care nu au funcţionat. Şi atunci ne punem întrebarea: OK, dacă aceste sisteme pe care Rusia le vinde nu sunt capabile să apere niciun alt stat, vor mai exista alte state care vor dori să achiziţioneze sisteme militare de la Rusia? Ştim că există o discuţie prin care India să achiziţioneze nişte avioane militare ruseşti. Asta, tot pe fondul sancţiunilor pe care Trump promitea să le impună Indiei, pentru că în continuare cumpără petrol rusesc. S-ar putea ca India să nu mai facă asta văzând că aceste echipamente, de fapt, nu livrează, nu sunt corespunzătoare. Pe de altă parte, Rusia are o istorie a unui stat care rezistă! Care rezistă în perioade grele. Ne-am fi aşteptat ca până acum populaţia rusă să fie saturată cu acest război. Vedem că nu s-a întâmplat asta. Există în continuare multe voci care spun că în Rusia se trăieşte ca şi cum n-ar exista acest război. Şi ştim că Rusia, pe lângă acest aspect militar, al faptului că există în continuare războiul din Ucraina – care nu este de neglijat mai ales pentru noi –, încearcă să se infiltreze prin alte moduri în diverse state: prin atacuri cibernetice, prin crearea unor disensiuni la nivelul populaţiei. Ăsta este jocul pe care îl joacă Rusia! Cred că pentru noi, pentru Europa, Rusia este în continuare şi va continua să fie o problemă majoră. Dar înţeleg de ce Trump – având în vedere toată doctrina lui cu America First – nu consideră că asta ar trebui să fie prioritatea numărul unu a Statelor Unite.
„Toate partidele din coaliţia guvernamentală de la Bucureşti trebuie să înţeleagă că, fără reforme, niciunele dintre ele nu vor mai avea suficienţi votanţi la următoarele alegeri, dacă asta este ceea ce îşi doresc, să rămână la putere!“
Matei Udrea: Spuneaţi că pentru europeni rămâne o problemă modul în care Rusia interacţionează şi încearcă să provoace nişte disensiuni. Bănuiesc că aici nu excludeţi România. Din punct de vedere economic şi politic, vedem că e o operaţiune de manual ce se întâmplă la noi. A scris Mark Galeotti o carte, „Când totul devine o armă“. Practic, orice ştire, orice informaţie, bună sau rea, e transformată într-o armă în momentul de faţă în România şi instrumentată din punct de vedere politic. Cum vedeţi situaţia politico-economică a României în momentul ăsta?
Diana Năsulea: Cred că România a reuşit să treacă cu bine peste episodul alegerilor. Ne-am mai liniştit puţin. Doar că odată cu această liniştire au apărut multe alte probleme care ştiam că vor apărea! Situaţia economică a României este rezultatul a ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani: a cheltuielilor, a împrumuturilor şi aşa mai departe. Cred că pe partea de Guvern al României se încearcă nişte măsuri care par să dea roade. Avem nişte indicatori ceva mai buni în ceea ce priveşte colectarea de TVA, să spunem, lucrurile se îndreaptă către o direcţie mai bună, chiar dacă populaţia nu vede şi nu simte asta în momentul de faţă. Şi e normal să nu simtă. Au fost crescute taxe, au fost crescute impozite, este o situaţie care fluctuează, pieţele reacţionează la asta, investitorilor nu le place să nu ştie ce se va întâmpla în două, trei, şase luni. Lucrurile nu sunt exact cum ne-am dorit să fie. Pe partea politică este bine că România încearcă să se alinieze mesajului european pe toate palierele, dar ce simt eu este o lipsă de viziune pe termen mai lung. O lipsă de viziune şi în ceea ce priveşte rolul României în Ucraina, după ce se va ajunge la un acord de pace sau la un acord de încetare a focului, o lipsă de viziune cu privire la relaţia României cu Statele Unite ale Americii. În continuare nu avem pârghiile necesare ca să construim o relaţie cu Statele Unite. E o relaţie care a fost oarecum neglijată în ultimii ani şi care trebuie cumva revitalizată. Şi lucrurile astea nu se întâmplă de la sine. Nu ne putem baza pe faptul că, dacă avem un parteneriat strategic, lucrurile o să meargă pur şi simplu. Vedem că Trump este un lider foarte imprevizibil, care astăzi spune ceva, mâine s-ar putea să spună altceva. În aceste împrejurări ar fi util să avem pârghiile necesare ca să avem o discuţie, un dialog direct cu Washingtonul.
Matei Udrea: Ce pârghii ar putea să funcţioneze?
Diana Năsulea: Consilieri care să aibă relaţii la nivel de vârf cu leadership-ul Statelor Unite. Există câţiva, adică există oameni bine pregătiţi şi în Administraţia Prezidenţială, şi la nivelul Guvernului. Dar, după părerea mea, cel puţin la nivelul publicului din România nu se simte această viziune strategică a a României. Care este locul României în Uniunea Europeană? Cum se afirmă România în Uniunea Europeană? Vedem că Polonia face asta! Şi atunci ne dăm seama că poate ar trebui să insistăm şi noi un pic mai mult pe a avea o voce mai proeminentă la nivelul Uniunii Europene, pentru că se poate! Adică avem cu ce! Suntem o economie mare, nu mai suntem statul acela care doar beneficiază de pe urma Uniunii Europene. Asta cred că ar trebui să se întâmple: o viziune mai coerentă privind rolul României şi cum se poate ea afirma atât în Uniunea Europeană, cât şi în raport cu Statele Unite ale Americii.
Matei Udrea: Poate să funcţioneze o abordare în care să încerci să devii relevant pe plan extern, câtă vreme pe plan intern nu faci nicio reformă? Am văzut că nu s-a întâmplat nimic la reforma administraţiei, reforma serviciilor secrete, reforma teritorială şi toate celelalte pe care le aştepta mare parte a populaţiei. Poţi să-ţi exporţi o imagine de putere regională relevantă când tu ai nişte probleme de ordinul acesta pe plan intern, care generează şi nişte mari nemulţumiri?
Diana Năsulea: Cred că această politică externă pe care ar trebui să o aibă România este un aspect mai uşor de formulat şi de agreat la nivelul coaliţiei. Pentru că de aici apar problemele, din cauza divergenţelor de opinie de la nivelul coaliţiei guvernamentale. În plan extern, cred că toate partidele care se află la putere sunt de acord cu rolul pe care ar trebui să-l aibă România în spaţiul euroatlantic şi în raport cu organizaţiile euroatlantice. Cred că ar putea să fie un prim pas pe care să îl folosească pentru a se ajunge la un acord, să exporte această viziune externă, să se afirme pe scena europeană astfel. Dar, bineînţeles, nu în detrimentul acţiunilor care trebuie realizate la nivel intern. Evident că acele reforme trebuie făcute. Alegerile au fost câştigate şi în baza promisiunii că reformele acestea se vor întâmpla. Toate partidele din coaliţie trebuie să înţeleagă că, fără aceste reforme, niciunele dintre ele nu vor mai avea suficienţi votanţi la următoarele alegeri, dacă asta este ceea ce îşi doresc, să rămână la putere! Pentru că sunt mulţi oameni dezamăgiţi, sunt mulţi oameni care au plecat cu entuziasm şi au susţinut acest Guvern şi care acum sunt debusolaţi şi nu simt că sunt reprezentaţi deloc de ceea ce se întâmplă. Pentru că, din nou, este o lipsă de înţelegere, de coeziune. Avem partide care se comportă ca şi cum ar fi în opoziţie când ele sunt la putere. Asta lasă loc liber celorlalţi participanţi la viaţa politică, care încearcă să se folosească de, cum aţi spus mai devreme, orice ştire ca să dezbine şi să genereze şi mai multă frustrare.
„Venezuela, ţara cea mai bogată în resurse de subsol, ajunge să aibă o populaţie extrem de săracă, oameni care efectiv nu au ce mânca. Ăsta este rezultatul unei ţări închise, care e suverană şi îşi gestionează singură resursele“
Matei Udrea: Credeţi că varianta propusă de mulţi români, aceea a ieşirii din Uniunea Europeană, reprezintă o soluţie la problemele României?
Diana Năsulea: Nu ştiu cum ar putea să fie vreodată asta o soluţie la problemele României!
Matei Udrea: Bogăţiile noastre să le exploatăm noi şi să nu le mai exploateze străinii, să nu mai fim sclavi în ţara noastră, să nu ni se mai fure apa din râuri, petrolul din pământ, gazele şi aşa mai departe.
Diana Năsulea: Cred că ar trebui să ne uităm la un exemplu foarte recent, anume la al Venezuelei. Vedem exact cum arată un stat suveran care doreşte prin forţele proprii să se bucure de resursele pe care le are! Ţara cea mai bogată în resurse de subsol ajunge să aibă o populaţie extrem de săracă, oameni care efectiv nu au ce mânca, un număr 7 milioane de oameni care fug din ţară. Ăsta este rezultatul unei ţări închise, care este suverană şi care îşi gestionează singură resursele. Evident că nu asta este soluţia! Noi am mai avut asta şi nu cred că îşi doreşte nimeni să ne întoarcem la acel capitol sumbru din istoria României. Uniunea Europeană a adus României, din punctul meu de vedere, foarte multe lucruri bune. Faptul că atât de mulţi români pot să călătorească liber, faptul că avem o economie dezvoltată astăzi se datorează în mare parte faptului că suntem membri ai Uniunii Europene. Nu ne-a furat nimeni nimic, pământul nostru este tot aici. Trebuie doar să avem capacitatea de a ne gestiona mai bine afacerile interne. Vedem ce se întâmplă cu Ucraina! Singurul motiv pentru care noi nu suntem Ucraina astăzi este că noi suntem parte a Uniunii Europene şi a Organizaţiei Nord-Atlantice, iar Ucraina nu este! Vedem ce se întâmplă cu Republica Moldova! Statele acestea îşi doresc să fie parte a acestor structuri şi cred că nu are niciun sens să discutăm despre o ieşire a României din cadrul Uniunii Europene pentru că nu există o alternativă care să ne aducă nouă ceva mai bun.
Matei Udrea: Vă mulţumesc foarte mult!
Diana Năsulea: Şi eu mulţumesc frumos!
