Discursul anual al preşedintelui SUA în faţa Congresului, odinioară un raport succint despre starea naţiunii, s-a transformat de-a lungul deceniilor într-un spectacol tensionat, cu miză politică ridicată, marcat de polarizare, replici tăioase şi momente virale, relatează Reuters.
De la primele cuvinte ale lui George Washington în 1790, doar 1.089 de cuvinte, până la maratonul discursurilor moderne, ”State of the Union” (Starea naţiunii) a devenit un ritual urmărit de milioane de oameni, în care orice gest sau reacţie poate schimba naraţiunea politică.
Preşedintele Donald Trump va susţine marţi seara, la ora 21:00 (ET), noul său discurs în faţa Congresului, într-o atmosferă încărcată: vine la doar câteva zile după ce Curtea Supremă, într-un vot 6–3, a anulat tarifele sale comerciale, considerându-le un abuz de autoritate.
Un grup de democraţi va boicota discursul şi va organiza un miting în aer liber. După alocuţiune, guvernatoarea Virginiei, Abigail Spanberger, va susţine replica oficială a opoziţiei democrate.
Tradiţia discursului a evoluat radical de la raportul scris trimis de Thomas Jefferson în 1801. Revenirea la prezentarea în persoană i se datorează lui Woodrow Wilson, în 1913. De acolo, formatul a devenit tot mai vizibil publicului: Harry Truman a inaugurat era televiziunii în 1947, iar Lyndon Johnson a mutat discursul în prime time în 1965, pentru audienţe maxime.
De atunci, lungimea discursurilor a explodat. Recordul aparţine lui Bill Clinton, cu o oră şi 28 de minute. În 2025, Trump a depăşit acest prag, vorbind timp de o oră şi 39 de minute.
Discursul a devenit şi scena unor momente tensionate:
În 2009, republicanul Joe Wilson i-a strigat lui Barack Obama ”You lie!”.
În 2010, judecătorul Curţii Supreme Samuel Alito a dezaprobat vizibil criticile lui Obama.
În 2020, rivalitatea dintre Donald Trump şi Nancy Pelosi a culminat cu momentul în care Pelosi a rupt copia discursului.
În 2023 şi 2024, Joe Biden a fost întrerupt cu huiduieli, replici şi insulte venite din partea unor congresmeni republicani.
În unele cazuri, aceste discursuri au resetat politicile naţionale.
Franklin Roosevelt a prezentat în 1941 celebra viziune ”Four Freedoms”.
Lyndon Johnson a lansat în 1964 ”War on Poverty”.
George W. Bush a introdus în 2002 expresia ”axis of evil”, care a marcat o nouă etapă în politica externă americană.
În prezent, State of the Union rămâne un ritual al puterii, dar şi o arenă deschisă în care tensiunile politice ale Americii se văd – şi se amplifică – în direct.
