Discursul anual al preşedintelui SUA în faţa Congresului, odinioară un raport succint despre starea naţiunii, s-a transformat de-a lungul deceniilor într-un spectacol tensionat, cu miză politică ridicată, marcat de polarizare, replici tăioase şi momente virale, relatează Reuters.
–>
De la primele cuvinte ale lui George Washington în 1790, doar 1.089 de cuvinte, până la maratonul discursurilor moderne, ”State of the Union” (Starea naţiunii) a devenit un ritual urmărit de milioane de oameni, în care orice gest sau reacţie poate schimba naraţiunea politică.
Preşedintele Donald Trump va susţine marţi seara, la ora 21:00 (ET), noul său discurs în faţa Congresului, într-o atmosferă încărcată: vine la doar câteva zile după ce Curtea Supremă, într-un vot 6–3, a anulat tarifele sale comerciale, considerându-le un abuz de autoritate.
Un grup de democraţi va boicota discursul şi va organiza un miting în aer liber. După alocuţiune, guvernatoarea Virginiei, Abigail Spanberger, va susţine replica oficială a opoziţiei democrate.
Tradiţia discursului a evoluat radical de la raportul scris trimis de Thomas Jefferson în 1801. Revenirea la prezentarea în persoană i se datorează lui Woodrow Wilson, în 1913. De acolo, formatul a devenit tot mai vizibil publicului: Harry Truman a inaugurat era televiziunii în 1947, iar Lyndon Johnson a mutat discursul în prime time în 1965, pentru audienţe maxime.
De atunci, lungimea discursurilor a explodat. Recordul aparţine lui Bill Clinton, cu o oră şi 28 de minute. În 2025, Trump a depăşit acest prag, vorbind timp de o oră şi 39 de minute.
Discursul a devenit şi scena unor momente tensionate:
În 2009, republicanul Joe Wilson i-a strigat lui Barack Obama ”You lie!”.
În 2010, judecătorul Curţii Supreme Samuel Alito a dezaprobat vizibil criticile lui Obama.
În 2020, rivalitatea dintre Donald Trump şi Nancy Pelosi a culminat cu momentul în care Pelosi a rupt copia discursului.
În 2023 şi 2024, Joe Biden a fost întrerupt cu huiduieli, replici şi insulte venite din partea unor congresmeni republicani.
În unele cazuri, aceste discursuri au resetat politicile naţionale.
Franklin Roosevelt a prezentat în 1941 celebra viziune ”Four Freedoms”.
Lyndon Johnson a lansat în 1964 ”War on Poverty”.
George W. Bush a introdus în 2002 expresia ”axis of evil”, care a marcat o nouă etapă în politica externă americană.
În prezent, State of the Union rămâne un ritual al puterii, dar şi o arenă deschisă în care tensiunile politice ale Americii se văd – şi se amplifică – în direct.
–>
