Prințul Philip, duce de Edinburgh, care a încetat din viață la 9 aprilie 2021, a fost soțul reginei Elisabeta a II-a (1926-2022), timp de șapte decenii. Prințul Philip și prințesa Elisabeta s-au căsătorit pe 20 noiembrie 1947, la Westminster Abbey, ceremonia fiind transmisă lumii întregi pe calea undelor radio. Din momentul ceremoniei de încoronare a reginei Elisabeta a II-a, pe 2 iunie 1953, prințul Philip a împărtășit cu suverana viața oficială și publică, potrivit https://www.britannica.com/. În august 2017, s-a retras din viața publică, după un parcurs de 65 de ani, potrivit anunțului făcut de Palatul Buckingham, fiind unul dintre cei mai activi membri ai casei regale.
Tinerețea și cariera militară
Philip s-a născut la 10 iunie 1921, în Corfu, fiind cel mai mic copil și singurul băiat al prințului Andrew al Greciei și Danemarcei și al prințesei Alice de Battenberg, potrivit https://www.bbc.com/ și https://www.biography.com/. În 1922, familia regală a plecat în exil, ajungând în Franța. Philip a urmat aici Școala americană MacJannet, apoi, în Marea Britanie, școala pregătitoare Cheam și mai târziu Școala Gordonstoun din Scoția. Energic și competitiv, Philip a excelat la activitățile sportive, dar și la navigație. Spre sfârșitul anului 1938, Philip a intrat la Colegiul Regal de Marină Britannia de la Dartmouth. A fost un cadet strălucit și a absolvit printre primii din clasa sa, devenind expert în navigație. În ianuarie 1940, Philip a ocupat un post pe nava de război HMS Ramillies. A devenit sublocotenent, apoi, în 1942, a fost ridicat la gradul de locotenent. La 21 de ani era unul dintre primii cei mai tineri locotenenți ai Marinei Regale. Anul următor, în timpul invaziei Siciliei, Philip era comandant secund al navei HMS Wallace. S-a întors în Marea Britanie, în ianuarie 1946, devenind instructor pe HMS Royal Arthur.
Căsătoria și încoronarea reginei Elisabeta a II-a
Regele George al VI-lea și Regina-Mamă Elisabeta au făcut, în 1939, o vizită la Colegiul Regal de Marină, Philip fiind însărcinat să le însoțească pe cele două fiice ale cuplului regal, Elisabeta și Margaret. În urma acestei vizite, Philip și Elisabeta au început o corespondență bogată, care s-a întins pe perioada mai multor ani. În vara lui 1946, Philip i-a cerut regelui George al VI-lea, mâna Elisabetei. Regele a fost de acord, însă anunțul de logodnă a fost făcut după ce fiica sa a împlinit vârsta de 21 de ani. În acest sens, Philip a renunțat la toate titlurile regale grecești și daneze, luând numele bunicilor materni, Mountbatten. De asemenea, a adoptat anglicanismul ca religie și a devenit supus britanic. Un an mai târziu, la 10 iulie 1947, era anunțată, public, logodna, potrivit https://www.bbc.com/.
Prințul Philip, în vârstă de 26 de ani, și prințesa Elisabeta, de 21 de ani, s-au căsătorit la 20 noiembrie 1947, la Westminster Abbey, ceremonia fiind transmisă lumii întregi pe calea undelor radio. În dimineața căsătoriei, Philip a devenit duce de Edinburgh, conte de Merioneth și baron de Greenwich, titluri acordate de regele George al VI-lea. În 1948, cuplul a locuit la Windlesham Moor, în Surrey, lângă castelul Windsor, unde au rămas până când s-au mutat la Clarence House pe 4 iulie 1949. Ducele de Edinburgh și-a continuat cariera navală, ajungând la gradul de locotenent-comandant aflat la comanda fregatei HMS Magpie.
Prințesa Elisabeta și prințul Philip se aflau într-o escală în Kenya, în drum spre Australia și Noua Zeelandă, când a venit anunțul că regele George al VI-lea a murit. La 6 februarie 1952, prințesa a fost proclamată suverană a Marii Britanii, sub numele de Elisabeta a II-a. În acest context, prințul Philip a fost nevoit să renunțe la serviciul său în marina britanică, înțelegând în acele momente că ‘prima lui datorie’ este de a fi alături de soția sa, regina. Încoronarea oficială a avut loc la Westminster Abbey, la 2 iunie 1953, iar ceremonia a fost condusă de Geoffrey Fisher, arhiepiscop de Canterbury. Întreaga ceremonie a fost transmisă la radio și, pentru prima oară, a fost transmisă și la televizor în întreaga lume.
Prezența sa la încoronarea Elisabetei a marcat un eveniment rar în istoria Angliei: prezența soțului unei regine domnitoare la o încoronare nu mai avusese loc de când prințul George al Danemarcei a participat la încoronarea reginei Ana în 1702. În 1957, regina Elisabeta i-a conferit demnitatea de prinț al Regatului Unit, iar în 1960, numele său de familie a fost unit legal cu numele familiei sale – Mountbatten-Windsor. Reședința regală principală a fost stabilită la Palatul Buckingham din Londra. Au avut patru copii: actualul rege Charles al III-lea (n. 14 noiembrie 1948), Prințesa Regală Anne (n. 1950), Andrew (n. 1960) și prințul Edward, conte de Wessex (n. 1964).
O viață alături de Regină
Primul turneu al cuplului regal a fost cel numit ‘Turneul Încoronării’ și a avut loc în Commonwealth, în perioada noiembrie 1953-mai 1954, regina Elisabeta a II-a și prințul Philip vizitând mai multe insule, țări – Panama, Noua Zeelandă, Australia, Uganda, Libia, Malta, dar și teritorii, precum Gibraltar, călătorind pe o distanță de 70.000 km, conform http://news.bbc.co.uk/.
Prințul consort a însoțit-o pe regina Elisabeta a II-a în 143 de vizite de stat, precum și la numeroase ceremonii oficiale sau activități care impuneau prezența Casei Regale britanice. În 2011, cu prilejul împlinirii a 90 de ani, regina Elisabeta a II-a i-a conferit titlul de Înalt Amiral al Marinei Regale britanice. În noiembrie 2017, regina Elisabeta a II-a și prințul Philip au sărbătorit împlinirea a 70 de ani de la căsătorie, devenind primul cuplu din istoria monarhiei din Marea Britanie care și-a celebrat nunta de platină, mai arată https://www.britannica.com/.
Până în 2017, când s-a retras din viața publică, prințul consort Philip a onorat în total 22.219 angajamente individuale, a efectuat 637 de vizite oficiale în străinătate și a rostit aproape 5.500 de discursuri. Totodată, a fost patronul a circa 800 de asociații, printre care Fondul Mondial pentru Natură (WWF), la activitățile căruia a participat din 1961. A fost președinte sau membru al mai multor organizații. De asemenea, în 1956, prințul Philip a lansat Premiul internațional pentru tineret Ducele de Edinburgh, cu scopul de a încuraja și a motiva tinerii să se implice într-un program echilibrat cu activități voluntare pentru dezvoltare personală.
Ultimii ani
Ducele de Edinburgh a suferit, în aprilie 2018, o operație de înlocuire a articulației șoldului. La 17 ianuarie 2019, a fost implicat într-un accident rutier, în apropiere de reședința regală Sandringham (estul Angliei), fără a fi rănit. În decembrie 2019 a fost din nou spitalizat pentru ‘a fi ținut sub observație din cauza unor probleme de sănătate preexistente’, potrivit anunțului făcut de Palatul Buckingham. La 16 martie 2021, prințul Philip a fost externat, la o lună după ce a fost spitalizat la Londra, pentru tratarea unei infecții și după ce a suportat cu succes o intervenție chirurgicală cardiacă.
Prințul Philip, duce de Edinburgh, a încetat din viață, la vârsta de 99 de ani, în dimineața zilei de 9 aprilie 2021, la Castelul Windsor, potrivit anunțului făcut Palatul Buckingham. Regina a decretat opt zile de doliu național. Funeraliile au avut loc la 17 aprilie, ducele de Edinburgh fiind înmormântat la Capela St. George de la Castelul Windsor. Sicriul a fost transportat cu un Land Rover, care a fost urmat, pe jos, de membrii apropiați ai familiei regale, printre care cei patru copii ai săi. Funeraliile au avut loc în conformitate cu ultimele dorințe ale acestuia și au reprezentat o bună ocazie pentru a omagia și a celebra viața și activitatea de peste 70 de ani desfășurată de prințul Philip în slujba reginei, a Marii Britanii și a Commonwealth.
