Sărbătorile zilei din 25 septembrie 2024 – Sf. Cuv. Eufrosina; Sf. Cuv. Pafnutie Egipteanul; Sf. Cuv. Serghie de la Radonej
Ortodoxe
Sf. Cuv. Eufrosina; Sf. Cuv. Pafnutie Egipteanul; Sf. Cuv. Serghie de la Radonej
Greco-catolice
Sf. cuv. Eufrosina
Romano-catolice
Ss. Cleofa, ucenicul lui Isus; Sergiu, călug.
Sfânta Eufrosina a fost fiica unui demnitar din cetatea Alexandriei, „anume Pafnutie, bogat, mărit, cinstit şi temător de Dumnezeu, păzind poruncile Domnului şi vieţuind cu dumnezeiască plăcere. Acesta avea o femeie asemenea lui, bună, dreptcredincioasă şi plăcută lui Dumnezeu”. (Vieţile Sfinţilor)
Părinţii Sfintei făceau multe milostenii la săraci, la biserici şi la mănăstiri şi trăiau o viaţă înfrânată, postind şi rugându-se. Erau mâhniţi pentru nerodirea lor, iar această fiică sfântă, Eufrosina, le-a dăruit-o Dumnezeu cel prea bun care ascultă rugăciunile celor ce se roagă Lui cu osârdie şi îl cheamă pe El cu tot adevărul.
Trecând doisprezece ani de la naşterea Eufrosinei, mama ei a plecat din această lume, iar tatăl său, Pafnutie, a rămas să se îngrijească de educaţia fiicei sale. La optsprezece ani, Sfânta Eufrosina a ales să părăsească lumea şi să trăiască viaţa călugărească.
A fugit în ascuns din casa părintească, s-a îmbrăcat cu haine bărbăteşti şi a intrat la o mănăstire de bărbaţi, arătându-se ca un famen împărătesc. Acolo a rămas, tăinuită, vreme de treizeci şi opt de ani.
În tot acest timp, tatăl său nu a încetat să o caute, chiar şi în mănăstirea care o adăpostea pe fiica lui şi care primea multe daruri de la el cerând să se facă rugăciune ca Dumnezeu să-i arate ce s-a întâmplat cu ea. Pafnutie s-a aflat în mănăstire înaintea morţii Sfintei Eufrosina şi aşa a aflat adevărul despre fiica sa, pe care o cunoştea ca pe monahul cu viaţă aleasă „Smaragd”.
După moartea Sfintei Eufrosina, tatăl său şi-a împărţit toată averea şi a venit în aceeaşi mănăstire, instalându-se, ca monah, în chilia în care a trăit Sfânta Eufrosina, unde a mai vieţuit încă zece ani.
Despre faptul că a fost ales de Dumnezeu încă din pântecele mamei sale, se istoriseşte că: „intrând oarecând mama lui, după obiceiul său, în Biserică la Sfânta Liturghie şi având în pântece pe acest prunc, când au vrut să înceapă a citi Sfânta Evanghelie, pruncul a glăsuit, încât au auzit toţi cei ce erau aproape de maica sa. De asemenea, în vremea cântării heruvicului, a doua oară a strigat pruncul. Şi când preotul a glăsuit ‘Sfintele sfinţilor’, a treia oară glasul pruncului din pântecele mamei s-a auzit. Din aceasta au înţeles toţi că o să se arate mare luminător lumii şi slujitor Sfintei Treimi”. (Vieţile Sfinţilor)
Părinţii săi s-au mutat din Rostov, la Radone, unde nu după multă vreme au plecat din această viaţă.
Renunţând la toată moştenirea sa, Sfântul Serghie a plecat să trăiască singur într-un loc retras. După o vreme a venit la dânsul un sfinţit călugăr, Mitrofan, care l-a tuns în monahism, la vârsta de douăzeci şi trei de ani, şi din călugărie a primit numele de Serghie.
S-a învrednicit prin viaţa sa sfântă de multe daruri de la Dumnezeu. Este ctitorul unei mari lavre monahale din Rusia, închinată Preasfintei Treimi – Lavra Sfintei Treimi sau Lavra Sfântului Cuvios Serghie de Radonej. (sursă: vol. „Vieţile Sfinţilor”)
