Roverul Perseverance al agenției spațiale americane NASA a detectat, cu ajutorul unui radar de penetrare a solului, rămășițele subterane ale unei delte străvechi care a existat pe Marte. Aceasta este una dintre cele mai vechi dovezi obținute până în prezent care demonstrează că apa curgea odinioară pe suprafața planetei Marte, vecina Pământului, transmite Reuters.
Cercetătorii au declarat că roverul cu șase roți a descoperit caracteristici geologice la o adâncime de până la 35 de metri, în timp ce a parcurs o distanță de 6,1 kilometri în interiorul craterului Jezero. Acest crater din emisfera nordică a planetei Marte ar fi fost plin cu apă și ar fi găzduit, cu mult timp în urmă, un bazin lacustru.
Perseverance a identificat sedimente stratificate și suprafețe erodate reprezentantive pentru un mediu deltaic, un depozit de sedimente de mari dimensiuni, în formă de evantai, format în locul în care un râu se vărsa într-un corp de apă mai mare, cum ar fi un lac.
Cercetătorii au estimat că această deltă, în prezent îngropată, datează din urmă cu aproximativ 3,7 până la 4,2 miliarde de ani. Marte, la fel ca Pământul, s-a format în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani, ceea ce înseamnă că această deltă a existat relativ devreme în istoria sa.
Potrivit oamenilor de știință, această deltă este mai veche comparativ cu o formațiune de suprafață similară, situată în apropiere, numită Delta de Vest, care datează din urmă cu aproximativ 3,5 până la 3,7 miliarde de ani.
Instrumentul RIMFAX al roverului trimite impulsuri radar în jos și înregistrează impulsurile care se reflectă din formațiunile subterane, ceea ce permite o cartografiere tridimensională a subsolului. Noile descoperiri se bazează pe date colectate de la cea mai mare adâncime de până în prezent de RIMFAX, obținute în perioada septembrie 2023 – februarie 2024, pe parcursul a 250 de zile marțiene.
Apa este considerată esențială pentru posibilitatea existenței vieții pe Marte în trecut, iar dovezile tot mai numeroase privind trecutul său umed prezintă un interes deosebit. Marte, acum o planetă rece și pustie, a avut cu mult timp în urmă o atmosferă mai densă și o climă mai caldă, ceea ce a permis existența apei în stare lichidă la suprafața sa.
‘Pe baza caracteristicilor cartografiate de RIMFAX, considerăm că acest crater Jezero a găzduit un mediu antic bogat în apă – capabil de conservarea bio-semnăturilor -, care a existat înainte de formarea Deltei de Vest din Jezero’, a declarat Emily Cardarelli, specialistă în științe planetare la UCLA, membră a echipei misiunii Perseverance și autoare principală a studiului publicat miercuri în jurnalul științific Science Advances.
O bio-semnătură se referă la dovezi chimice sau fizice ce indică prezența vieții în trecut sau în prezent.
Pe Pământ, deltele sunt locuri în care se concentrează sedimente și care creează nișe favorabile vieții microbiene.
Oamenii de știință au anunțat anul trecut că un eșantion de rocă prelevat de Perseverance din craterul Jezero conținea o posibilă bio-semnătură care sugera prezența vieții microbiene străvechi, cu toate că mineralele din această probă se puteau forma și prin procese non-biologice. Roca datează din urmă cu aproximativ 3,2 până la 3,8 miliarde de ani.
Perseverance explorează din 2021 craterul Jezero. Oamenii de știință cred că albia râurilor s-a revărsat peste marginea craterului, formându-se astfel un lac.
‘Faptul că RIMFAX a reușit să ofere o imagine atât de detaliată a acestor depozite și, prin urmare, să contribuie la dezlegarea enigmei originii lor este foarte emoționant’, a declarat la rândul său, despre noile descoperiri, David Paige, de asemenea planetolog la UCLA, coautor al studiului și membru al echipei roverului Perseverance. ‘Acest lucru cimentează și mai mult ideea că radarul de penetrare a solului este, fără îndoială, un instrument nou și extrem de valoros pentru studiul geologiei planetare’, a precizat specialistul.
Cercetătorii chinezi au anunțat anul trecut că radarul de penetrare a solului utilizat de roverul chinez Zhurong a detectat dovezi subterane ale unor aparente plaje nisipoase de pe malul unui ocean străvechi, care ar fi putut exista în câmpiile din nordul planetei Marte.
‘În timp, am observat din ce în ce mai multe dovezi ale prezenței apei în stare lichidă pe suprafața marțiană, în diverse locuri de aterizare ale roverului, în zonele pe care le-am traversat, dar și în imaginile orbitale. Am văzut canale prin care ar fi putut curge apa, lacuri din cratere unde s-a acumulat odată apă și sedimente deltaice depuse sub formă de aflorimente, iar acum, cu acest studiu, sub formă de rămășițe îngropate’, a declarat Emily Cardarelli.
‘Marte este o planetă diversă, iar fiecare misiune a roverelor dezvăluie încă o piesă din trecutul său enigmatic și din evoluția inițială a vecinei noastre stâncoase’, a adăugat cercetătoarea.
