<div class=""
„Nu poţi să ai încasări de sub 30% şi cheltuieli de 40% şi să te prefaci că nu ai o problemă.“ Cu proverbiala sa capacitate de a sintetiza pro‑bleme complexe, Mugur Isărescu mi‑a înfăţişat într‑o singură frază radiografia situaţiei macroeconomice a ţării”, scrie Geoană în cartea sa, ”Bătălia pentru viitorul României”.
”De parcă lecţia brutală a crizei financiare din 2008–2009 n‑ar fi existat, guvernanţii continuă o abundenţă a cheltuielilor bugetare fără acoperire în venituri certe şi rostogolesc o datorie publică tot mai mare şi mai scump de finanţat(…)
La fel ca sistemul economic, şi sistemul fiscal românesc este depăşit. Fetişizata cotă unică şi‑a trăit de mult traiul. Dacă în ţările baltice, promotoare ale cotei unice, introducerea acesteia a condus şi la o creştere a veniturilor la buget, România este pe ultimele locuri în Europa la colectarea taxelor, iar la colectarea TVA, pe ultimul loc. Argumentul simplităţii colectării taxei unice nu funcţionează în România pentru simplul motiv că nu avem, de fapt, o cotă unică.
Pentru a proteja interesele investitorilor, impozitul pe dividende este mult mai mic de 16%. Nenumăratele excepţii fac să avem în practică un adevărat caşcaval cu găuri în sistemul fiscal. Cu un sistem de administraţie fiscală şi vamală insuficient de performant şi slab digitalizat, evaziunea fiscală este uriaşă, iar impozitarea muncii este cea mai ridicată din Europa. E foarte clar pentru toată lumea că această situaţie nu este sustenabilă şi că e nevoie urgent de luarea unor decizii importante. E problema decidenţilor politici să aleagă calea de urmat. Ori adoptăm o cotă pur unică (aliniind totul), dar îi ridicăm valoarea înapoi la cît e nevoie (16 % sau mai mult), ori reintroducem – aşa cum sugerează însăşi Alina Mungiu, altfel una dintre susţinătoarele cotei unice – o taxă progresivă în funcţie de venit: una simplă, pe nivelul ANAF, dar progresivă, ca în majoritatea statelor UE. Alina are dreptate cînd susţine că: „Românii din Occident plătesc viaţa mai bună de acolo prin taxe mai mari. Mult mai mari. Nu se poate să încasezi ca aici şi să ai servicii ca acolo“” mai scrie Geoană.
