Florian Ștefănescu-Goangă a fost un psiholog de prestigiu, membru corespondent al Academiei Române, politician și rector al Universității din Cluj, fiind considerat fondatorul școlii clujene de psihologie experimentală. Discipol al lui Wilhelm Wundt la Leipzig, el a jucat un rol crucial în modernizarea sistemului academic și de cercetare din România în perioada interbelică, potrivit memorialsighet.ro.
S-a născut în ziua de 5 aprilie 1881, la Curtea de Argeș. Și-a făcut studiile în orașul german Leipzig, sub îndrumarea lui Wilhelm Maximilian Wundt (1832-1920), psiholog, fiziolog și filozof german, întemeietor al psihologiei ca știință autonomă, fondator al primului laborator de psihologie experimentală și primul care a utilizat metoda experimentală a introspecției.
În 1911, Florian Ștefănescu-Goangă și-a susținut, în Leipzig, teza de doctorat referitoare la raportul dintre senzațiile de culoare și reacțiile afective, potrivit dicționarului ‘Membrii Academiei Române (1866-2003)’ (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, București, 2003).
A fost profesor la Catedra de Psihologie a Universității din Cluj (1919) și a servit ca rector al Universității din Cluj între 1932 și 1940, perioadă în care a contribuit semnificativ la modernizarea instituției.
A ocupat funcția de subsecretar de stat la Ministerul Instrucțiunii Publice (1936-1937) și la Ministerul Educației Naționale (1937). A fost membru al Partidului Național Liberal.
La inițiativa lui s-a înființat, în 1927, un laborator de psihologie experimentală pe lângă Catedra de Psihologie a Universității din Cluj, care după un an s-a transformat în Institutul de Psihologie Experimentală, Comparată și Aplicată, primul de acest fel din țara noastră. În 1929 a înființat editura institutului, la care au fost publicate 34 de lucrări monografice, majoritatea teze de doctorat susținute în cadrul institutului.
În 1931 a fondat, la Cluj, Societatea de Psihologie, structurată în patru secțiuni, corespunzătoare celor mai însemnate domenii ale psihologiei aplicate: psihologia educației, psihologia economică (a muncii), psihologia juridică și psihologia medicală.
Prin grija sa a apărut, tot la Cluj-Napoca, ‘Revista de psihologie teoretică și aplicată’ (între 1938-1949). Datorită lui s-a reușit introducerea fișei de observație psihologică în toate școlile din țară, organizarea unui serviciu psihologic la Căile Ferate, înființarea unor institute psihotehnice la București și la Cluj și a unor oficii de orientare profesională la Arad, Brașov și Cluj.
A scris lucrări și studii de o mare importanță pentru domeniul psihologiei, printre care: ‘Selecțiunea capacităților și orientarea profesională’ (1929), ‘Instabilitatea emotivă’ (1936), ‘Constituție biopsihică și criminalitate’ (1938), ‘Adaptarea socială’ (1938), ‘Educația copiilor inferior și superior dotați’ (1939), ‘Măsurarea inteligenței’ (1940).
După instalarea regimului comunist, a fost arestat în 1950 și închis la Sighet timp de cinci ani.
Membru corespondent al Academiei Române (28 mai 1937), repus în drepturi ca membru corespondent la 3 iulie 1990.
A murit la 26 martie 1958.
În 2019, a apărut la Editura Presa Universitară Clujeană volumul ‘Florian Ștefănescu-Goangă’, în seria Personalități ale Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Lucrarea, coordonată de prof. univ. dr. Daniel David, prezintă modul în care activitățile și personalitatea profesorului Florian Ștefănescu-Goangă sunt adaptate la prezent, volumul reușind, totodată, să îmbine informațiile istorice cu cele despre psihologia clujeană, potrivit news.ubbcluj.ro. AGERPRES (Documentare – Horia Plugaru, editor: Cerasela Bădiță, editor online: Alexandru Cojocaru)
