Cel mai scăzut nivel al preţurilor pentru bunurile de consum şi serviciile din componenţa consumului final al gospodăriilor populaţiei, în cadrul statelor membre, a fost înregistrat în 2024 în Bulgaria, fiind cu 39% mai mic decât media UE, urmată de România (36% sub media UE), arată datele Institutului Naţional de Statistică (INS), care au la bază calculele realizate de Eurostat, în luna decembrie 2025.
”Indicii nivelului preţurilor exprimă câte unităţi din aceeaşi monedă sunt necesare pentru a cumpăra un volum identic de bunuri şi servicii în ţări diferite, pentru fiecare grupă de bunuri şi servicii. În anul 2024, pentru bunurile de consum şi serviciile din componenţa consumului final se plătesc 100 euro la nivelul Uniunii Europene, iar la cele două extreme 141 euro în Danemarca şi respectiv 61 euro în Bulgaria. Cel mai scăzut nivel al preţurilor pentru bunurile de consum şi serviciile din componenţa consumului final al gospodăriilor populaţiei, în cadrul statelor membre, a fost înregistrat în anul 2024 în Bulgaria, fiind cu 39% mai mic decât media UE, urmată de România (36% sub media UE). În anul 2024, în rândul statelor membre ale Uniunii Europene, cel mai ridicat nivel al preţurilor pentru consumul final al gospodăriilor populaţiei s-a înregistrat în Danemarca (41% peste media UE), urmată de Irlanda (37% peste media UE), Luxemburg (31% peste media UE) şi Finlanda (22% peste media UE)”, arată datele INS.
Informaţiile prezentate au la bază calculele realizate de Eurostat, în luna decembrie 2025, realizate atât pe baza preţurilor de consum colectate de ţările participante pentru un nomenclator comun de mărfuri şi servicii comparabile, selectate ca reprezentative pentru modelele de consum din cele 36 de ţări europene, cât şi pe baza datelor privind elementele de cheltuieli ale PIB şi a altor informaţii de bază transmise conform Regulamentului (CE) nr. 1445/2007.
Potrivit Comunicatului Eurostat, România este cel mai ieftin stat membru pentru grupa „Alimente şi băuturi nealcoolice” (78%), urmată de Slovacia (84%) şi Polonia (87%), iar la polul opus se află Luxemburg (124%), urmat de Danemarca (120%), având cel mai ridicat nivel al preţurilor pentru această grupă de produse.
Bulgaria înregistrează cel mai scăzut nivel al preţurilor pentru grupele „Băuturi alcoolice şi tutun” (68%), „Îmbrăcăminte şi încălţăminte” (78%) şi „Administrarea locuinţei, apă, electricitate, gaz şi alţi combustibili” (39%), urmată de Polonia şi Slovacia, pentru grupa „Băuturi alcoolice şi tutun” (83%), şi de către Croaţia pentru grupa „Administrarea locuinţei, apă, electricitate, gaz şi alţi combustibili” (44%).
Danemarca are cel mai ridicat nivel al preţurilor pentru produsele cuprinse în grupa „Îmbrăcăminte şi încălţăminte” (133%), iar Irlanda este cea mai scumpă ţară din UE la produsele din grupele „Băuturi alcoolice şi tutun” (203%) şi respectiv „Administrarea locuinţei, apă, electricitate, gaz şi alţi combustibili” (187%).
Bulgaria şi România au cel mai scăzut nivel al preţurilor dintre ţările UE, pentru grupa „Recreere, sport şi cultură”(64%).
Bulgaria rămâne cel mai ieftin stat membru pentru grupele „Articole de mobilier, echipamente de uz casnic şi întreţinerea curentă a locuinţei” (77%), „Transport” (69%) şi „Restaurante şi servicii de cazare” (55%).
Danemarca este cea mai scumpă ţară din UE la grupele „Articole de mobilier, echipamente de uz casnic şi întreţinerea curentă a locuinţei” (127), „Transport” (125%), „Recreere, sport şi cultură“ (142%) precum şi la restaurante şi serviciile de cazare (149%).
România înregistrează o valoare a indicelui de volum al PIB pe locuitor, calculat pe baza PPC, care o situează la nivelul de 77% faţă de media Uniunii Europene, urmată de Ungaria, cu 76% faţă de media UE.
Cea mai mică valoare a Produsului Intern Brut pe locuitor, în anul 2024, a fost înregistrată de Bulgaria, cu 34% sub media UE.
Cel mai ridicat nivel al PIB-ului pe locuitor din Uniunea Europeană a fost înregistrat de Luxemburg, acesta depăşind media UE cu 145%. Acest fapt se explică parţial prin aceea că un număr mare de cetăţeni străini au o pondere crescută în forţa de muncă totală a ţării şi contribuie la realizarea PIB-ului, dar nu fac parte din populaţia rezidentă.
