Astronauţii misiunii Artemis II sunt deja pionierii unei noi ere în explorarea lunară. Acum se apropie momentul să stabilească un nou record de distanţă. Lansaţi în această săptămână în prima călătorie a umanităţii către Lună de după 1972, cei trei americani şi un canadian încearcă să depăşească distanţa maximă parcursă de Apollo 13 faţă de Pământ. Astfel, ei vor deveni cei mai îndepărtaţi emisari ai planetei noastre, în timp ce vor înconjura Luna fără oprire luni şi apoi se vor întoarce în viteză acasă, relatează AP.
Zborul lor de aproximativ şase ore pe lângă Lună promite imagini cu faţa ascunsă a Lunii, care era prea întunecată sau prea greu de observat de către cei 24 de astronauţi ai misiunilor Apollo care i-au precedat. De asemenea, îi aşteaptă o eclipsă totală de Soare, pe măsură ce Luna va bloca Soarele, dezvăluind porţiuni din corona strălucitoare.
„Vom arunca o privire asupra Lunii, o vom cartografia într-un fel şi apoi vom continua să ne întoarcem în forţă”, a declarat directorul de zbor Judd Frieling. Obiectivul este o bază lunară dotată cu module de aterizare, rovere, drone şi habitate.
Apollo 13 deţine recordul de distanţă faţă de Pământ
Astronauţii de la Apollo 13 au ratat aterizarea pe Lună când unul dintre rezervoarele lor de oxigen s-a spart în timpul zborului, în 1970.
Cu cele trei vieţi în pericol, Centrul de Control al Misiunii a trecut la o traiectorie lunară cu întoarcere liberă pentru a-i aduce acasă cât mai repede şi mai eficient posibil. Această rută se bazează pe gravitaţia Pământului şi a Lunii şi pe un consum minim de combustibil.
A funcţionat pentru Apollo 13, transformându-l în cel mai mare „eşec de succes” al NASA. (Pentru a clarifica, directorul de zbor Gene Kranz nu a rostit niciodată „Eşecul nu este o opţiune”. Replica este pură ficţiune hollywoodiană, provenind din filmul din 1995 cu Tom Hanks în rolul principal.)
Cum va depăşi Artemis II misiunea Apollo 13
Comandantul Jim Lovell, Fred Haise şi Jack Swigert au ajuns la o distanţă maximă de 248.655 mile (400.171 kilometri) de Pământ înainte de a efectua întoarcerea în U care le-a salvat viaţa în cadrul misiunii Apollo 13.
Astronauţii misiunii Artemis II urmează aceeaşi traiectorie în formă de opt, deoarece nu orbitează în jurul Lunii şi nici nu aterizează pe ea. Dar distanţa lor faţă de Pământ ar trebui să o depăşească pe cea a misiunii Apollo 13 cu aproape 3.400 de mile (5.400 de kilometri).
Christina Koch, de la Artemis II, a declarat la sfârşitul săptămânii trecute că ea şi colegii ei de echipaj nu trăiesc pentru superlative, dar este o etapă importantă „pe care oamenii o pot înţelege şi pe care o pot asimila”, care îmbină trecutul cu prezentul şi chiar cu viitorul, atunci când se stabilesc noi recorduri.
Astronauţii misiunii Artemis II vor face schimburi pentru a admira cele mai frumoase privelişti ale Lunii
În timpul survolului, astronauţii se vor împărţi în perechi şi vor fotografia pe rând peisajele lunare prin hublourile capsulei. La punctul de maximă apropiere, se vor afla la o distanţă de 4.000 de mile (6.400 de kilometri) de Lună.
Deoarece lansarea a avut loc la 1 aprilie, în timpul acestei întâlniri nu va fi iluminată o suprafaţă la fel de mare din partea îndepărtată a Lunii ca în cazul altor date. Dar echipajul va putea totuşi să distingă „porţiuni clare ale părţii îndepărtate care nu au fost niciodată văzute” de oameni, a spus geologul NASA Kelsey Young, inclusiv o bună parte din Bazinul Orientale.
Ei vor transmite observaţiile lor pe măsură ce fotografiază peisajele gri şi cratere. La bord se află un set de camere de calitate profesională, iar fiecare astronaut are şi un iPhone pentru fotografii mai informale, făcute spontan.
Echipa lui Young a creat fişe cu geografia lunară pe care astronauţii să le studieze înainte de zbor.
„S-au antrenat multe, multe, multe luni pe vizualizări ale Lunii”, a spus ea în weekend, „şi, având în vedere că vor vedea realitatea, abia aştept ca luni să aducă Luna puţin mai aproape de casă.”
În timpul trecerii pe lângă Lună va avea loc o eclipsă totală de Soare
Unul dintre avantajele lansării din 1 aprilie este o eclipsă totală de Soare. Eclipsa nu va fi vizibilă de pe Pământ — ci doar din capsula Orion — oferindu-le astronauţilor câteva minute de privelişti ale atmosferei exterioare şi radiante a Soarelui, corona.
Astronauţii vor fi atenţi la orice activitate solară neobişnuită în timpul eclipsei, a spus Young, şi vor folosi „punctul lor de observaţie unic” pentru a descrie caracteristicile coronei solare.
Toţi cei patru astronauţi şi-au luat ochelari pentru eclipsă pentru a-şi proteja ochii.
Cât va dura scurta perioadă de blackout din spatele Lunii
Orion va fi fără legătură cu Centrul de Control al Misiunii timp de aproape o oră, cât timp se va afla în spatele Lunii. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în timpul misiunilor Apollo pe Lună.
NASA se bazează pe Reţeaua Spaţială Profundă pentru a comunica cu echipajul, dar antenele gigantice din California, Spania şi Australia nu vor avea o linie directă de vedere când Orion va dispărea în spatele Lunii pentru aproximativ 40 de minute.
Aceste întreruperi de comunicaţii au fost întotdeauna momente tensionate în timpul misiunilor Apollo, deşi, aşa cum subliniază Frieling, „fizica preia controlul şi fizica ne va readuce cu siguranţă în faţa Lunii”.
Artemis II se va întoarce acasă după zborul în jurul Lunii
Odată ce Artemis II va părăsi zona lunară, îi vor trebui patru zile pentru a se întoarce acasă. Capsula va ateriza în Pacific, în apropiere de San Diego, la 10 aprilie, la nouă zile după lansarea din Florida.
În timpul zborului de întoarcere, astronauţii vor lua legătura prin radio cu echipajul Staţiei Spaţiale Internaţionale aflate pe orbită. Este pentru prima dată când un echipaj lunar are colegi în spaţiu în acelaşi timp, iar NASA nu poate rata ocazia unei discuţii cosmice. La conversaţie vor participa ambele membre ale primei ieşiri în spaţiu realizate exclusiv de femei, din 2019: Koch, la bordul navei Orion, şi Jessica Meir, aflată pe staţie.
