Ortodoxe
Sfânta și Marea Joi (Denia celor 12 Evanghelii); Sf. Mc. Eupshie; Sf. Cuv. Vadim
Greco-catolice
Joia Mare. Sf. m. Eupsihie din Cezareea. Denia celor 12 Evanghelii
Romano-catolice
Fer. Ubald, călug.
Sfântul Mucenic Eupshie este pomenit în calendarul creștin ortodox la 9 aprilie.
S-a născut în Cezareea Capadociei din părinți creștini, tatăl său era înalt demnitar al imperiului. A fost martor al persecuțiilor împotriva creștinilor dezlănțuite de împăratul Iulian Apostatul (361-363) și al redeschiderii templelor păgâne.
Sfântul Eupshie a dus o viață fără prihană și a ales să se căsătorească. În ziua nunții sale, s-a întâmplat să fie sărbătorit un idol, căruia îi erau aduse jertfe în templu.
Văzând Sfântul Eupshie pe elini, care erau mulți în Cezareea, că mergeau să aducă jertfe, s-a aprins inima sa pentru Hristos și, înainte de a se sfârși ospățul nunții, luând cu sine mulțime de creștini, s-a dus și a sfărâmat idolii și capiștea idolească au dărâmat-o până în temelie.
Faptul a stârnit mânia împăratului Iulian, care a ordonat persecutarea tuturor locuitorilor cetății, confiscarea bunurilor lor și impunerea de pedepse grele, inclusiv moartea, asupra unora dintre ei.
Sfântul Eupshie a fost arestat și pentru că nu s-a lepădat de credința în Hristos a fost torturat cu multe și grele chinuri și omorât prin tăierea capului.
I s-ar fi iertat lui îndrăzneala că risipise capiștea, numai dacă s-ar fi închinat idolilor. Însă ostașul lui Hristos nu s-a supus nicidecum, ci stătea cu bărbăție în mărturisirea numelui lui Hristos.
În urma distrugerii templului și cetatea Cezareea a fost lovită cu mânie de împăratul Iulian.
‘Pentru că se făgăduia cu jurământ, că nu va înceta de a face rău cetății, nici va lăsa pe Galileeni – că așa numea el pe creștini – fără să poarte pe grumajii și pe capetele lor bucăți din capiște, până ce se va ridica iarăși capiștea cea risipită a zeilor elinești’. (Viețile Sfinților)
Și ei chiar așa ar fi făcut, dacă nu ar fi ajuns grabnica pieire pe împăratul cel urât de Dumnezeu.
Acesta, pornind o campanie militară împotriva perșilor și trecând prin Capadocia, i-a ieșit în întâmpinare Sfântul Vasile cel Mare, pe care l-a amenințat că la întoarcerea din Persia va răsturna și va risipi cetatea până la temelie.
‘Cu plugul voi ara locul acesta, ca mai bine grâu să rodească decât oameni’, spunea Iulian. (Viețile Sfinților)
A pierit însă chiar el, fiind ucis de Marele Sfânt Mucenic Mercurie. După moartea împăratului Iulian, poporul din Cezareea a zidit o biserică foarte frumoasă deasupra mormântului Sfântului Mucenic Eupshie.
* Sfântul Cuvios Vadim, pomenit în această zi, a fost închis în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor din Persia, împreună cu șapte ucenici ai săi.
Sfântul Vadim era de neam foarte bogat și, când a voit să se facă monah, toată averea sa a împărțit-o săracilor. Apoi, a zidit o mănăstire în afara cetății, viețuind într-însa, cu fapte bune, sârguindu-se în toate a plăcea lui Dumnezeu și a împlini voia cea sfântă a Lui; pentru că era bărbat plin de dar și de adevăr, vas ales al lui Dumnezeu.
În temniță, a petrecut patru luni, legat împreună cu ucenicii săi, bătut aspru în toate zilele, răbdând însă cu bărbăție, pentru nădejdea și adevărata credință, pe care o avea către Dumnezeu.
Sfântul Vadim a fost omorât de către un demnitar al imperiului, pe nume Nirsan, care și el era creștin și pentru asta a fost închis. Temându-se însă de torturile la care urma să fie supus acesta a dat de știre că orice i se va cere, este gata să facă.
‘Împăratul auzind, s-a bucurat foarte și aducându-și aminte de Sfântul Vadim, i-a poruncit să-l elibereze din legături și să-l ducă din temniță la palatul său. Și a zis către boierii care stăteau înaintea lui: ‘Dacă Nirsan va ucide cu mâna sa pe Vadim, apoi să se dezlege din legături și să ia el toate averile lui Vadim’ ‘. (Viețile Sfinților)
A fost adus atunci Sfântul Vadim la Nirsan, care, luând sabia, s-a apropiat să-l ucidă pe mucenicul lui Hristos, dar, fiind cuprins de un cutremur, când a voit să-l lovească pe mucenic, s-a făcut ca o piatră nemișcată.
‘Iar robul lui Dumnezeu căutând spre el, a zis: ‘Până într-atât a crescut răutatea ta, o, Nirsane, încât, nu numai că te-ai lepădat de Dumnezeu, ci și pe robul Lui voiești a-l ucide? Vai ție, ticălosule, ce vei face în ziua aceea, când vei sta înaintea înfricoșatei judecăți, ca să dai un răspuns Dumnezeului Celui veșnic? Eu, o, ticălosule, mă săvârșesc în chinuri pentru Hristosul meu, însă n-aș fi voit ca din mâinile tale să fiu ucis, ci de la altul oarecare aș fi dorit, ca să sufăr moartea aceasta’ ‘. (Viețile Sfinților)
Nirsan, rușinându-se de cuvintele acelea și neputând să ucidă, stătea tremurând. După aceea, întărindu-și inima sa ca fierul, a lovit cu sabia în grumaji pe mucenic.
‘Dar de vreme ce mâinile ucigașului tremurau, era nevoie ca nu cu o lovire, ci cu mai multe să taie pe sfântul. Deci, lovindu-l de multe ori cu sabia în grumaji, abia a putut săvârși tăierea. Iar Cuviosul Vadim, într-o chinuire ca aceea, și-a dat sfântul lui suflet în mâinile lui Dumnezeu’. (Viețile Sfinților)
‘Apoi, nu după multă vreme, ucigașul acela și-a luat plata cea vrednică după faptele sale, căci cu multe feluri de răutăți fiind prins, a pierit de sabie, singur el fiindu-și ucigaș în a sa deznădejde’. (Viețile Sfinților)
Sfântul Cuvios Vadim a trecut la Domnul în chinuri cumplite în ziua de 8 aprilie. Cei șapte ucenici ai săi au rămas în temniță încă patru ani, până la moartea împăratului persecutor. Iar după sfârșitul aceluia au fost eliberați și au fost lăsați în credința lor. (sursa: vol. Viețile Sfinților; https://calendar.patriarhia.ro)
