<div class=""
1. Asocierea cu Nicușor Dan.
Pe de o parte, această marotă stupidă a coagulării „dreptei” nu doar că nu are un fundament ideologic, însă e ridicol să susții că un om care detestă mediul privat, este incapabil ca gospodar de urbe și a blocat programatic dezvoltarea economică a Capitalei poate fi altfel decât un stângist autentic. În plus, primarul reales al Capitalei este fondatorul USR, partid populist de stânga, cu valori progresiste și discurs anti-sistem. Or, e imposibil să spui că aplaudacii cătușelor și declamatorii sloganurilor cu pușcăria, hărțuitori și agresori ai adversarilor politici pot fi vreodată „de dreapta”. Pe de altă parte, măcar în acest an, liderii PNL au criticat, pe bună dreptate, dezastrul administrativ din București, de care unic responsabil este incompetentul edil, pe care l-au promovat, cauționat, susținut și căruia i-au asigurat al doilea mandat. Termoficarea nu doar că este falimentară, dar a paralizat traficul prin sutele de gropi și șantiere abandonate, trafic deja afectat de exodul forțat spre Ilfov al multor rezidenți ai marelui oraș. Parcurile sunt în paragină, relația cu primarii de sector compromisă, poluarea la cote fără precedent. E adevărat că cele 350.000 de voturi obținute de Nicușor Dan par o zestre de râvnit. Însă pe lângă faptul că nu toate vor merge spre Nicolae Ciucă, e cert că majoritatea tuturor celorlalte vor merge către Marcel Ciolacu. Aritmetic și strategic, decizia de asociere cu protejatul Cotrocenilor este este cel puțin riscantă.
2. Permanentele schimbări de parcurs, piruetele ultimilor ani au afectat mult credibilitatea PNL
De la înlocuirile „la ordin” ale președinților de partid și până la instrumentalizarea urii față de PSD, ulterior devenit partener de guvernare, toate inconsecvențele de mesaj, inclusiv schimbarea schimbarea datei alegerilor, după ce „sacii au ajuns în căruța PNL”, urcați de același PSD, prin lista comună și comasarea localelor cu europarlamentarele, ori nedetașarea de balastul electoral numit Klaus Iohannis au arătat nu doar lipsa liberalismului autentic, ci mai ales slăbiciunea unui partid fără busolă, fapt imposibil de ignorat de către electorat. Lideri ai PNL spun că vor o guvernare fără PSD, imposibilă în matematica parlamentară, dar și contrazisă de evidența realității actuale. Înțeleg pragmatismul politic de moment, însă un aforism celebru spune așa: poți păcăli pe toți oamenii pentru o perioadă, poți păcăli o parte din oameni pentru totdeauna, însă nu poți păcăli pe toți oamenii pentru totdeauna.
3. Ideea că accederea în turul doi este garanția succesului
Comunicatorii partidului spun că singurul pas important pentru candidatul PNL este calificarea în finală, victoria ulterioară fiind doar o formalitate, în lumina istoriei ultimilor 20 de ani. Abordarea este cel puțin jignitoare la adresa ipoteticului electorat liberal pe care crezi că te bazezi. Eternul apel la „zestrea primarilor” capabili să controleze voturile din mediul rural aduce mai degrabă cu practica pe care colegii lui Nicolae Ciucă o condamnau la PSD. Parcă despre PSD spuneau că ține România în subdezvoltare, ca să obțină un sufragiu facil al celor fără pregătire. Or, nu te poți pretinde reprezentant al profesiilor liberale, al antreprenorilor și oamenilor cu educație câtă vreme nu le propui absolut nimic în sfera politicilor publice, nicio viziune pentru România, însă te bați cu pumnul în piept că iei voturi bine direcționate de la țară. Pot înțelege aceste mesaje de la versatilul Rareș Bogdan sau activistul PD-ist de eșalon terțiar pe vremea lui Băsescu, Lucian Bode. Însă din gura lui Nicolae Ciucă, apelul la o masă amorfă și fără aspirații, ușor de manipulat de către edilii de comune, nu e deloc onorant.
