Reprezentații părții patronale au dat joi aviz pozitiv proiectului Legii bugetului de stat pe anul 2026, în timp ce reprezentanții părții sindicale și cei ai fundațiilor și asociațiilor neguvernamentale ale societății civile au votat pentru avizarea nefavorabilă a proiectului de act normativ, conform punctului de vedere publicat pe site-ul Consiliului Economic și Social.
Astfel, observațiile părții patronale au vizat faptul că suma prevăzută în buget pentru decontarea către furnizorii de energie a reducerilor de preț acordate consumatorilor în cadrul schemelor de plafonare, de 3,75 miliarde lei, este insuficientă în raport cu necesarul real de plată, în contextul în care, conform datelor anunțate public de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei, valoarea totală a cererilor de decontare depuse de furnizori se ridică la 9,5 miliarde lei (luna ianuarie 2026).
‘Având în vedere că în anul 2025 s-a efectuat o plată anticipată de până la 40% din valoarea cererilor aflate în evaluare, estimăm că suma restantă la plată se ridică la aproximativ 6 miliarde lei, nivel care ar trebui reflectat în bugetul pentru anul 2026. (…) În prezent, majoritatea furnizorilor au cereri confirmate de ANRE aferente reducerilor de preț prefinanțate încă din ianuarie-februarie 2024, ceea ce înseamnă că termenul inițial de 45 de zile a ajuns, în practică, la aproximativ doi an. Deși au fost semnalate în mod repetat necesitatea accelerării procesului de analiză la nivelul ANRE și efectuarea plăților prin ministerele de resort – Ministerul Energiei, pentru consumatorii non-casnici, și Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, pentru consumatorii casnici – observăm că, în perioada decembrie 2025 – martie 2026, valorile confirmate de ANRE au fost aproape inexistente. Situația este agravată de nivelul insuficient al alocărilor bugetare prevăzute pentru anul 2026, care nu reflectă necesarul real de plată aferent cererilor deja depuse’, au argumentat reprezentanții patronatelor.
Potrivit acestora, întârzierile generează distorsiuni concurențiale în piața de furnizare, între furnizorii care au suportat costurile schemei de plafonare și noii intrați pe piață care nu au fost expuși acelorași constrângeri financiare. Totodată, consideră ei, este necesară o bugetare realistă și crearea unui mecanism predictibil de decontare, în lipsa acestora existând riscul penalizării actorilor care s-au conformat politicilor publice.
‘Furnizorii au fost obligați prin legislație să aplice reducerile de preț consumatorilor, chiar și atunci când costul real al energiei depășea prețul plafonat. Regulamentele europene au permis utilizarea acestor instrumente în contextul crizei energetice din 2021-2022, însă cu condiția compensării integrale și eficiente a costurilor suportate de furnizori. În acest context, sunt necesare: suplimentarea alocării bugetare de la 3,75 miliarde lei la aproximativ 6 miliarde lei, în linie cu nivelul estimat al sumelor restante; reintroducerea unor termene clare și predictibile pentru evaluarea cererilor și plata decontărilor; instituirea unui mecanism transparent de monitorizare și raportare periodică privind stadiul decontărilor’, subliniază partea patronală.
Pe de altă parte, reprezentanții părții sindicale și reprezentanții fundațiilor și asociațiilor neguvernamentale ale societății civile au precizat că un buget poate fi auster sau expansionist, prudent sau ambițios, însă nu poate fi construit pe ipoteze care nu mai corespund realității economice la momentul adoptării sale.
‘Din acest motiv, exigența fundamentală aplicabilă unei legi bugetare este aceea a realismului. Un buget poate fi auster sau expansionist, prudent sau ambițios, însă nu poate fi construit pe ipoteze care nu mai corespund realității economice la momentul adoptării sale, întrucât în acest mod este afectată chiar funcția constituțională a legii bugetare, aceea de a ordona credibil și responsabil finanțele publice. Din perspectiva acestui standard de realism bugetar, se constată o primă vulnerabilitate majoră a proiectului, constând în caracterul discutabil al fundamentării macroeconomice. Bugetul pentru anul 2026 este construit pe ipoteza unui PIB nominal de aproximativ 2.045 miliarde lei, a unei creșteri economice reale de 1% și a unui nivel al veniturilor bugetului general consolidat de aproximativ 736,5 miliarde lei, în condițiile în care anul anterior a fost deja marcat de o dinamică economică semnificativ mai slabă decât cea avansată inițial în construcțiile bugetare precedente. Într-o asemenea situație, problema juridico-bugetară nu este simplul fapt că prognoza poate fi greșită, deoarece orice prognoză comportă marjă de eroare, ci faptul că întreaga arhitectură a veniturilor și cheltuielilor este așezată pe o bază macroeconomică a cărei robustețe este insuficient demonstrată’, au explicat reprezentanții părții sindicale.
Ei au semnalat că proiectul de act normativ propune venituri totale de circa 736,5 miliarde lei și cheltuieli totale de aproximativ 864,3 miliarde lei, cu un deficit cash de 6,2% din PIB, iar această construcție este vulnerabilă nu numai prin nivelul absolut al deficitului, ci și prin faptul că orice abatere nefavorabilă a variabilei de bază, respectiv PIB-ul nominal, conduce imediat la deteriorarea tuturor indicatorilor de echilibru bugetar.
Potrivit reprezentanților sindicatelor și ai societății civile, se constată o contradicție internă în privința construcției macroeconomice: bugetul mizează pe o creștere economică slabă, recunoaște că impactul consolidării fiscale se va resimți în special asupra consumului privat, dar continuă să plaseze speranța de creștere în investiții brute și în contribuția pozitivă a exportului net. Această combinație este teoretic posibilă, dar în condițiile concrete ale economiei românești pentru anul 2026 ea este insuficient justificată.
În ceea ce privește veniturile bugetare, punctul de vedere publicat de CES constată că vulnerabilitatea esențială nu ține doar de nivelul lor, ci de credibilitatea mecanismului prin care ele ar urma să fie încasate, deoarece România continuă să aibă o problemă structurală de colectare, iar bugetul pe anul 2026 nu rezolvă această problemă, chiar dacă sunt prevăzute măsuri fiscale cu impact suplimentar, inclusiv majorarea impozitului pe dividende și alte ajustări de bază impozabilă.
‘A miza simultan pe o economie cu creștere de numai 1%, pe consum afectat de consolidarea fiscală și pe o accelerare suficientă a veniturilor astfel încât acestea să urce la circa 36% din PIB presupune un grad de optimism pe care documentația nu îl justifică deplin’, se precizează în aviz.
O critică distinctă, ‘și foarte serioasă’, privește filosofia distribuției poverii ajustării, întrucât din conținutul textului rezultă că anul 2026 rămâne unul în care presiunea consolidării cade semnificativ asupra populației, prin comprimarea veniturilor reale, în timp ce zona facilităților fiscale și a cheltuielilor fiscale nu este reevaluată cu aceeași severitate.
Totodată, proiectul de buget nu tratează suficient de ferm problema datoriei publice și a cheltuielilor cu dobânzile. Chiar și în ipoteza oficială a Guvernului, costul datoriei continuă să crească, iar cheltuielile cu dobânzile absorb o parte tot mai mare din resursele publice.
Sindicatele mai atrag atenția că Legea bugetului de stat pe anul 2026 recunoaște indirect slăbiciunea cererii interne, dar nu oferă o soluție coerentă pentru a evita accentuarea acestei slăbiciuni.
Pe partea de cheltuieli publice, structura bugetului arată că, deși ponderea cheltuielilor totale rămâne ridicată (42,3% din PIB în 2026), acestea sunt orientate prioritar către investiții, nu către venituri personale.
‘Deși benefice pentru potențialul de creștere pe termen lung, aceste investiții au un efect limitat pe termen scurt asupra gospodăriilor, întrucât veniturile generate de acestea se concentrează în sectoarele specializate (construcții, infrastructură, energie) și nu se transmit direct în creșteri salariale generalizate. Din punct de vedere economic, investițiile publice au o elasticitate redusă în raport cu consumul populației pe termen scurt, ceea ce înseamnă că, în timp ce statul alocă resurse masive către formarea brută de capital, salariații nu beneficiază de o creștere imediată a venitului disponibil. Investițiile planificate nu pot absorbi șomajul generat în sectoare precum retail, servicii, HoReCa, transport, microîntreprinderi. Proiectul de buget arată clar că investițiile brute contribuie cu 1,1 puncte procentuale la creșterea PIB, însă exporturile și consumul scad simultan. Această structură produce o creștere economică fără locuri de muncă’, atenționează partea sindicală.
De asemenea, aceasta semnalează că actuala construcție bugetară pentru anul 2026 se bazează pe o ipoteză de absorbție a fondurilor europene ‘care depășește clar limitele de realism administrativ, financiar și temporal’, în condițiile în care chiar documentele oficiale indică o acumulare fără precedent de obligații de implementare, jaloane, cereri de plată și termene finale de eligibilitate.
Un alt motiv al avizării nefavorabile a bugetului este acela că alocările bugetare pentru educație se situează semnificativ sub pragul stabilit prin lege. Suma totală alocată educației, care include bugetul Ministerului Educației și Cercetării (57,33 miliarde lei) și programele naționale precum Masă sănătoasă, transport gratuit pentru elevi, manuale, burse etc este de aproximativ 60 miliarde lei, reprezentând 3,4-3,6% din PIB; raportat la bugetul general consolidat, ponderea alocată educației este de 6,8%, în timp ce pragul legal stabilit de Legea nr. 198/2023 este de 15% din BGC.
‘Rezultă astfel că finanțarea prevăzută pentru anul 2026 este sub jumătate din nivelul minim stabilit prin lege’, punctează sindicaliști, adăugând că în 2026 cheltuielile de personal înregistrează o reducere de circa 1,8 miliarde lei, la 40,98 miliarde lei. Și fondul de burse scade, cu 6,99%, la circa 5,363 miliarde lei, iar finanțarea de bază acordată instituțiilor de învățământ superior este prevăzută cu o scădere de aproximativ -6,84%, lucru care va genera în universitățile din România creșteri de taxe, inclusiv a celor de studii, fenomen deja întâmpinat în unele centre universitare, ‘fapt care împovărează în mod direct studenții, afectându-le parcursul academic și inclusiv menținerea în mediul universitar, generând o creștere a abandonului din învățământul superior’.
