Conferinţa de Securitate de la München (MSC) din 2026 are loc într-un moment de profundă incertitudine. Rareori în istoria recentă a conferinţei au existat atât de multe întrebări fundamentale pe masa discuţiilor în acelaşi timp: despre securitatea Europei, rezilienţa parteneriatului transatlantic şi capacitatea comunităţii internaţionale de a gestiona o lume din ce în ce mai complexă şi mai contestată, spune preşedintele MSC; Wolfgang Ischinger în preambulul raportului redactat înaintea conferinţei, un raport care a surprins prin francheţe şi lipsa de menajamente în special la adresa SUA.
Pe scurt, Europa a ajuns la concluzia dureroasă că trebuie să fie mai fermă şi mai independentă din punct de vedere militar faţă de o administraţie autoritară a SUA care nu mai împărtăşeşte angajamentul faţă de normele şi valorile democratice liberale, afirmă elaborat de Conferinţa de Securitate de la München.
„Atenţia extraordinară pe care München o atrage în acest an nu reflectă doar numeroasele conflicte şi crize care domină agenda globală. Este, de asemenea, rezultatul schimbării rolului Statelor Unite în sistemul internaţional. Timp de generaţii, aliaţii SUA nu numai că s-au putut baza pe puterea americană, ci şi pe o înţelegere larg împărtăşită a principiilor care stau la baza ordinii internaţionale. Astăzi, acest lucru pare mult mai puţin sigur, ridicând întrebări dificile cu privire la forma viitoare a cooperării transatlantice şi internaţionale”, spune Wolfgang Ischinger în preambulul raportului intitulat „Under Destruction” (În plină destrămare/destructurare – n.r.).
Aceste tensiuni au fost deja vizibile la Conferinţa de Securitate de la München de anul trecut, reaminteşte Ischinger. Discursul vicepreşedintelui american JD Vance, care a atras o atenţie considerabilă dincolo de München, a ilustrat cât de diferită este perspectiva actualei administraţii asupra unor chestiuni cheie faţă de consensul liberal-internaţionalist bipartizan care a ghidat mult timp marea strategie a SUA. Implicaţiile acestei schimbări pentru Europa, dar şi pentru lumea în general, sunt greu de exagerat.
„Având în vedere importanţa acestei recalibrări a politicii externe a SUA, am decis ca Raportul de securitate de la München din acest an să abordeze direct problema evidentă. Multe dintre celelalte provocări de pe agenda de lucru – de la arhitectura de securitate a Europei la principiile cheie ale dreptului internaţional, comerţ şi tehnologie – sunt strâns legate de viziunea în evoluţie a Statelor Unite asupra ordinii internaţionale”, precizează Ischinger.
„Indiferent de modul în care se poate evalua politica externă a actualei administraţii americane, un lucru este clar: aceasta schimbă deja lumea şi a declanşat o dinamică ale cărei consecinţe complete abia încep să se manifeste. Sperăm că acest raport va contribui la o dezbatere constructivă şi informată cu privire la aceste probleme, iar Conferinţa de Securitate de la München va putea contribui din nou la promovarea dialogului, a stabilităţii şi, în ultimă instanţă, a păcii într-o lume în rapidă schimbare”, transmite preşedintele MSC.
CE SPUNE RAPORTUL INTITULAT „UNDER DESTRUCTION”
Intitulat semnificativ „Under Distruction” (În curs de destrămare/destructurare), raportul MSC îl acuză pe Trump că are o dorinţă de distrugere şi că se aliază cu Vladimir Putin.
„Majoritatea Europei urmăreşte cu îngrijorare crescândă sau chiar cu groază declinul Statelor Unite către un „autoritarism competitiv”, întrebându-se cât de rezistentă este de fapt democraţia americană”, se arată în raportul de 100 de pagini, sintetizat de The Guardian.
Documentul sugerează că liderii europeni trebuie să se adapteze la tehnicile administraţiei Trump şi să fie mai îndrăzneţi în modul în care iau decizii şi comunică.
De altfel, sondajele comandate pentru raport arată că europenii sunt din ce în ce mai dispuşi să acţioneze fără leadershipul SUA şi spun că acesta nu mai este necesar.
Raportul are un subtitlu dedicat „demolatorilor”, în care arată că Donald Trump este doar cel mai proeminent reprezentant al unui fenomen mai amplu în politica contemporană. În întreaga lume, un număr tot mai mare de lideri au ajuns în prim-plan promiţând să distrugă instituţiile existente în loc să le reformeze. Javier Milei din Argentina a fluturat o drujbă ca accesoriu de campanie, Elon Musk s-a bucurat de perturbarea creată de „Departamentul pentru Eficienţă Guvernamentală” (DOGE), iar nenumăraţi politicieni au cerut în mod deschis distrugerea birocraţiilor, instanţelor sau acordurilor internaţionale. Toate acestea indică acelaşi impuls fundamental: convingerea că o schimbare semnificativă necesită demolarea, mai degrabă decât repararea, arată raportul
„Pentru a riposta eficient împotriva celor care doresc să distrugă, este nevoie de mult mai mult curaj politic şi gândire inovatoare. Actorii care apără regulile şi instituţiile internaţionale trebuie să fie la fel de îndrăzneţi ca actorii care caută să le distrugă”, se arată în raport.
Documentul atrage atenţia liderilor că „a te baza pe comunicate sterile, conferinţe previzibile şi diplomaţie prudentă” într-o lume în care adversarii au devenit mai nemiloşi şi mult mai inovatori este o reţetă pentru eşec.
În secţiunea dedicată Europei, raportul Conferinţei de Securitate de la München a avertizat, de asemenea, că bătrânul continent intră într-o „perioadă prelungită de confruntare, pe măsură ce războiul de agresiune pe scară largă al Rusiei şi campania hibridă în expansiune distrug rămăşiţele ordinii de securitate cooperativă de după Războiul Rece”.
„Retragerea treptată a Washingtonului din rolul său tradiţional de principal garant al securităţii Europei – reflectată în sprijinul oscilant acordat Ucrainei şi retorica ameninţătoare privind Groenlanda – accentuează sentimentul de insecuritate al Europei şi expune tranziţia sa neterminată de la consumator de securitate la furnizor de securitate”, arată documentul.
AMENINŢAREA RUSĂ
Raportul include, de asemenea, o serie de avertismente severe cu privire la securitate, menţionând că „unele agenţii de informaţii estimează că Rusia ar putea să-şi reconstituie forţele pentru un „război regional” în zona Mării Baltice în termen de doi ani de la un potenţial armistiţiu în Ucraina şi pentru un război „local” împotriva unui singur vecin în termen de şase luni. Experţii au remarcat că „primele semne ale acestei extinderi a câmpului de luptă sunt deja vizibile”, cu „un număr tot mai mare de incidente suspectate a fi ruseşti, inclusiv sabotaj, vandalism, atacuri cibernetice şi incendii criminale”.
„Analiştii consideră în general că aceste operaţiuni sunt eforturi deliberate ale Moscovei de a testa apărarea Europei, de a semăna diviziune, de a intimida publicul şi de a slăbi sprijinul pentru Ucraina, deturnând atenţia către securitatea internă. Europa se confruntă acum cu provocarea de a descuraja în mod proactiv noi provocări, evitând în acelaşi timp o escaladare involuntară”, subliniază raportul.
Studiul avertizează, de asemenea, în mod clar că dependenţa Europei de securitatea SUA prezintă noi riscuri, întrucât administraţia Trump şi-a schimbat dramatic priorităţile şi s-a îndepărtat de Europa.
„Liderii europeni s-au abţinut mult timp de la critici deschise la adresa politicilor SUA. În schimb, au urmărit o strategie duală: s-au străduit să menţină angajamentul Washingtonului cu aproape orice preţ, pregătindu-se în acelaşi timp cu prudenţă pentru o mai mare autonomie.(…) Confruntările recente privind Groenlanda sugerează, la rândul lor, că strategia de acomodare a Europei ar putea ajunge la limitele sale”, menţionează raportul.
Prezentând recomandările sale pentru continent, raportul afirmă: „Având în vedere urgenţa acestor sarcini şi limitele procesului decizional bazat pe consens, progresul va depinde de coaliţii de conducere curajoase.Avantgardele mai mici, precum ţările din Weimar Plus (Franţa, Germania, Polonia şi Regatul Unit) sau Grupul European al Celor Cinci (primele plus Italia), vor fi esenţiale pentru a impulsiona consolidarea industrială în domeniul apărării, pentru a articula o viziune europeană coerentă pentru Ucraina şi pentru a pregăti UE pentru extindere. Aceste măsuri vor implica împărţirea costurilor şi a riscului politic. Însă ezitarea continuă ar lăsa Europa expusă într-o zonă gri între sfere de influenţă concurente, erodând în mod constant capacitatea sa de a-şi modela propriul destin”, avertizează documentul.
