Populația de râs din județul Harghita se menține stabilă și chiar dă semne de creștere, specia fiind una care fascinează deopotrivă specialiști, fotografi sau simpli iubitori de natură.
Potrivit informațiilor furnizate AGERPRES de Szabó Szilárd, reprezentant al Direcției Județene de Mediu Harghita, estimările arată că în România trăiesc între 1.200 și 1.500 de râși, iar pădurile din Harghita ar găzdui câteva sute de exemplare, ceea ce plasează județul printre primele din țară.
‘Ca și în cazul ursului, județul Harghita are o populație foarte însemnată de râși, suntem printre primii în țară. Efectivul de râși din țară este estimat undeva la 1.200-1.500 de exemplare. Gestionarii (fondurilor de vânătoare – n.r.) au evaluat la noi, în județul Harghita, în jur de 380-420 de exemplare, număr pe noi îl considerăm un pic supraevaluat. Dar, oricum, efectivul din județul Harghita este mare și este în stare de conservare stabilă. Efectivul nu se reduce. Noi credem că este și un pic de creștere în ultima vreme’, a declarat Szabó Szilárd.
Evaluarea exactă a populației de râs este una foarte dificilă, din cauza faptului că acesta este un animal solitar, cu teritorii foarte întinse, care poate reveni în același loc la intervale de săptămâni sau luni.
Szabó Szilárd a precizat că evaluarea se face mai mult după urme, în timpul iernii, dar și cu ajutorul camerelor de luat vederi instalate în ultimii ani în păduri.
Potrivit specialistului, creșterea populației de râs se datorează abundenței prăzii, respectiv a efectivelor de căpriori, hrana preferată a acestor feline.
‘Contrar unor păreri, prădătorul niciodată nu limitează numărul prăzii, ci întotdeauna este invers. Numărul prădătorilor este influențat de numărul prăzii’, a explicat Szabó Szilárd.
Pe lângă căpriori, dieta râsului mai include păsări, rozătoare sau pui ai altor specii.
Râșii sunt niște vânători foarte pricepuți, cu un stil aparte, care diferă de cel al altor prădători. Ei nu urmăresc prada pe distanțe lungi, ci se bazează pe surprinderea acesteia, iar dacă atacul nu reușește, după 20-30 metri abandonează.
Râsul se împerechează la sfârșitul iernii, perioadă în care este mai activ, iar femela naște primăvara între unu și patru pui, dintre care aproximativ jumătate nu supraviețuiesc primului an, iar exemplarele adulte pot trăi în sălbăticie în jur de 12-15 ani.
Despre râs, Szabó Szilárd vorbește cu admirație și consideră că este cea mai frumoasă și elegantă specie din Harghita, dar și poate cel mai greu de observat în sălbăticie.
‘Este o specie foarte frumoasă. Eu consider că e cea mai frumoasă specie de la noi, din județ. Dar, fiind foarte retras și foarte precaut, e foarte greu de văzut în pădure. Sunt pădurari, paznici de vânătoare, care umblă în păduri de zeci de ani și încă n-au văzut râs în pădure’, a spus specialistul.
Faptul că este văzut foarte rar se explică și prin comportamentul său discret și foarte precaut: în loc să fugă de om, așa cum fac alte animale, râsul rămâne nemișcat, perfect camuflat datorită coloritului blănii, lăsând oamenii să treacă la câțiva metri de el fără să-l observe.
‘De foarte multe ori, stă nemișcat și lasă omul să treacă la 10-15 metri lângă el. Și nu este observat pentru că nu se mișcă’, a arătat Szabó Szilárd.
Observațiile specialiștilor din Parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș confirmă acest comportament.
Bereczki Reymont, șeful pazei din aria protejată, spune că, în 17 ani, s-a întâlnit doar de trei ori cu acest animal fascinant, de fiecare dată din pură întâmplare, iar acesta a dispărut imediat, ca o fantomă.
‘Pe parcursul a 17 ani, cam de trei ori am avut ocazia să mă întâlnesc cu el așa, față în față, dar și atunci a fost foarte discret și a și dispărut. Asta îl caracterizează, de fapt, pe râs, că el este ‘fantoma Carpaților’ și noi nu-l prea vedem. Eu l-am văzut în timpul boncănitului cerbului. Eram într-o pândă, și el n-a văzut că eu sunt acolo și a trecut din întâmplare. (…) Întâlnirea cu el e o experiență interesantă, faină, mi-ar plăcea să îl văd mai des’, a mărturisit Bereczki Reymont.
Râsul are un teritoriu foarte extins, de 15.000 de hectare în cazul femelelor și 25.000 de hectare la masculi, pe care îl parcurge constant în căutarea hranei.
Exemplarele monitorizate în parc nu rămân într-un singur loc, ci se deplasează periodic între diferite zone, în funcție de disponibilitatea hranei, de anotimp, de stratul de zăpadă sau dacă este deranjat.
De asemenea, ținând cont că teritoriul utilizat este foarte mare, cel mai probabil ei ies din zona Parcului Național, care are o suprafață de peste 7.000 de hectare.
‘Sunt exemplare care vin, de exemplu, în aceeași zi, în fiecare lună. Deci, probabil, au un teritoriu pe care îl patrulează regulat și ajung lunar în același punct unde este camera. Râsul ține foarte mult la teritoriu’, a spus directorul Parcului Național Cheile Bicazului-Hășmaș, Hegyi Barna.
Specialiștii subliniază că râsul nu reprezintă un pericol pentru oameni și produce extrem de rar pagube în gospodării.
Prezența râsului este considerată, însă, un indicator al sănătății ecosistemelor forestiere, întrucât menține echilibrul populației de cervide, prin eliminarea exemplarelor slăbite sau bolnave.
Potrivit lui Szabó Szilárd, unele state vest-europene se confruntă cu suprapopularea cervidelor, fenomen care nu poate fi controlat nici prin vânătoare, însă în România acest risc încă nu există, datorită prezenței prădătorilor mari.
Principalele pericole pentru populația de râși din țara noastră nu vin din partea vânătorii, care este interzisă, ci din faptul că habitatele le sunt afectate de extinderea infrastructurii rutiere și de prezența tot mai mare a omului în zonele în care trăiesc.
Szabó Szilárd a explicat că, dacă este afectată conectivitatea, iar animalele nu se pot mișca între teritorii- un râs traversând cu greu un drum sau o autostradă- populația este fragmentată, cu exemplare mai puține și pe termen lung poate apărea fenomenul de cosangvinizare, iar sănătatea genetică a speciei este afectată.
El a dat exemplul unui program internațional la care a participat și România, în cadrul căruia mai multe exemplare de râși din Carpați au fost translocate în țări precum Croația, Italia sau Slovenia, pentru a îmbunătăți genetica populațiilor mici și izolate de acolo, afectate de fenomenul de cosangvinizare.
Programul a avut succes, iar masculii ajunși acolo s-au reprodus și au deja pui.
Specialistul Direcției de Mediu Harghita a mai precizat și că, în ciuda faptului că este discret și foarte rar observat, râsul rămâne o pisică de mari dimensiuni, cu comportamente asemănătoare felinelor pe care oamenii le au ca animale de companie.
Potrivit acestuia, pentru translocarea exemplarelor de râs din Carpați s-au folosit capcane tip containere, adică niște cutii mai mari.
Pentru ademenire, nu a fost nevoie, însă, de momeală, întrucât râșii nu au putut rezista să nu intre în containere, așa cum fac și pisicile care sunt atrase de cutiile goale.
‘Ei sunt foarte precauți, așa cum am zis, și dacă pui o capcană în pădure, nici nu se apropie timp de săptămâni sau chiar luni, pentru că văd că e ceva nou. Dar dacă au destul de mult timp să se obișnuiască cu prezența cutiei, au tendința să intre și să stea în cutia aia, ca și pisica noastră, de acasă’, a explicat Szabó Szilárd.
La capitolul pericole, accidentele rutiere reprezintă deja o cauză de mortalitate a râșilor. Chiar dacă în Harghita nu au fost foarte multe cazuri, în alte zone au fost semnalate numeroase astfel de situații.
De asemenea, reducerea zonelor de liniște din păduri afectează comportamentul și reproducerea speciei și reprezintă o problemă de care trebuie să se țină cont.
Reprezentanții Parcului Național Cheile Bicazului-Hășmaș au subliniat că râsul are nevoie de zone cu intervenție umană minimă pentru a trăi și a se reproduce în liniște, iar prea multă prezență umană, fie că vorbim de drumeții, biciclete sau sporturi motorizate, deranjează foarte mult aceste animale și le poate alunga din habitatul lor.
‘E foarte bun indicator al sănătății pădurilor și al habitatului. Unde există râs înseamnă că există un echilibru, mai robust sau mai fragil, dar există un echilibru încă în natură sau în zona respectivă. Vedem că în cele mai multe păduri din Europa de Vest a dispărut, acum începe să revină, dar are nevoie de liniște să își crească puii. Unde există păduri foarte accesibile, pline de trasee turistice, cu tot felul de sporturi, acolo nu poate trăi. (…) Prezența omului în sine poate să deranjeze și să îndepărteze aceste animale. De aceea există parcuri naționale, cu zone stricte, pentru ca și aceste animale să poată să trăiască și să se înmulțească acolo’, a punctat Hegyi Barna.
Tăcut și aproape invizibil, cu un comportament care evită prezența umană, această felină elegantă este dovada că în pădurile din Harghita natura își păstrează echilibrul, acolo unde este protejată și respectată.
