Simulările examenelor naţionale sunt utile şi necesare, dar nu trebuie privite ca un moment decisiv pentru viitorul elevilor, avertizează Gabi Bartic, specialist în educaţie şi antreprenor, în cadrul emisiunii „Viitor pentru România” de la Prima News. Potrivit acesteia, rolul principal al acestor testări este de antrenament şi reglaj, nu de etichetare.
„Orice examen e bine să fie exersat. Orice test important e bine să fie exersat, pentru că scade anxietatea de testare”, a explicat Gabi Bartic.
Aceasta a subliniat că presiunea asociată examenelor este adesea amplificată artificial de adulţi – profesori, părinţi şi societate – şi că simulările contribuie tocmai la diminuarea acestei tensiuni.
„Un copil în faţa unei foi de hârtie care îi hotărăşte cumva viitorul are o anxietate care nu vine întotdeauna dinăuntru. Vine şi de la profesori, şi de la părinţi, şi de la societate”, a spus ea.
„O hârtie de turnesol”, nu o sentinţă
În viziunea lui Bartic, simulările trebuie folosite ca instrumente de diagnostic, nu ca verdict final asupra capacităţilor elevilor.
„Este o hârtie de turnesol pe care sistemul ne-o dă înaintea examenului şi ne ajută să ne dăm seama unde anume ar mai fi de lucrat”, a explicat aceasta.
Mai mult, ea atrage atenţia că rezultatele trebuie interpretate inteligent: nu este realist ca un elev să recupereze întreaga materie în câteva luni, dar este esenţial să identifice punctele unde poate progresa.
„E foarte clar că între martie şi examen nu poţi recupera toată materia, dar poţi vedea unde poţi face diferenţa şi acolo să lucrezi, fără să pui presiune foarte mare pe copil”, a spus Bartic.
Presiunea socială – „un festival” care apasă pe copii
Unul dintre cele mai dure semnale trase de Gabi Bartic vizează presiunea uriaşă pusă pe elevi în jurul examenelor naţionale.
„Facem un festival de presiune asupra copiilor. Vorbim despre sute de mii de copii asupra cărora toată ţara îşi îndreaptă atenţia în acele zile”, a declarat ea.
În opinia sa, această concentrare excesivă pe un examen unic este o problemă sistemică.
„Punem prea multă presiune pe doar patru ore. Cred că ar trebui să conteze şi întregul parcurs educaţional al copilului”, a subliniat Bartic.
Etichetele care blochează dezvoltarea
Un alt punct critic este modul în care sunt interpretate notele şi etichetele aplicate elevilor.
„Nota este o etichetă. Spunem foarte des «eşti de şapte». Dar ce înseamnă asta?”, a explicat ea, pledând pentru o evaluare mai detaliată şi mai relevantă.
Bartic consideră că standardele de evaluare ar putea schimba radical această paradigmă, oferind o imagine granulară asupra competenţelor elevilor.
„Şaptele la matematică nu înseamnă şapte la toate competenţele. Poate însemna 10 la fracţii şi 5 la geometrie”, a explicat ea.
De la „nu eşti bun la matematică” la „uite unde poţi creşte”
Gabi Bartic critică şi etichetele negative frecvente, care pot afecta profund încrederea elevilor.
„Nu există copil care să nu înţeleagă măcar o parte din matematică. Problema e cum îi spunem lucrul acesta”, a afirmat ea.
În locul etichetelor generalizante, aceasta propune o abordare bazată pe identificarea punctelor forte.
„Trebuie să celebrăm ce ştie copilul şi să îl ajutăm să crească acolo unde poate să crească”, a spus Bartic.
Standardele – cheia unei educaţii personalizate
În final, Gabi Bartic a subliniat că introducerea standardelor de evaluare ar putea transforma modul în care funcţionează sistemul educaţional.
„Nu putem avea educaţie individualizată fără date. Standardele ne ajută să ştim exact unde trebuie să intervenim”, a explicat ea.
Acestea ar putea reduce inclusiv dependenţa de meditaţii şi ar creşte încrederea părinţilor în şcoală.
„Dacă ştim exact unde sunt problemele, nu mai tratăm copilul cu «multivitamine», ci intervenim precis, acolo unde are nevoie”, a concluzionat Bartic.
