Moţiunea simplă pe Educaţie, cu tema: „Educaţia între avarie şi abandon. Cum sunt transformaţi studenţii în colateral bugetar”, a fost respinsă, luni, de plenul Senatului.
Din totalul de 120 de senatori, 44 au votat ”pentru”, 74 de senatori au votat împotrivă şi doi s-au abţinut.
Premierul Ilie Bolojan, care asigură interimatul la ministerul Educaţiei, a declarat la dezbaterea moţiunii simple pe educaţie că banii educaţiei trebuie să fie tot mai mulţi, dar corelat cu creşterea calităţii şi adaptare la realitatea economică, astfel încât banii alocaţi să fie o reală investiţie, cea mai importantă, nu doar o simplă cheltuială, el adăugând că, pentru autorii moţiunii de azi, toate acestea nu contează.
Ilie Bolojan a mai declarat că, dincolo de burse, finanţarea publică a învăţământului superior este substanţială.
”În datele de finanţare ale anului trecut, pentru şcolarizarea fiecărui student s-au alocat aproximativ 8.500 de lei pe an. În total, 6 miliarde de lei. Pentru cazarea în cămine – 256 de milioane de lei, iar pentru subvenţia de transport – 34 de milioane de lei. Aceste cifre arată că există un efort bugetar real şi constant. Realist vorbind, creşterea substanţială a bugetului pentru educaţie nu poate fi făcută de la un an la altul, dar drumul greu al redresării pe care am plecat anul trecut trebuie să ne aducă în situaţia în care să ne permitem mai mult pentru educaţie”, a afirmat Ilie Bolojan.
Moţiunea simplă depusă de Opoziţie în Senat se intitulează „Educaţia între avarie şi abandon. Cum sunt transformaţi studenţii în colateral bugetar”
”Sub conducerea ministrului interimar al Educaţiei, domnul llie Bolojan, educaţia a intrat într-o zonă perîculoasă de austeritate fără protecţie, reformă fără sprijin, responsabilitate fără asumare. Sub mandatul ministrului interimar, bursele acoperă mai puţin de jumătate din necesarul minim, fondurile pentru burse au fost reduse, facilităţile de transport au fost limitate, sprijinul statului este acordat doar 9 Iuni pe an, de parcă viaţa ar fi suspendată în vacanţă. Diferenţa dintre cât costă viaţa şi cât oferă statul este împinsă, cu nonşalanţă, în spatele studenţilor şi al familiilor lor. Este o politică simplă: ştim cât costă educaţia, dar nu o plătim”, spun iniţiatorii în moţiunea simplă.
