Componenţa viitorului guvern danez ar putea depinde de un fost prim-ministru, în prezent şef al diplomaţiei, care a mărturisit că obişnuieşte să se spele pe dinţi cu săpun de mâini când nu are pastă dentară, relatează POLITICO.
Se estimează că social-democraţii actualului prim-ministru de centru-stânga, Mette Frederiksen, vor obţine cele mai multe voturi în alegerile legislative care se desfăşoară marţi. Însă dacă vor putea forma un guvern va fi probabil o decizie ce îi va aparţine lui Lars Løkke Rasmussen, liderul Partidului Moderat, de centru.
Rasmussen, fost prim-ministru, care ocupă în prezent funcţia de ministru de externe al ţării, a fost figura emblematică a sfidării de către Copenhaga a ameninţărilor preşedintelui american Donald Trump de a anexa Groenlanda la începutul acestui an. La acea vreme, el şi Frederiksen păreau un duo dinamic care proteja regatul.
Însă cu doar o zi înainte de alegerile de marţi din Danemarca, blocul de dreapta şi cel de stânga erau aproape la egalitate în sondaje, ambele fiind la un pas de a obţine majoritatea în parlamentul ţării, care are 179 de locuri. În acelaşi timp, se estimează că Partidul Moderat al lui Rasmussen va obţine 12 locuri.
Acest lucru îl pune în situaţia de a o susţine pe Frederiksen pentru a forma un alt guvern de centru, sau de a preda puterea viceprim-ministrului Troels Lund Poulsen, liderul partidului de centru-dreapta Venstre şi candidatul preferat la funcţia de prim-ministru al blocului de dreapta.
Frederiksen s-a folosit de această realitate pentru a-i îndemna pe alegători să o susţină. „Dacă (Rasmussen) alege să susţină un alt prim-ministru, atunci vom avea, cu o probabilitate foarte mare, un guvern de dreapta în Danemarca”, a declarat ea recent.
UN PARTID NUMIT DUPĂ UN SERIAL DE SUCCES
În ultimii patru ani, social-democraţii lui Frederiksen au guvernat în coaliţie cu Venstre şi cu Partidul Moderat al lui Rasmussen – acesta din urmă fiind numit după un grup politic fictiv din serialul politic danez de succes „Borgen”.
Politicile de dreapta ale guvernului în materie de imigraţie, care se numără printre cele mai dure din Europa, şi lipsa de acţiune în privinţa unor probleme precum criza locuinţelor au fost citate ca factori-cheie în rezultatele dezastruoase ale social-democraţilor la alegerile municipale naţionale din decembrie.
În urma acestui scrutin, membrii bazei partidului i-au cerut lui Frederiksen să-şi recalibreze strategia şi să acorde prioritate colaborării cu partidele de stânga. Însă prim-ministrul şi-a păstrat opţiunile deschise înainte de 24 martie, afirmând că îşi poate imagina la fel de uşor o repetare a parteneriatului cu „centrul politic” ca şi o alianţă cu stânga.
Această din urmă opţiune este ferm contestată de Rasmussen, care doreşte o repetare a guvernării centriste. Politicianul a condus partidul Venstre în timpul a două mandate neconsecutive de prim-ministru, între 2009 şi 2019, dar, în urma unei înfrângeri electorale, s-a desprins pentru a fonda Partidul Moderaţilor ca alternativă la oferta politică istorică stânga-dreapta a Danemarcei.
Înaintea votului din această săptămână, Rasmussen a exclus facilitarea unei coaliţii de stânga, afirmând că nu va colabora cu Alianţa Roşu-Verde de extremă stânga, al cărei sprijin ar fi necesar pentru a face viabil un astfel de guvern.
El insistă, de asemenea, că nu urmăreşte să aducă dreapta la putere, aşa cum susţine Frederiksen. „Nu voi fi mişcat: stau în centru, ferm, chiar şi când bate vântul”, a scris el pe Facebook în 19 martie. „Sarcina este să adunăm ce altfel se destramă – pentru că avem deja destule forţe care ne trag în direcţii diferite”, a adăugat el.
UN POLITICIAN VETERAN CU SPIRIT LUDIC
Rasmussen a fost o figură omniprezentă în politica daneză timp de 40 de ani.
În 1986, la 22 de ani, a devenit preşedintele aripii de tineret a partidului Venstre, dând startul carierei sale politice. De atunci, a deţinut multiple portofolii ministeriale, inclusiv finanţe, sănătate, interne, afaceri externe şi cel de prim-ministru.
În ultimii ani, s-a folosit de capacitatea sa de a deveni viral pe reţelele sociale, unde este apreciat pentru comportamentul său ludic şi pentru faptul că fumează fără ruşine. Nonşalanţa şi pragmatismul său – care se extind până la folosirea săpunului de mâini pentru a se spăla pe dinţi atunci când pasta de dinţi nu este disponibilă – rezonează cu danezii, mai ales în contextul unor alegeri tensionate.
În timp ce Poulsen şi Frederiksen se duelau într-o dezbatere televizată, Rasmussen a încărcat pe Instagram o fotografie cu el însuşi alături de o capră; în descriere le-a urat noroc liderilor celor două mari partide din Danemarca. Postarea făcea referire la prescurtarea termenilor din engleză pentru „cel mai mare din toate timpurile” (GOAT, care în engleză înseamnă „capră”) într-un moment în care adversarii săi electorali se aflau în centrul atenţiei.
În secţiunea de comentarii de sub postare, utilizatorii au postat emoji-uri cu capre şi au preluat eticheta GOAT.
UN FINAL CU SUSPANS
Chiar dacă se preconizează că social-democraţii lui Frederiksen vor obţine cele mai multe voturi, Rasmussen se întreabă de ce ar trebui ca aceştia să decidă cine va ocupa funcţia de prim-ministru, conform tradiţiei parlamentare.
„Este puţin ciudat că social-democraţii nu au experimentat niciodată să facă parte din guvern fără a deţine funcţia de prim-ministru”, a declarat Rasmussen recent. „Cred că ar trebui să experimenteze asta într-o zi”, a spus el enigmatic.
Deşi a deţinut deja de două ori această funcţie, liderul Partidului Moderat nu se opune ideii de a deveni din nou prim-ministru. Unii analişti politici danezi spun că acest scenariu nu este imposibil.
„Dacă rezultatul alegerilor este la fel de haotic precum sugerează sondajele actuale şi dacă nici blocul albastru, nici cel roşu nu deţin majoritatea fără Partidul Moderat, ar putea apărea un scenariu în care (Rasmussen) ar putea şi ar vrea să candideze el însuşi pentru funcţia de prim-ministru?”, se întreabă Christine Cordsen, corespondentul politic al postului public DR. „Nu există nicio îndoială că, dacă se va ivi ocazia, el va profita de ea”, crede jurnalista.
Şi nu ar fi fără precedent. În 1968, Hilmar Baunsgaard a devenit prim-ministru al Danemarcei, deşi conducea cel mai mic partid din coaliţia de guvernare.
Deşi Rasmussen recunoaşte că nu îşi poate imagina un guvern „în care s-ar întâmpla asta”, el nu a respins nici ideea de a îndeplini un al treilea mandat de prim-ministru: „Să exclud complet această posibilitate? Ar fi o poziţie ciudat de slabă în care să te pui când eşti cel mai bun din toate timpurile, nu-i aşa?”
