Senatorul republican Eric Schmitt a declarat că ideea ca Statele Unite să dobândească Groenlanda „nu este deloc ridicolă”, susţinând că insula are o importanţă strategică majoră pentru apărarea teritoriului american, supravegherea spaţială şi securitatea rutelor maritime din Atlanticul de Nord, pe fondul intensificării competiţiei geopolitice în Arctica.
Într-o postare amplă pe reţelele sociale, Schmitt a invocat precedente istorice precum Louisiana Purchase şi achiziţia Alaskăi, afirmând că „expansiunea teritorială este parte din tradiţia americană” şi că Groenlanda ar trebui privită prin prisma interesului de securitate naţională, nu ca o iniţiativă simbolică.
Senatorul a arătat că cele mai scurte traiectorii pentru rachete balistice intercontinentale şi alte ameninţări aeriene avansate dinspre Rusia, China, Iran şi Coreea de Nord către Statele Unite trec peste zona arctică, iar Groenlanda oferă avantaj de avertizare timpurie, permiţând identificarea rapidă a ameninţărilor şi sprijin pentru deciziile de interceptare.
În acest context, Schmitt a subliniat rolul Pituffik Space Base (fosta Thule Air Base), operată de SUA în nordul Groenlandei, descrisă ca un element central al arhitecturii americane de avertizare antirachetă, sprijin pentru apărarea antirachetă şi supraveghere spaţială pentru ameninţările care traversează Polul Nord.
El a adăugat că Groenlanda are o importanţă deosebită şi pentru monitorizarea sateliţilor în orbite polare, susţinând că infrastructura terestră amplasată la latitudini înalte oferă acoperire mai persistentă şi capacitate superioară de urmărire faţă de locaţiile situate la latitudini medii, ceea ce ar întări componenta de apărare spaţială a SUA.
Un alt argument invocat este poziţia Groenlandei în raport cu GIUK Gap (Greenland–Iceland–United Kingdom), considerată „poarta nordică” de acces naval către Atlantic. Schmitt a avertizat că, dacă adversarii pot deplasa submarine şi sisteme de senzori fără constrângeri prin această zonă, ar putea fi ameninţate liniile de întărire transatlantice, cablurile submarine şi planurile militare ale NATO.
Pe fondul topirii gheţii şi al extinderii sezoniere a navigaţiei, senatorul a susţinut că Arctica va deveni tot mai expusă la activităţi cu dublă utilizare şi operaţiuni în „zona gri”, inclusiv misiuni de cartografiere şi cercetare care pot avea rol de culegere de informaţii, iar Groenlanda ar fi esenţială pentru monitorizarea timpurie a acestor mişcări.
Schmitt a inclus şi un argument economic-strategic, afirmând că Groenlanda are potenţial în zona mineralelor critice şi a pământurilor rare, care ar putea contribui, pe termen lung, la reducerea dependenţei de lanţurile de aprovizionare dominate de China, deşi a recunoscut că dezvoltarea unor astfel de capacităţi ar necesita investiţii şi timp îndelungat.
În final, senatorul a formulat miza în termeni de respingere a accesului adversarilor, susţinând că Statele Unite nu ar trebui să permită Rusiei sau Chinei să dezvolte în Arctica porturi, aerodromuri, sisteme de senzori sau infrastructură „civilă” cu potenţial militar, care ar putea fi folosită pentru supraveghere şi proiecţie de putere împotriva teritoriului american.
Declaraţiile vin într-un context de sensibilitate diplomatică ridicată, Groenlanda fiind teritoriu autonom în cadrul Regatului Danemarcei, stat membru NATO, iar orice discuţie despre schimbarea statutului insulei fiind respinsă constant de autorităţile de la Copenhaga şi de liderii politici groenlandezi. În trecut, propuneri similare din partea unor lideri americani au generat reacţii critice în Europa şi au fost catalogate drept incompatibile cu principiile alianţei.
Tema Arcticii a căpătat o importanţă tot mai mare în strategiile de securitate ale SUA şi NATO, pe fondul militarizării accelerate a regiunii de către Rusia, interesului economic şi ştiinţific al Chinei şi deschiderii treptate a unor noi rute maritime între Asia, Europa şi America de Nord.
