Într-o zi de început de primăvară, când lumina cade blând peste curtea școlii și peste creațiile colorate atârnate pe coridoare, Centrul Școlar de Educație Incluzivă ‘Orizont’ din Oradea și-a deschis porțile larg. Nu este doar o zi obișnuită. Este o zi în care poveștile prind glas, iar efortul zilnic devine vizibil pentru o comunitate întreagă.
În spatele acestor porți se află o lume diferită, una în care fiecare pas înainte este o victorie.
Pentru directoarea instituției, prof. Georgia Marilena Serte, aflată de doar două luni la conducere, dar cu trei decenii de experiență în educație, dintre care jumătate în învățământul special, provocările nu au pauză. Aproape 300 de copii cu nevoi speciale, fiecare cu propriul univers, înseamnă zilnic adaptare, răbdare și reinventare.
‘Trebuie în fiecare zi să descoperim o nouă metodă care va funcționa pentru elevul ‘x’ ca să aibă un câștig educativ’, spune ea, cu o sinceritate care trădează atât responsabilitatea, cât și dedicarea. Nu este vorba doar despre lecții clasice, ci despre construirea unor abilități esențiale de viață: autonomie, comunicare, integrare.
În sălile de clasă, în cabinetele de terapie sau chiar la domiciliul copiilor cu afecțiuni grave, echipele multidisciplinare creează planuri personalizate. Autismul, ADHD-ul sau dizabilitățile multiple nu sunt etichete, ci puncte de plecare pentru un drum educațional unic.
Școala nu este doar un spațiu de învățare, ci o comunitate care se sprijină reciproc. Acest lucru îl simt cel mai bine părinții.
Diana Aftenii, mama lui Albert, un băiat de 12 ani, povestește cu emoție despre alegerea făcută: ‘Nu am ales în zadar această școală. Copilul a evoluat în ritmul său de dezvoltare’. Venită din alt oraș, după căutări și comparații, a găsit aici ceea ce își dorea cel mai mult: echilibru pentru copilul ei.
Albert are propriul ritm, propriile preferințe și propriul mod de a vedea lumea. În timpul unei discuții simple, răspunsurile lui sunt scurte, dar sincere:
– ‘Ce îți place cel mai mult la școală?’
– ‘Să scriu în caiet.’
– ‘Ce scrii în caiet?’
– ‘Limba română.’
A mai spus că îi place să muncească la școală.
– ‘Ce muncești tu aici?’
– ‘Crengi.’
– ‘Aduni crengi?’
– ‘Da.’
Copiii se află în ‘Săptămâna Verde’, iar în fiecare zi au activități diferite. Ieri au adunat crengi în curtea școlii și au discutat despre importanța curățeniei și a mediului.
În acele cuvinte puține stă, de fapt, o lume întreagă de progres.
Școala îi oferă lui Albert și colegilor săi mai mult decât lecții: terapii, activități practice, sprijin constant. Programul extins, mesele zilnice, kinetoterapia, logopedia și chiar terapia asistată de animale – cu ajutorul câinelui Adam – devin parte dintr-un ecosistem care susține dezvoltarea fiecărui copil.
‘Fiind într-o școală specială, copilul este mai puțin frustrat și se simte mai bine integrat’, spune mama lui, subliniind poate cel mai important lucru: starea de bine.
Pentru alți părinți, descoperirea acestei școli vine ca o revelație. Florin Tășădan își privește copilul jucându-se și zâmbește: ‘Ar vrea să rămână chiar de astăzi.’ După mai multe vizite, decizia este clară: ‘Vreau să-l aduc aici din septembrie. La școala unde este acum, Luca nu se acomodează’.
Ziua Porților Deschise a adus împreună profesori, părinți, specialiști și vizitatori. Atelierele, lecțiile demonstrative și prezentările proiectelor – inclusiv cele internaționale – au conturat imaginea unei instituții vii, conectate la realitate și la nevoile copiilor. Nu întâmplător, în primăvara anului școlar 2011 -2012, școala a câștigat titlul de Școală Europeană.
Inspectorul școlar general, Alin Ștefănuț, prezent la eveniment, împreună cu reprezentanți ai altor unități de învățământ special și ong-uri, a surprins esența și unitatea acestui efort colectiv: ‘S-a vorbit foarte mult despre starea de bine a elevilor. Cred însă că trebuie pusă în discuție și starea de bine a cadrelor didactice care lucrează în învățământul special, dar și a familiilor în care există un copil cu cerințe educaționale speciale.’
‘Vorbim despre o reconfigurare a modelului familial și de o acceptare la nivelul societății, despre incluziune – atât de mult teoretizată în prezent, dar, din anumite puncte de vedere, încă prea puțin aplicată în practică, în viața de zi cu zi’, a spus acesta.
În spatele fiecărui progres există nu doar muncă, ci și o luptă emoțională dusă de profesori și părinți deopotrivă. Iar drumul nu se oprește aici. Pentru elevii cu nevoi speciale, viitorul începe să capete contur și dincolo de gimnaziu. Directoarea unui liceu tehnologic special din Oradea, Alina Vese, a vorbit despre calificări profesionale, trasee educaționale adaptate și chiar acces la Bacalaureat, într-un sistem gândit pentru a le oferi șanse reale.
În cadrul liceului, toți elevii sunt orientați spre formare profesională, pe baza unor planuri adaptate nivelului de dizabilitate: clase de 8-12 elevi pentru dizabilități ușoare și moderate și grupe mai mici, de 4-6 elevi, pentru cazurile severe.
O noutate importantă, a subliniat aceasta, începând cu anul școlar viitor, este introducerea claselor de liceu special pentru elevii cu dizabilități severe, care până acum aveau un parcurs educațional incert după finalizarea gimnaziului. Programul are o durată de șapte ani: după primii patru ani, elevii pot obține o calificare de nivel 3 (precum bucătar, cofetar sau zidar), iar ulterior pot continua studiile încă trei ani pentru nivelul 4, cu posibilitatea de a susține chiar și un Bacalaureat adaptat.
‘Este firesc să li se dea șansa de a rămâne cât mai mult în sistemul de învățământ, pentru a recupera decalajul dintre vârsta mintală și cea cronologică’, a subliniat Alina Vese.
La finalul vizitei, când coridoarele se golesc treptat, în sufletul celui care le-a trecut pragul rămâne o atmosferă caldă, aproape familială. Decorațiunile realizate de copii par să spună, fiecare în felul ei, aceeași poveste: aici, fiecare mică reușită contează.
CSEI ‘Orizont’ nu este doar o școală. Este un loc în care răbdarea devine metodă, empatia devine instrument, iar speranța – un exercițiu zilnic. Iar poate cea mai importantă lecție pe care o oferă nu este una din manuale, ci una de viață: că fiecare copil, indiferent de provocările sale, are dreptul la propriul drum – și la oameni care să meargă alături de el.
