Secretarul de stat Marco Rubio conduce o delegaţie numeroasă a SUA la Conferinţa de Securitate de la München (MSC), unde liderii europeni, din ce în ce mai nervoşi, speră la cel puţin o scurtă pauză de la politicile şi ameninţările adesea inconsistente ale preşedintelui Donald Trump, care au tulburat relaţiile transatlantice şi ordinea internaţională de după al Doilea Război Mondial, scrie The Associated Press.
La un an după ce vicepreşedintele JD Vance a şocat demnitarii adunaţi în acelaşi loc cu un atac verbal la adresa multora dintre cei mai apropiaţi aliaţi ai Americii din Europa, acuzându-i că pun în pericol civilizaţia occidentală cu programe interne de stânga şi că nu îşi asumă responsabilitatea pentru propria apărare, Marco Rubio intenţionează să adopte o abordare mai puţin controversată, dar similară din punct de vedere filosofic, când se va adresa, sâmbătă, adunării anuale a liderilor mondiali şi a experţilor de securitate naţională, spun oficialii americani.
Anunţul oficial al Departamentului de Stat despre deplasarea lui Rubio nu a oferit detalii despre oprirea sa de două zile la München, după care va vizita Slovacia şi Ungaria, ţările din UE cu liderii cei mai apropiaţi de Donald Trump, dar şi de Vladimir Putin. Însă oficialii care au vorbit sub condiţia anonimatului au spus că şeful diplomaţiei americane intenţionează să se concentreze pe domeniile de cooperare în ceea ce priveşte preocupările globale şi regionale comune, inclusiv în Orientul Mijlociu şi Ucraina, precum şi în China, o putere economică care încearcă să profite de incertitudinea din relaţiile dintre SUA şi Europa.
Dacă acesta va fi cazul, mulţi dintre cei prezenţi în audienţă ar putea fi uşuraţi după ce au fost loviţi mai întâi de mustrările dure ale lui Vance de anul trecut şi apoi de o serie de declaraţii şi măsuri ale lui Trump în lunile următoare, care au vizat practic toate ţările din Europa, Canada şi aliaţii de lungă durată din Indo-Pacific.
Comentariile recente ale lui Trump despre preluarea controlului asupra Groenlandei de la Danemarca, membru NATO, şi insultele adresate diverşilor lideri au fost deosebit de deranjante, determinând mulţi europeni să pună la îndoială valoarea SUA ca aliat şi partener. Acest lucru îi lasă lui Rubio o sarcină grea dacă doreşte să calmeze apele, notează AP.
„UN MOMENT ŞOCANT”
Discursul lui Vance de anul trecut a fost „cu adevărat un moment şocant”, a declarat Claudia Major, vicepreşedinte senior al German Marshall Fund din Berlin. „A fost perceput ca prima declaraţie foarte clară a ceea ce reprezintă noua administraţie Trump”, şi anume că „europenii nu mai sunt parteneri”.
„Există o mare îndoială dacă baza (de încredere) mai există şi dacă mai împărtăşim aceeaşi viziune asupra relaţiei transatlantice”, a spus ea. „Cu cât această distanţare durează mai mult, cu atât va fi mai dificil să regăsim o relaţie solidă”, avertizează experta.
Preşedintele Conferinţei de securitate de la München, Wolfgang Ischinger, a exprimat o opinie similară. „Relaţiile transatlantice se află în prezent într-o criză semnificativă de încredere şi credibilitate”, a declarat el săptămâna aceasta. Dar şi-a exprimat totodată speranţa că Rubio şi zecile de congresmeni americani care sunt aşteptaţi să participe la reuniune vor oferi un prognostic mai puţin sumbru şi sever pentru viitor.
ATITUDINEA FAŢĂ DE TRUMP
Cancelarul german Friedrich Merz, cu care Rubio se va întâlni vineri, a încercat să adopte o poziţie moderată pentru a face faţă imprevizibilităţii şi insistenţei lui Trump asupra relaţiilor tranzacţionale.
El a spus că şi Europa trebuie să „înveţe limbajul politicii puterii” pentru a se afirma, de exemplu asumându-şi o mai mare responsabilitate pentru securitatea sa, străduindu-se să obţină o mai mare „independenţă tehnologică” şi stimulând creşterea economică. Dar, a subliniat el, „ca democraţii, suntem parteneri şi aliaţi, nu subordonaţi” ai SUA.
Unii, precum preşedintele francez Emmanuel Macron şi prim-ministrul canadian Mark Carney, par să fi renunţat aproape complet la Trump şi la Statele Unite. Atât Canada, cât şi Franţa au deschis consulate în capitala Groenlandei, Nuuk, săptămâna trecută, într-un gest de sprijin atât pentru Groenlanda, cât şi pentru Danemarca.
Macron a avertizat săptămâna aceasta că tensiunile dintre Europa şi SUA s-ar putea intensifica după recentul „moment Groenlanda”. El a descris administraţia Trump ca fiind „deschis anti-europeană” şi căutând „dezmembrarea” Uniunii Europene.
„Când există un act clar de agresiune, cred că ceea ce ar trebui să facem nu este să ne plecăm capul sau să încercăm să ajungem la o înţelegere”, a declarat el într-un interviu acordat mai multor ziare europene. „Cred că am încercat această strategie timp de luni de zile. Nu funcţionează”, a constatat preşedintele francez.
Macron a remarcat o „dublă criză: avem tsunamiul chinezesc pe frontul comercial şi avem instabilitate de la minut la minut pe partea americană”, a subliniat el.
Carney – care a fost aplaudat de mulţi pentru că s-a opus lui Trump într-un discurs ţinut luna trecută la reuniunea Forumului Economic Mondial de la Davos, Elveţia – nu şi-a ascuns frustrarea şi nerăbdarea faţă de preşedintele republican. Carney a devenit liderul unei mişcări care încurajează ţările să găsească modalităţi de a se uni şi de a contracara SUA. El a promis să încheie acorduri comerciale cu alte ţări decât SUA, inclusiv China, pentru a servi drept ancore ale stabilităţii comerciale. Acordul cu China a atras noi ameninţări din partea lui Trump.
TEMERILE GROENLANDEI ŞI UCRAINEI
Pentru mulţi europeni, intenţiile lui Trump cu privire la Groenlanda le exacerbează temerile legate de războiul Rusiei cu Ucraina şi le reamintesc de secole de politică a forţei în care diplomaţia era subordonată utilizării forţei militare.
„Groenlanda este pentru Trump ceea ce, în esenţă, Ucraina este pentru Putin, deşi, evident, fără războiul devastator din această etapă”, a declarat Fiona Hill, expertă în Rusia care a lucrat în Consiliul de Securitate Naţională al Casei Albe în timpul primului mandat al lui Trump.
Între timp, în timp ce Trump încearcă să medieze încetarea războiului dintre Rusia şi Ucraina şi să încheie un acord nuclear cu Iranul, europenii sunt din ce în ce mai neliniştiţi în legătură cu „Consiliul Păcii” al lui Trump, un grup de 27 de lideri mondiali care are ca sarcină principală gestionarea acordului de pace din Gaza, dar care, în cele din urmă, este conceput ca un instrument pentru rezolvarea altor conflicte majore.
Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia, Norvegia şi Suedia, printre altele, au refuzat să accepte sau nu au semnat încă acordul, care îşi va ţine prima sa reuniune pentru strângerea de fonduri pentru Gaza la Washington, pe 19 februarie.
