Prof. univ. dr. DHC Constantin Brătianu a conturat, într-o ediţie specială a emisiunii Viitor pentru România d ela Prima News, un portret profund al fostului ministru al Educaţiei, Liviu Maior, dar şi o radiografie a momentului-cheie în care România a ales direcţia europeană în educaţie.
Deschiderea către Europa nu a fost întâmplătoare, ci rezultatul unei viziuni clare, asumate într-o perioadă de incertitudine, a spus acesta.
Un sistem închis, deschis către lume
Brătianu a explicat că, imediat după 1989, învăţământul românesc funcţiona ca un sistem rigid şi închis, complet controlat de minister. „Sistemele închise nu pot fi eficiente (…) nu eram deschişi spre cooperarea internaţională”, a subliniat acesta.
În acest context, una dintre cele mai importante contribuţii ale lui Liviu Maior a fost spargerea acestui model centralizat şi orientarea sistemului către cooperare internaţională, în special cu spaţiul european.
Europa, direcţia strategică a reformei
Potrivit profesorului Brătianu, reforma din anii ’90 nu a însemnat doar schimbări legislative, ci şi o repoziţionare strategică a României în raport cu educaţia europeană.
„Unul dintre meritele deosebite ale domnului ministru Liviu Maior este deschiderea sistemului universitar spre Europa”, a spus acesta.
Această deschidere s-a tradus prin colaborări internaţionale, schimburi de experienţă şi participarea la conferinţe majore, inclusiv sub egida UNESCO – elemente esenţiale pentru modernizarea sistemului.
Legi care au pus bazele calităţii
Un alt punct central al intervenţiei a fost rolul decisiv al legislaţiei din acea perioadă.
Profesorul Brătianu a evidenţiat importanţa Legii nr. 88/1993, care a introdus pentru prima dată standarde clare de evaluare şi acreditare a universităţilor.
Într-un context în care apăruseră numeroase instituţii private fără reguli clare, această lege a fost esenţială pentru stabilirea unor criterii de calitate şi pentru alinierea la practicile europene.
Curaj şi dialog într-o perioadă tensionată
Dincolo de aspectele tehnice, Constantin Brătianu a insistat asupra calităţilor umane ale lui Liviu Maior: echilibru, fermitate şi capacitate de dialog.
„Avea o voce calmă, dar fermă (…) şi o deschidere reală către cei cu care discuta”, a rememorat acesta.
Într-o perioadă marcată de conflicte de idei şi instabilitate, această capacitate de a construi consens a fost esenţială pentru adoptarea reformelor.
