Ortodoxe
Sf. Ier. Chiril, arhiepiscopul Ierusalimului
Greco-catolice
Sf. aep. Ciril al Ierusalimului
Romano-catolice
Sf. Ciril din Ierusalim, ep. înv.
Sfântul Ierarh Chiril, arhiepiscop al Ierusalimului (351-386), este sărbătorit de Biserică în ziua de 18 martie.
S-a născut la Ierusalim în jurul anului 315. A intrat de tânăr în cinul monahal, în vremea Sfântului împărat Constantin cel Mare (306-337). În anul 335 a fost hirotonit diacon de episcopul Macarie al Ierusalimului, iar peste zece ani, episcopul Maxim l-a ridicat la treapta preoției. În 348 a fost ales episcop al Ierusalimului, iar în această calitate a rostit catehezele care l-au făcut cunoscut.
Sfântul Chiril a fost un puternic apărător al dreptei credințe în fața marilor tulburări provocate de ereziile preotului Arie, ale lui Macedonie și ale lui Manent.
Pentru aceasta era urât de arhiereii eretici, între care se afla și arhiepiscopul Cezareei Palestinei, Acachie, care a fost declarat eretic arian de un sinod care s-a ținut la Sardica.
‘Deci preasfințitul Chiril, văzând că Acachie, mitropolitul Cezareei, este socotit eretic și de sinodul local al Sfinților Părinți din Sardica, mai înainte biruit, și nu după canoanele bisericești, ci după împărăteasca stăpânire ținea rânduiala Mitropoliei, nu voia să se supună aceluia, ci încă și mustra răutatea lui, de vreme ce mai mult ca muncitorii, decât ca păstorii, își ținea scaunul’. (Viețile Sfinților)
Acachie, având susținerea împăratului, fiul lui Constantin cel Mare, Constanțiu (337-361), ‘s-a sculat pentru două pricini împotriva Sfântului Chiril. Întâi, pentru că eresul era mustrat de sfântul, iar al doilea, fiindcă nu voia Chiril să se supună lui. Căci, într-acele vremi, Ierusalimul fiind pustiit și micșorat de necredincioșii împărați și scaunul arhiepiscopiei Ierusalimului era foarte înjosit sub stăpânirea mitropolitului Cezareei Palestinei’. (Viețile Sfinților)
Patriarhul Chiril a fost exilat la dorința acestui Acachie, care ‘câștigând putere de la cei de același eres, a scos ereticul pe cel dreptcredincios, cel fără de canoane, pe Sfântul Chiril, arhiereul cel cu canoane, de pe scaunul lui și cu sila l-a izgonit din hotarele Ierusalimului’. (Viețile Sfinților)
Decizia a fost luată de împăratul Constanțiu, sub un oarecare pretext.
În vremea în care Sfântul Chiril a fost arhiepiscop s-a arătat în Ierusalim un semn minunat pe cer. Într-o dimineață, semnul Crucii a strălucit cu putere deasupra Golgotei mult mai mult decât soarele și s-a tot întins, ajungând până la muntele Eleonului.
După ce a venit la conducerea imperiului împăratul Iulian Apostatul (361-363), Sfântul Chiril a revenit pe scaunul din Ierusalim. A fost însă din nou exilat de împăratul Valens (care avea afinități ariene).
Sfântul Chiril a participat la cel de-al doilea Sinod ecumenic de la Constantinopol (381), unde a condamnat împreună cu ceilalți sinodali erezia lui Macedonie. La acest sinod s-a definitivat Simbolul de credință (Crezul).
A fost izgonit din scaunul episcopal pentru dreapta credință de trei ori. S-a întors la Ierusalim în vremea împăratului Teodosie cel Mare (379-395) și a rămas până la sfârșitul vieții, bine păstorind Biserica lui Hristos. (surse: vol. Viețile Sfinților; https://calendar.patriarhia.ro)
