Prim-ministrul danez Mette Frederiksen a declarat joi, înaintea summitului UE de la Bruxelles, că evenimentele recente au fost o lecţie pentru Europa: rămâneţi uniţi, rămâneţi puternici sau suportaţi consecinţele, scrie POLITICO.
„Când Europa nu este divizată, când suntem uniţi şi când suntem clari şi puternici, inclusiv în dorinţa noastră de a ne apăra, atunci rezultatele se vor vedea”, a spus ea. „Cred că am învăţat ceva în ultimele zile şi săptămâni”, a adăugat Frederiksen.
Într-o discuţie cu reporterii înainte de summitul Consiliului European de la Bruxelles, prim-ministrul danez Mette Frederiksen a fost întrebată dacă Groenlanda ar putea găzdui baze suverane americane şi ea a răspuns negativ, spunând că suveranitatea daneză „nu poate fi negociată, nu poate fi schimbată”.
Însă prim-ministrul danez Mette Frederiksen a declarat că Danemarca şi Groenlanda sunt deschise să colaboreze cu SUA pentru a consolida acordul de apărare din 1951, care a permis americanilor să înfiinţeze baze militare în Groenlanda. „Dacă acest acord poate fi extins, cu siguranţă nu este ceva ce am respinge din partea daneză sau groenlandeză”, a declarat Frederiksen, care a subliniat că Danemarca a cooperat cu SUA timp de mulţi ani în domeniul securităţii şi că orice modificare a acordului trebuie făcută în mod corespunzător, cu implicarea tuturor celor trei părţi.
„Nu ştiu ce conţine concret acordul”, a declarat prim-ministrul Groenlandei, Jens-Frederik Nielsen, într-o conferinţă de presă susţinută la Nuuk în faţa presei internaţionale. Nielsen a subliniat că „în primul rând, numai Groenlanda şi Regatul Danemarcei pot încheia acorduri privind Groenlanda”.
Cu toate acestea, el s-a declarat mulţumit de faptul că Trump a exclus utilizarea forţei militare în discursul său de la Davos. „Sunt bucuros şi mulţumit de ceea ce a spus”, a declarat Nielsen denunţând în acelaşi timp retorica agresivă a lui Trump cu privire la Groenlanda.
Consiliul European informal de joi seara nu are o agendă concretă, în afară de faptul că a fost convocat pentru a discuta relaţiile transatlantice – de la Groenlanda până la Orientul Mijlociu. În primul rând, preşedinta Parlamentului European, Roberta Metsola, va purta o discuţie cu liderii înainte ca uşile să se închidă şi să înceapă dezbaterile. Prima parte a reuniunii va include probabil o discuţie despre reluarea acordului comercial UE-SUA, care se află în impas, acum că Trump a renunţat la tarifele vamale pentru a obţine controlul asupra Groenlandei.
Ambiţia lui Trump de a prelua suveranitatea asupra Groenlandei de la Danemarca, membru NATO, ameninţă să distrugă alianţa care a stat la baza securităţii occidentale de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial şi să reaprindă războiul comercial cu Europa.
Prim-ministrul danez Mette Frederiksen a declarat că nu au avut loc negocieri cu NATO în ceea ce priveşte suveranitatea Groenlandei şi că situaţia rămâne dificilă. „Situaţia este încă dificilă şi gravă, dar s-au înregistrat şi progrese în sensul că acum lucrurile sunt aşa cum trebuie să fie. Anume, putem discuta despre modul în care promovăm securitatea comună în regiunea arctică”, a spus Frederiksen. Vorbind mai târziu la Bruxelles, înaintea summitului de urgenţă al liderilor UE, Frederiksen a solicitat „prezenţa permanentă a NATO în regiunea arctică, inclusiv în jurul Groenlandei”, scrie Reuters.
Un acord din 1951 între Washington şi Copenhaga a stabilit dreptul SUA de a construi baze militare în Groenlanda şi de a se deplasa liber pe teritoriul groenlandez. Acest lucru este valabil şi în prezent, cu condiţia ca Danemarca şi Groenlanda să fie informate cu privire la acţiunile sale. Washingtonul are în prezent o bază la Pittufik, în nordul Groenlandei.
Preşedintele Donald Trump a declarat joi că a obţinut accesul total şi permanent al SUA în Groenlanda printr-un acord cu NATO, al cărui şef a afirmat că aliaţii vor trebui să-şi intensifice angajamentul faţă de securitatea Arcticii pentru a respinge ameninţările din partea Rusiei şi Chinei. Vestea unui acord-cadru a venit în momentul în care Trump a renunţat la ameninţările cu tarifele şi a exclus cucerirea Groenlandei cu forţa, aducând o oarecare pauză în ceea ce se prefigura a fi cea mai mare ruptură în relaţiile transatlantice din ultimele decenii.
