<div class=""
Valentin Samungi rămâne în istoria handbalului românesc ca unul dintre cei mai valoroși jucători din perioada sa. A fost o piesă esențială în echipa națională a României care a cucerit titlul mondial în 1970, precum și medaliile de bronz la Campionatul Mondial din 1967 și la Jocurile Olimpice din 1972.
Samungi a început să practice handbalul în 1958, la clubul Triumf București, evoluând inițial pe postul de portar. Într-un moment decisiv pentru cariera sa, s-a reprofilat pe postul de pivot, poziție care i-a adus numeroase succese. Între 1966 și 1977, a fost un jucător emblematic pentru clubul Dinamo București, unde a contribuit la consolidarea echipei de top a clubului.
La echipa națională, Samungi a înregistrat 113 prezențe, înscriind 134 de goluri și devenind unul dintre cei mai respectați sportivi ai generației sale. După retragerea sa din activitatea de jucător în 1977, a rămas implicat în handbal, devenind antrenor. A condus echipa de juniori a României între 1977 și 1985, iar apoi echipa de seniori între 1989 și 1991, cucerind bronzul la Campionatul Mondial din 1990.
Pe lângă activitatea sportivă, Samungi a avut o carieră impresionantă și în managementul sportiv. A ocupat funcții importante, inclusiv cea de consilier în cadrul Ministerului Tineretului și Sportului (1991-1995), președinte al Federației Române de Handbal (1995-1996), vicepreședinte la CS Dinamo (din 1996), iar în 1999 și 2000 a fost secretar general al Federației Române de Fotbal. De asemenea, a fost primul director general al CSM București.
