Implementarea lentă a Fondului pentru inovare al UE limitează potențialul acestuia de a sprijini competitivitatea și lupta împotriva schimbărilor climatice, se arată într-un raport publicat joi de Curtea de Conturi Europeană (ECA).
Cu un buget estimat la 40 de miliarde de euro până în 2030, fondul urmărește să introducă pe piață tehnologii curate și să sprijine tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic. Utilizarea sa este însă limitată, iar contribuția lui la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră rămâne modestă.
”Lansat în 2020, Fondul pentru inovare este unul dintre cele mai mari programe din lume care sprijină competitivitatea în sectorul tehnologiilor curate prin extinderea tehnologiilor inovatoare ‘zero net’. El contribuie la tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic. Cum anume? Finanțând proiecte legate de industriile mari consumatoare de energie, de energia din surse regenerabile, de stocarea energiei, de hidrogen și de captarea, utilizarea și stocarea dioxidului de carbon”, se menționează în comunicat.
Privind în perspectivă, este esențial să se evalueze performanța Fondului pentru inovare. Concluziile desprinse ar putea contribui nu numai la îmbunătățirea acestui fond, ci și la conturarea arhitecturii Fondului european pentru competitivitate propus. Acesta ar urma să dispună de nu mai puțin de 451 de miliarde de euro în următorul buget pe termen lung (2028-2034) al UE și are și el drept obiectiv extinderea inovațiilor în domeniul tehnologiilor strategice.
”Fondul pentru inovare are un potențial puternic de a consolida inovarea și competitivitatea UE în domeniul tehnologiilor curate, reducând în același timp emisiile de gaze cu efect de seră. Rezultatele rămân însă modeste: fondurile sunt absorbite lent, proiectele au întârzieri mari, iar unele au fost deja reziliate. Pentru ca impactul fondului să fie optimizat, este nevoie de priorități strategice clare, de o mobilizare mai rapidă a finanțării și de o evaluare mai realistă a proiectelor”, a declarat Joao Leao, membru Curții responsabil de audit.
Până la sfârșitul lunii iunie 2025, la aproape cinci ani de la lansarea fondului, doar 332 de milioane de euro – mai puțin de 1% din bugetul total al fondului – își găsiseră drum către proiecte. Această lentoare se explică în parte prin faptul că banii Fondului pentru inovare vin din schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS).
Veniturile sale depind deci de prețurile de pe piața carbonului. Ori, este dificil să se cunoască dinainte volumul fondurilor disponibile, cu atât mai mult cu cât nu există niciun mecanism care să garanteze un nivel minim de resurse. Această incertitudine frânează mobilizarea fondurilor și, în cele din urmă, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Alături de termenele lungi prevăzute pentru dezvoltarea proiectelor, rezultă rețeta perfectă pentru acumularea de sume substanțiale în vistierie – bani care rămân pe hârtie, în loc să ajungă pe teren. Pentru a atenua această problemă, auditorii solicită să se ia în considerare măsuri suplimentare în vederea îmbunătățirii planificării bugetare și a accelerării alocării resurselor.
Multe dintre proiectele verificate de Curte se confruntă cu întârzieri și aproximativ unul din cinci proiecte eșuează înainte de a fi pus în funcțiune, deși Comisia Europeană aplică criteriile de selecție necesare, iar procesele sunt, în general, bine documentate și se desfășoară la timp. Reducerile preconizate ale emisiilor – un factor determinant în selectarea proiectelor – sunt calculate pe baza unor ipoteze pur teoretice. Aici apare problema. Potrivit auditorilor, această abordare poate conduce la previziuni optimiste, ce influențează alegerea proiectelor care să primească finanțare.
Până la sfârșitul anului 2024, dintre cele 208 proiecte cărora li s-au alocat fonduri, doar cinci au raportat reduceri ale emisiilor de gaze cu efect de seră. În total, proiectele din portofoliul fondului au adus mai puțin de 5% din reducerile de emisii preconizate. În acest context, auditorii au descoperit probleme în modul de evaluare a maturității proiectelor. Mai multe proiecte evaluate inițial ca fiind suficient de mature au suferit întârzieri ulterior sau au fost de-a dreptul anulate. Se pare deci că verificarea maturității nu reflectă întotdeauna cât de ”gata de start” sunt proiectele: de aici, termenele prelungite și blocajele repetate în implementare. Comisia trebuie să îmbunătățească metodele de evaluare a proiectelor și să analizeze dacă este nevoie de o mai mare flexibilitate.
Auditorii au constatat și că alocarea de către Comisie a resurselor din Fondul pentru inovare nu se baza pe o strategie coerentă. Din 2022 încoace, banii au urmărit tot mai mult noile priorități de politică, de exemplu hidrogenul și bateriile. Această reorientare nu a fost însă susținută de o analiză strategică clară a potențialului acestor tehnologii în materie de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră sau a contribuției lor la obiectivele industriale și strategice ale UE.
Schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) acoperă mii de centrale electrice și de instalații industriale din Spațiul Economic European. Ea este larg recunoscută drept cea mai mare piață a carbonului din lume.
Prin acest sistem de ”limitare și tranzacționare”, UE stabilește un plafon pentru emisiile totale din anumite sectoare, cum ar fi producția de energie electrică și termică, producția industrială, aviația și transportul maritim. Întreprinderile trebuie să dețină certificate de emisii pentru fiecare tonă de COâ‚‚ pe care o emit și le pot revinde pe piața carbonului. Emisiile capătă astfel un cost real, în spiritul principiului ”poluatorul plătește”. Cum plafonul este redus an de an, certificatele tot mai puține pun presiune pe întreprinderi să scadă emisiile, motivându-le să investească în soluții tehnologice mai curate.
Fondul pentru inovare a înlocuit (și a extins totodată) programul anterior NER300, care sprijinea proiecte legate de energia din surse regenerabile și de captarea carbonului.
Auditorii au evaluat dacă acest fond este eficace în sprijinirea extinderii proiectelor demonstrative inovatoare (inițiative-pilot de amploare care testează noi tehnologii în medii industriale sau energetice reale înainte de introducerea lor pe scară largă pe piață) și dacă contribuie la obiectivele de decarbonizare ale UE. Auditul a acoperit perioada cuprinsă între 2020 și iunie 2025 și a inclus vizite la șapte proiecte din Danemarca, Franța, Germania, Italia și Spania.
