Barry Keoghan, interpretul lui Duke Shelby din „Peaky Blinders: The Immortal Man”, lansată vineri pe Netflix, „are acel ceva pe care nu‑l poţi învăţa şi nu‑l poţi falsifica: o carismă care transcende ecranul”, spune Cillian Murphy, interpretul lui Tommy Shelby.
Cu Tommy retras într‑un conac în ruină şi pierdut în propriile gânduri, drumul este liber pentru fiul său nelegitim, Duke, să preia conducerea Peaky Blinders, în fruntea unui grup de recruţi plini de bravură, care se ocupă cu arme şi baionete, heroină şi cocaină. Înainte ca Duke să preia frâiele, Peaky Blinders, în ciuda activităţilor lor criminale, trăiau după un cod, iar acţiunile lor erau menite să servească familia şi comunitatea. Noul val, însă, acţionează doar pentru propriul interes, iar comportamentul lor de cowboyi răspândeşte teamă şi resentimente atât în cartierul natal, Small Heath, cât şi în întregul Birmingham.
Duke a apărut în serial în episodul 4 al sezonului 6, descris ca un „hoţ” care lucrează într‑un parc de distracţii, dar care îşi doreşte mai mult decât o viaţă între „roţi uriaşe şi carusele”. El este rezultatul unei aventuri dintre Tommy şi o femeie pe nume Zelda, înainte de Marele Război, iar până atunci Tommy nu ştia de existenţa lui. În „Peaky Blinders: Bărbatul nemuritor”, veştile despre escapadele turbulente ale lui Duke ajung la urechile deja sensibile ale lui Tommy, iar sora răposatei Zelda, Kaulo, îl caută pe Tommy pentru a‑i spune că trebuie să intervină.
O poveste despre un tată şi fiul său este motorul emoţional al „Peaky Blinders: Bărbatul nemuritor”, prin urmare producţia avea nevoie de un tânăr actor capabil să se ridice la statutul emblematic a lui Tommy Shelby, interpretat de Murphy. Barry Keoghan („Saltburn”, „Spiritele din Inisherin”, „Uciderea cerbului sacru”, „Bird”) a fost cel la care s-a gândit toată lumea.
„Barry are acel dar foarte rar de a fi dur şi sensibil în acelaşi timp”, remarcă Tom Harper. „E puternic şi vulnerabil. Exact asta cerea rolul: un actor suficient de impunător încât să conducă Peaky Blinders, dar în acelaşi timp să lase să se întrevadă preţul pe care îl plăteşte pentru asta şi ce înseamnă să ai un tată ca Tommy Shelby. Îl admir pe Barry de multă vreme. Este un actor extraordinar, are carisma necesară pentru a sta faţă în faţă cu Cillian şi a-i ţine piept, lucru deloc uşor. Au mai lucrat împreună [la „Dunkirk”] şi au o relaţie bună. Ştiu că Barry îl admiră pe Cillian, iar între ei există ceva din dinamica tată‑fiu. Sunt minunaţi împreună”.
Cillian Murphy este întru totul de acord. „Barry are acel ceva pe care nu‑l poţi învăţa şi nu‑l poţi falsifica: o carismă care transcende ecranul”, spune el. „Nu‑ţi poţi lua ochii de la el. Am lucrat cu el când era doar un puşti, la Dunkirk şi avea acel ceva încă de atunci. În plus, arată foarte bine într‑un costum Peaky, ceea ce ajută. Dar are şi acea abilitate greu de definit, acea inteligenţă şi imprevizibilitate care îi atrag pe oameni. [Noi] voiam pe cineva care să‑l poată egala pe Tommy în ceea ce priveşte carisma, iar Barry are exact asta”.
„Cred că se spun o mulţime de prostii despre actori, de genul: «Are prezenţă»”, spune Knight. „Dar apoi mă uitam la filmările brute cu Barry…”. Clătinarea capului îi trădează uimirea amestecată cu admiraţie.
Barry Keoghan a aflat despre rol chiar de la Murphy. „I-am trimis un mesaj lui Cillian de Ziua Tatălui”, povesteşte el. „Doar ca să-i urez La mulţi ani! – ţinem mereu legătura – iar el mi-a răspuns: «Mulţumesc». Apoi mi-a trimis un alt mesaj: «Ce-ai zice să-l joci pe fiul lui Tommy Shelby?» Iar eu am răspuns: «Wow… grozav, mi-ar plăcea enorm»”.
Pentru Keoghan, colaborarea cu Harper şi Murphy a fost o reală încântare, iar el subliniază că s‑a simţit liber să experimenteze şi să propună idei. Era deosebit de preocupat să descopere fragilitatea ascunsă sub duritatea lui Duke. „În preajma tatălui său are momente aproape copilăreşti”, spune actorul. „Iar când nu e cu el, parcă încearcă să‑l imite. Mai ales în felul în care merge – păşeşte cu o hotărâre aparte”. Keoghan se opreşte o clipă. „Şi faptul că mama lui a murit… sunt lucruri care rezonează cu mine. De aceea am vrut să arăt vulnerabilitatea şi să arăt că mult din ceea ce afişează e o faţadă, ceva construit”.
În ceea ce priveşte conducerea noii generaţii de Peaky Blinders, Keoghan şi‑a găsit inspiraţia atât în natură, cât şi în patriarhul tuturor filmelor despre bande de tineri. „Mă gândesc la ei ca la nişte hiene”, spune el. „Hienele lucrează în haită şi sunt toate agitate. Am remarcat asta şi am început să vorbesc cu Jay [Lycurgo], mâna mea dreaptă, şi cu Tom, iar apoi am intrat cumva în atmosfera din „Portocala mecanică”. Băieţii aceştia acţionează în grup, iar totul vine instinctiv pentru ei, cum îşi pasează răngile, cum nici măcar nu se privesc între ei. Totul e foarte minimalist”.
Mâna dreaptă a lui Duke este Elijah Hayes, interpretat de Jay Lycurgo („Steve”, „Fiul bastard şi diavolul însuşi”). „Mă simt foarte cool, mult mai cool decât în mod normal”, râde Lycurgo. „Elijah este liderul tăcut şi cel care face treaba murdară [pentru Duke]. Între ei există o fraternitate solidă, o loialitate uriaşă şi cred că există şi o iubire neverbalizată. Bărbaţii acelei generaţii, în 1940, nu cred că discutau prea mult despre sentimente”.
În ceea ce priveşte comportamentul noii generaţii de Peaky Blinders, Lycurgo ţine să sublinieze motivele din spatele lui. „E ceva foarte băieţesc la ei. O urmă de inocenţă. Trăim după un mit, urmărim un ideal: vrem să fim versiunea clasică a ceva. Aşa că, într‑un fel, avem un standard uriaş de atins. Şi cred că există multă traumă. Ştiu că Duke se confruntă cu propriile probleme, mai ales cu absenţa tatălui. Dar la noi există şi o notă mai senină, mai şmecheră. Sunt foarte cool şi au un fel al lor de a se mişca, o aroganţă naturală.”
„Jay este un talent nou extrem de promiţător, un actor proaspăt care se comportă deja ca un profesionist desăvârşit şi membrul ideal al bandei New Peaky”, spune Harper. „A lucrat, desigur, cu Cillian şi înainte [la filmul Steve de pe Netflix], însă chimia lui cu întreaga distribuţie este la fel de magnetică. Cele mai multe dintre scenele lui sunt alături de Barry, iar împreună sunt ca două rachete care explodează pe ecran.”
O privire în culisele Peaky: Explorarea temelor
„Bărbatul nemuritor” are o mulţime de intrigi dinamice, jocuri duble, lupte cu pumnii, schimburi de focuri, explozii şi secvenţe spectaculoase cu trenuri, maşini şi bărci, însă ceea ce îl ancorează cu adevărat este complexitatea psihologică şi temele puternice. Scenariul lui Steven Knight explorează familia, relaţia dintre taţi şi fii, loialitatea, trădarea şi patriotismul.
„Toate acestea se află chiar în miezul a ceea ce defineşte universul Peaky şi cu siguranţă sunt în centrul acestui film”, spune Tom Harper. Regizorul a fost profund interesat de relaţia dificilă dintre Tommy şi fiul său cel mare, Duke, subliniind că tema taţilor şi fiilor rămâne mereu actuală şi a fost explorată necontenit de‑a lungul istoriei artei. „Este vorba despre continuitatea vieţii”, reflectează el. „Despre trecerea de la o generaţie la alta, despre ceea ce lăsăm în urmă, despre succesiune şi iubire. Aceste legături de familie sunt printre cele mai puternice. Relaţia lui Steve cu tatăl său a avut un impact definitoriu asupra lui, iar multe dintre scenariile sale, nu doar Peaky, ating această temă. Este limpede că are o importanţă profundă pentru el şi, într‑un fel, pentru noi toţi”.
„Tind să nu planific astfel de lucruri”, spune Knight. „Alţii se uită la film şi spun: «Aha, despre asta e vorba». Dar, într-adevăr, petrec mult timp scriind despre taţi şi fii. În cazul lui Tommy şi al familiei Shelby primul lucru pe care am vrut să‑l explorez în Peaky a fost întrebarea: «Poţi scăpa de locul în care te‑ai născut?» Dacă te întorci cu 300 de ani în urmă, dacă erai fiul unui brutar, deveneai brutar. Şi numele tău era Baker. Apoi lucrurile s-au schimbat. Primul Război Mondial a produs o ruptură majoră în felul în care funcţiona lumea. Oamenii au început să gândească: «Tatăl meu a fost asta, dar eu pot fi altceva». Asta e, într‑un fel, esenţa Peaky pentru bărbaţii din clasa muncitoare”.
Barry Keoghan vede tema taţilor şi fiilor ca pe una legată de masculinitate. „Masculinitatea înseamnă… locul pe care îl revendici în lume, lupta pe care o purtăm cu toţii când suntem tineri. Încercarea de a te integra, de a aparţine. Şi dorinţa de a‑i face pe ceilalţi mândri de tine. Sunt multe lucruri la acest personaj şi la relaţia lui cu tatăl său care rezonează profund cu mine”.
„Duke este întruchiparea vie a fiului abandonat, a cuiva care trăieşte în umbra unui patriarh extrem de puternic”, subliniază Cillian Murphy. „Cunoaştem cu toţii acest tipar, l‑am văzut de nenumărate ori, dar odată ce îl plasezi în lumea gangsterilor, totul se amplifică şi se intensifică”.
Guy Heeley subliniază că, dintre numeroasele teme aflate în discuţie, pentru el familia rămâne întotdeauna coloana vertebrală a poveştii. „Deciziile pe care le ia Tommy în poveste sunt toate pentru familie”, spune el. „Războiul şi impactul pe care acesta l‑a avut asupra tuturor din Birmingham sunt importante, dar totul se întoarce la familie. Miza nu poate fi mai mare ca atunci când te afli în mijlocul unui război, aşa că, din punct de vedere dramatic, oamenii de pretutindeni sunt obligaţi să ia decizii grele, iar Tommy Shelby, la rândul lui, trebuie să ia decizii dificile în faţa unor forţe exterioare pe care nu le poate controla”.
Knight este de acord că plasarea dramei pe fundalul războiului nu face decât să amplifice mizele aflate în joc. „Cred că despre asta este războiul”, spune el. «Dacă ai privilegiul de a vorbi cu orice familie după Al Doilea Război Mondial, vei auzi acelaşi lucru: fii plecaţi, fii morţi, taţi care şi‑au făcut datoria, mame care şi‑au făcut datoria, toţi loiali familiei şi ţării. Al Doilea Război Mondial a pus naţiunea în lumina reflectoarelor. Eram bombardaţi în valuri. Bărbaţi, femei şi copii mureau în fiecare noapte, iar toată lumea se trezea dimineaţa şi spunea: «Mergem mai departe». Este o realizare uriaşă. Filmul este plasat deliberat înainte ca americanii să intre în război. Când eram doar noi. Oameni încăpăţânaţi până la capăt. Şi asta seamănă foarte tare cu Tommy Shelby”.
Vorbind despre Tommy Shelby, „Peaky Blinders: Bărbatul nemuritor” pare să încheie călătoria unuia dintre cele mai fascinante personaje apărute pe ecranele noastre. Telespectatorii l-au urmărit pe acest rege rom prin nenumărate suişuri şi coborâşuri, victorii şi pierderi, însă niciodată miza nu a fost atât de mare ca acum. Decizia realizatorilor de a se concentra pe parcursul lui Tommy în „Peaky Blinders: Bărbatul nemuritor” este una care îi va entuziasma pe spectatori.
„Tommy a fost inspirat din multe conversaţii pe care le‑am avut cu tatăl meu şi cu unchii mei despre bărbaţii care s‑au întors [din Primul Război Mondial]”, spune Knight, întorcându‑se la momentul în care am făcut cunoştinţă cu Tommy, la începutul sezonului 1. „Unchiul meu Harry, fratele tatălui meu, mi‑a povestit… Spunea că era copil şi mergea undeva când nişte bărbaţi s‑au întâlnit şi s‑au luat la bătaie. A zis că a fost cel mai îngrozitor lucru pe care îl poţi vedea. Fără reguli – zgârieturi, muşcături. Apoi bărbaţii s‑au ridicat, s‑au scuturat şi şi‑au văzut de vieţile lor. Iar mama mi‑a spus că atunci când era copil mergea cu bunica mea, care împingea căruciorul cu cel mai mic [dintre fraţi]. Mergeau pe stradă şi l‑au văzut pe tatăl lor venind spre ei. El a trecut pe partea cealaltă a drumului, pentru că era considerat lipsit de bărbăţie să‑ţi recunoşti familia în public. Sărmanii oameni. Probabil că doreau să‑şi îmbrăţişeze copiii, dar fuseseră la război şi ar fi fost judecaţi si bârfiţi. Trebuiau să pretindă că sunt nişte fiinţe impecabile, fără emoţii. Şi asta am vrut să fie Tommy.”
Relaţia lui Tommy cu caii este relaţia lui cu natura şi cu propriul sine dinaintea războiului. Tommy era, de fapt, un om fericit înainte de război. Tommy trăia în lumea romilor, alături de caii lui, înainte de Primul Război Mondial. După război, se află într‑un mediu urban şi devine cu totul altă persoană. Dar sper ca drumul pe care porneşte în acest film să fie o întoarcere către acea inocenţă… sau măcar către o stare în care ştie cât de rele sunt lucrurile, dar merge înainte oricum.
Un lucru este sigur: oriunde ar merge Tommy, orice ar face, vom fi alături de el la fiecare pas.
Harper afişează un zâmbet larg. „Thomas Shelby nu este cea mai bună persoană. Mi se pare fascinant cât de mult îl iubesc oamenii. Şi chiar îl iubesc. Şi eu îl iubesc, iar eu sunt pacifist. Cred că motivul este că, deşi e un tip rău, e al nostru. Asta e cu adevărat important. Pentru că, în ciuda multora dintre lucrurile îngrozitoare pe care le face, el este de partea oamenilor. Ne putem identifica cu el. Cillian este un actor extrem de empatic, capabil să‑ţi dezvăluie umanitatea lui şi lupta cu ceea ce personajul are de înfruntat. Te poate aduce în lumea lui. Este o calitate atât de rară.”
Birmingham, 1940. În mijlocul haosului celui de-al Doilea Război Mondial, Tommy Shelby este forţat să se întoarcă dintr-un exil autoimpus pentru a înfrunta cea mai periculoasă confruntare de până acum. Cu viitorul familiei şi al ţării în joc, Tommy trebuie să se confrunte cu propriii săi demoni şi să aleagă dacă îşi va înfrunta moştenirea sau o va arde până la temelii. Din ordinul Peaky Blinders…
Cillian Murphy, câştigător al Premiului Oscar, revine în rolul iconic al lui Tommy Shelby în acest film epic regizat de Tom Harper şi scris de Steven Knight.
Distribuţia îi mai include pe Rebecca Ferguson („Dune”, „A House of Dynamite”), Tim Roth, nominalizat la Premiul Oscar („Reservoir Dogs”, „The Hateful Eight”), Sophie Rundle („Peaky Blinders”, „After the Flood”, „Gentleman Jack”), precum şi pe Barry Keoghan, de asemenea nominalizat la Premiul Oscar („Saltburn”, „The Banshees of Inisherin”), şi Stephen Graham, câştigător al Premiului Emmy („Adolescence”, „Boiling Point”, „Peaky Blinders”).
