Lumea intră într-o eră de ”faliment hidric global”, râurile, lacurile şi acviferele epuizându-se mai repede decât natura le poate reumple, a anunţat, marţi, un institut de cercetare al Naţiunilor Unite, potrivit AFP.
Specialiştii inistitutlui susţin că decenii de supraexploatare, poluare, distrugere a mediului şi presiune climatică au împins multe sisteme de apă atât de departe de punctul de recuperare încât a fost necesară o nouă clasificare.
”Stresul hidric şi criza apei nu mai sunt descrieri suficiente ale noilor realităţi ale apei la nivel mondial”, se arată într-un nou raport al Institutului Universităţii Naţiunilor Unite pentru Apă, Mediu şi Sănătate (UNU-INWEH).
Aceşti termeni au fost ”formulaţi ca alerte cu privire la un viitor care ar putea fi încă evitat”, în timp ce lumea a intrat deja într-o ”nouă fază”, se arată în raport.
Raportul propune termenul alternativ ”falimentul apei” – o stare în care utilizarea pe termen lung a apei depăşeşte reaprovizionarea şi dăunează naturii atât de grav încât nivelurile anterioare nu pot fi restabilite în mod realist.
Acest lucru s-a reflectat în micşorarea marilor lacuri ale lumii, se arată în raport, şi în numărul tot mai mare de râuri importante care nu ajung la mare în anumite perioade ale anului.
Lumea a pierdut proporţii enorme de zone umede, aproximativ 410 milioane de hectare – aproape dimensiunea Uniunii Europene – dispărând în ultimele cinci decenii.
Epuizarea apelor subterane este un alt semn al acestui faliment.
Aproximativ 70% din principalele acvifere utilizate pentru apă potabilă şi irigaţii înregistrează scăderi pe termen lung, cu crize tot mai frecvente de ”ziua zero” – când cererea depăşeşte oferta – ”faţa urbană” a acestei noi realităţi.
Schimbările climatice agravează problema, provocând pierderea a peste 30% din masa glaciară mondială din 1970 şi a apei de topire sezonieră de care depind sute de milioane de oameni.
– Fiţi sinceri –
Consecinţele sunt vizibile pe toate continentele locuite, dar nu toate ţările sunt în mod individual falite din punct de vedere al apei, a declarat pentru AFP directorul UNU-INWEH şi autorul raportului, Kaveh Madani.
Madani a afirmat că fenomenul este un ”semnal de alarmă” care indică necesitatea unei regândiri a politicilor. În loc să abordeze criza apei ca pe un fenomen temporar, guvernele trebuie să ”fie sincere” şi ”să declare falimentul astăzi, în loc să amâne această decizie”, a spus el.
”Să adoptăm acest cadru. Să înţelegem acest lucru. Să recunoaştem această realitate amară astăzi, înainte de a provoca daune ireversibile”, a adăugat Madani.
Raportul se bazează pe date şi statistici existente şi nu oferă o evidenţă exhaustivă a tuturor problemelor legate de apă, ci încearcă să redefiniească situaţia.
Se bazează pe un raport care va fi publicat în curând în revista Water Resources Management şi care va propune în mod oficial o definiţie a ”falimentului hidric”.
Raportul ”surprinde o realitate dură: criza mondială a apei a trecut de un punct fără întoarcere”, a scris Tim Wainwright, directorul executiv al organizaţiei caritabile WaterAid, într-o declaraţie.
Unii oameni de ştiinţă care nu au participat la elaborarea raportului au salutat atenţia acordată problemei apei, dar au avertizat că situaţia globală variază considerabil şi că o declaraţie generală ar putea ignora progresele înregistrate la nivel local.
