Când Kremlinul a lansat ceea ce a numit „operaţiunea militară specială”, în urmă cu patru ani, se aştepta ca forţele sale să preia controlul asupra Ucrainei în doar 10 zile, potrivit cercetărilor efectuate de The Royal United Services Institute (RUSI), un grup de reflecţie cu sediul la Londra. După mai bine de 1.450 de zile, acest termen pare naiv şi s-a dovedit a fi o eroare fundamentală de calcul, care a avut consecinţe devastatoare în termeni de durere, distrugere şi vărsare de sânge, scrie Matthew Chance, corespondent şef al CNN pentru afaceri internaţionale.
În primele ore ale zilei de 24 februarie 2022, stând pe acoperişul îngheţat al unui hotel din Kiev, ideea că Rusia ar lansa un atac la scară largă asupra Ucrainei, în ciuda concentrării de trupe la graniţă, părea încă aproape imposibil de imaginat. Da, Vladimir Putin, omul forte al Kremlinului, dezvoltase o predilecţie pentru exercitarea puterii militare a Rusiei. Războaiele lui Putin în Cecenia, Georgia şi Siria, precum şi acţiunile militare din Crimeea şi estul Ucrainei, îi aduseseră succesul cu costuri relativ mici. Dar invadarea celei de-a doua ţări ca mărime din Europa, după Rusia însăşi, ar fi fost o perspectivă potenţial catastrofală, care, cu siguranţă, l-ar fi făcut pe un strateg rece ca Putin să se gândească de două ori. Se pare că nu, îmi amintesc că m-am gândit, în timp ce mă luptam să-mi pun vesta antiglonţ, iar rachetele cădeau peste capitala ucraineană, povesteşte Matthew Chance.
Ultimii patru ani de conflict au scos la iveală mai multe ipoteze eronate, printre care şi convingerea larg răspândită chiar şi printre aliaţii Kievului că Ucraina ar fi prea slabă şi prea dezorganizată pentru a rezista unei invazii pe scară largă. De asemenea, reputaţia de invincibilitate a vastei armate ruse a fost şi ea afectată.
VICTIME
Costul real al războiului este, desigur, ascuns cu grijă într-o Rusie în care informaţiile sunt supuse unui control din ce în ce mai strict. Cifrele oficiale privind victimele sunt ţinute strict ascunse de ochii publicului, deşi estimările din mai multe surse indică pierderi extrem de mari.
Cele mai recente cercetări ale Centrului pentru Studii Strategice şi Internaţionale (CSIS) din SUA, de exemplu, estimează că numărul morţilor şi răniţilor ruşi de la lansarea invaziei pe scară largă se ridică la aproape 1,2 milioane.
Acest număr îngrozitor de victime – care, desigur, nu include numărul extraordinar de victime ucrainene, estimat între 500.000 şi 600.000 de persoane – este mai mare decât orice bilanţ suferit de „orice putere majoră în orice război de după al Doilea Război Mondial”, potrivit raportului CSIS.
Pe măsură ce conflictul din Ucraina intră în al cincilea an, baia de sânge militară – aşa cum subliniază frecvent preşedintele Donald Trump – se agravează, crescând constant cu fiecare lună care trece.
Din nou, Kremlinul nu a confirmat cifrele, dar oficialii ucraineni s-au lăudat recent că au ucis 35.000 de soldaţi ruşi numai în luna decembrie. Obiectivul declarat al planificatorilor militari de la Kiev este acum acela de a ucide soldaţi ruşi mai repede decât pot fi instruiţi şi trimişi în luptă noii recruţi – care, pentru moment, sunt în principal voluntari.
„Dacă ajungem la 50.000, vom vedea ce se va întâmpla cu inamicul. Ei consideră oamenii ca pe o resursă, iar lipsa acestora este deja evidentă”, a declarat ministrul ucrainean al apărării, Mîhailo Fedorov, la o conferinţă de presă recentă.
În mai multe privinţe, acest război s-a transformat într-un joc urât al cifrelor.
ECONOMIE
De fiecare dată când vizitez Moscova, un oraş pe care atât de mulţi prieteni şi colegi l-au părăsit sau din care au fost excluşi, este frapant cât de îndepărtat pare războiul brutal din Ucraina, relatează Matthew Chance, corespondentul CNN.
Cel puţin la prima vedere, capitala rusă strălucitoare, cu magazinele, cafenelele şi ambuteiajele sale, este bine izolată de ororile frontului, cu excepţia interceptării ocazionale a dronelor ucrainene, la care, sincer, puţini moscoviţi se gândesc.
După un scurt şoc al sancţiunilor după invazia din 2022, cheltuielile militare ale Rusiei au crescut, iar economia sa a cunoscut o creştere rapidă.
Alimentată de exporturile de petrol şi gaze, Rusia a sfidat previziunile occidentale în privinţa unui colaps economic, devenind în schimb a noua cea mai mare economie din lume în 2025, potrivit Fondului Monetar Internaţional, înaintea Canadei şi Braziliei. Aceasta reprezintă o creştere faţă de locul 11 ocupat înainte de începerea războiului din Ucraina.
Însă există semne tot mai evidente ale unei crize financiare progresive, legate de o economie de război distorsionată.
Una dintre probleme este practica din ce în ce mai costisitoare de a oferi bonusuri mari la semnarea contractului ruşilor care acceptă să se înroleze în armată, plus plăţi şi mai mari dacă sunt ucişi în luptă.
În plus, recrutarea militară şi prioritizarea producţiei industriale militare au dus la ceea ce un ziar rus pro-Kremlin, Nezavisimaia Gazeta, a numit „o gravă penurie de forţă de muncă” în alte industrii esenţiale. „Economia nu are suficienţi operatori de maşini sau muncitori de asamblare. Trebuie să găsim 800.000 de muncitori necalificaţi de undeva”, a scris ziarul.
Creşterea vertiginoasă a preţurilor alimentelor a devenit o preocupare tot mai mare pentru consumatori, castraveţii devenind cel mai recent catalizator al nemulţumirii populare. Statisticile oficiale arată că preţul castraveţilor s-a dublat din decembrie, în timp ce unele magazine îi vând la un preţ şi mai mare – preţuri de război pentru un ingredient de bază al salatelor, pe fondul încetinirii economiei ruse.
„Preţurile castraveţilor şi roşiilor sunt scandaloase. Odată, se spunea că ouăle sunt „aur”, acum sunt castraveţii”, a scris online o femeie care s-a prezentat drept Svetlana, într-una dintre rarele critici publice la adresa autorităţilor.
În altă postări, poveştile despre criza economică – de la inflaţia galopantă la închiderea restaurantelor şi impactul negativ al creşterilor severe de impozite – descriu numeroasele moduri în care războiul prelungit din Ucraina afectează acum grav buzunarele ruşilor.
PRESTIGIUL INTERNAŢIONAL
Războiul nu a fost un avantaj pentru Kremlin nici în străinătate.
Oprirea unei noi extinderi a NATO a fost unul dintre principalele motive pentru care oficialii ruşi au declarat că invazia în Ucraina a fost lansată în primul rând. Faptul că Suedia şi Finlanda au aderat la alianţă ca urmare directă a invaziei pe scară largă reprezintă un eşec clar al acestui obiectiv, aderarea Finlandei singură dublând graniţa terestră dintre Rusia şi statele NATO.
Mai mult, sancţiunile occidentale şi izolarea politică au forţat Rusia să se orienteze spre est, în special spre China, de care depinde acum din ce în ce mai mult pentru comerţul esenţial, de la exporturile de energie la importurile de maşini şi electronice, toate acestea oferind Beijingului un avantaj asupra Moscovei.
„Relaţia este dezechilibrată, deoarece Moscova depinde mai mult de Beijing decât Beijingul de Moscova”, consideră un raport recent al Centrului pentru Analiza Politicilor Europene (CEPA). „Rusia a devenit în mod clar partenerul junior, în principal din cauza alternativelor sale economice limitate”, arată raportul CEPA.
Moscova pare, de asemenea, incapabilă să împiedice erodarea influenţei sale tradiţionale în alte părţi.
În 2024, Kremlinul a fost forţat să-l evacueze şi să-i acorde azil aliatului său sirian, Bashar al-Assad, după ce acesta a fost răsturnat de la putere de forţele rebele. Noul preşedinte al Siriei, unde Rusia deţine încă două baze militare, a cerut în repetate rânduri extrădarea lui al-Assad.
Vara trecută, Rusia a asistat neputincioasă la atacul avioanelor de război americane şi israeliene asupra Iranului, un alt partener-cheie al Kremlinului în Orientul Mijlociu, care a vizat instalaţiile nucleare ale acestuia.
De asemenea, Rusia nu a reuşit să-l protejeze pe preşedintele venezuelean, Nicolás Maduro, o figură cu legături strânse cu Kremlinul, care a fost arestat într-un raid al trupelor americane luna trecută chiar în dormitorul său din Caracas.
Este posibil ca Rusia să nu fi putut niciodată să împiedice desfăşurarea acestor evenimente, chiar dacă nu ar fi fost deja epuizată şi împotmolită în Ucraina.
Dar, după patru ani de război sângeros, care a avut un impact teribil asupra Ucrainei, Rusia a rămas epuizată pe plan intern şi diminuată pe scena internaţională.
În februarie 2022, pe acoperişul acelui hotel din Kiev, m-am înşelat – alături de mulţi alţii – în privinţa probabilităţii ca Putin să ordone o invazie pe scară largă a Ucrainei. Dar, din păcate, am avut dreptate în privinţa consecinţelor catastrofale ale unui astfel de demers – pentru ucraineni, desigur, dar şi pentru ruşi – o previziune care, din nefericire, s-a dovedit a fi prea exactă, conchide Matthew Chance de la CNN.
