Mitropolitul Olteniei, ÎPS Irineu, arhiepiscop al Craiovei, a transmis, în Pastorala de Paști din acest an, un mesaj amplu despre iubire, jertfă și speranță, subliniind că Învierea Mântuitorului Hristos este temelia păcii și a comuniunii între oameni.
În Pastorala adresată clerului, monahilor și credincioșilor din Arhiepiscopia Craiovei, ÎPS Irineu evidențiază semnificația profundă a Învierii Domnului, pe care o definește drept ‘intrarea în comuniune de iubire cu Tatăl în Duhul Sfânt’.
Ierarhul subliniază că întreaga credință creștină se întemeiază pe iubire, afirmând că ‘Dumnezeu este iubire’, iar creștinismul reprezintă ‘singura religie a iubirii, revelată de Dumnezeu’. În acest sens, el arată că omul își găsește sensul existenței în această relație vie cu Dumnezeu și cu semenii.
‘Învierea din morți a Mântuitorului Iisus Hristos reprezintă pentru întreaga creștinătate intrarea în comuniune de iubire cu Tatăl în Duhul Sfânt. Sfântul Ioan Evanghelistul, cunoscând taina iubirii dumnezeiești a Domnului, ne îndeamnă să privim cu smerenie și speranță spre Răstignirea Domnului și spre coasta Lui străpunsă de sulița sutașului. Crezând astfel, mărturisim împreună cu toți oamenii din întreaga lume că ‘Dumnezeu este iubire’. Iar creștinismul este în mod desăvârșit singura religie a iubirii, revelată de Dumnezeu’, spune ÎPS Irineu.
Un loc central în mesaj îl ocupă Jertfa și Răstignirea Mântuitorului, prezentate ca expresii supreme ale iubirii divine. ‘El nu este victima unei arestări, ci Cel Care Se dăruiește pe Sine spre junghiere pentru viața lumii’, afirmă mitropolitul, subliniind caracterul voluntar al sacrificiului lui Hristos.
‘Prinzându-L pe Domnul, lumea s-a aruncat de bunăvoie în întunericul neființei, lăsându-se pradă dorinței de a ucide nu doar pe cel de aproape al ei, ci pe Însuși Izvorul Vieții. Dar, în inima nopții, când totul părea să ia sfârșit, Domnul Iisus Hristos este decis să mântuiască lumea din iubire profundă și conștientă. El este Singurul care știa că nimeni nu-I poate lua viața dacă El nu voiește și că viața oferită de El din iubire este absolut necesară pentru viața lumii. Prin urmare, zice Mântuitorul: ‘Dacă Mă căutați pe Mine, lăsați-i pe aceștia să plece’. Din cuvintele Lui nu înțelegem că El dorea să se salveze din mâinile lor, ci voia ca ucenicii săi să fie lăsați liberi. Deducem de aici că Jertfa de pe Cruce a Mântuitorului este un act de iubire adevărată și de oferire totală pentru toată lumea. Momentul este, fără îndoială, tulburător, Mântuitorul știind bine că a pierde viața din iubire nu este un eșec, ci o rodire tainică’, mai spune în Pastorala de Paști Mitropolitul Olteniei.
Pastorala insistă asupra faptului că momentul Pătimirilor nu este unul al înfrângerii, ci începutul mântuirii: ‘în chiar ceasul acela, cel mai întunecat din istoria lumii, Domnul inaugurează clipa eliberării noastre din robia diavolului, a păcatului și a morții’.
În același timp, ierarhul explică transformarea radicală a Apostolilor după Înviere, evidențiind trecerea de la teamă la credință. ‘La început, Sfinții Apostoli erau încuiați în casă de frica iudeilor’, dar întâlnirea cu Hristos cel înviat le-a schimbat viața, oferindu-le curajul mărturisirii. Exemplul Apostolului Toma este invocat pentru a arăta drumul interior al credinței: îndoiala sa este transformată în mărturisire deplină, sintetizată în cuvintele: ‘Domnul meu și Dumnezeul meu’.
‘După Înviere, teama cuprinsese inima ucenicilor, împiedicându-i să judece clar și să meargă în întâmpinarea Vieții care a izvorât din mormânt. Desigur, Învățătorul nu mai era printre cei morți și ei L-au văzut sau au fost încunoștințați de alții că El a înviat din morți. În pofida acestor mărturii sigure, amintirea suferințelor și umilirilor îndurate de El de la iudei și de la soldații romani alimenta neîncrederea apostolilor în Învierea Lui. Și ei, ca mulți alții, priveau minunea Învierii cu necredință. Faptul acesta se petrece adesea și cu noi, când cugetăm la fapte mai presus de fire cu neîncredere, punându-ne toată nădejdea numai în puterea minții noastre. Nicio minune dumnezeiască, iubiții mei, nu poate fi primită ușor dacă nu avem mintea luminată de darul Duhului Sfânt’, mai spune mitropolitul Olteniei.
Un alt punct esențial al Pastoralei îl constituie darul păcii adus de Hristos. ‘Pace vouă’ devine, potrivit ierarhului, nu doar un salut, ci ‘o semnificație terapeutică universală’, o chemare la reconciliere și înțelegere între oameni. El amintește și cuvintele Mântuitorului: ‘Pace vă las vouă, pacea Mea dau vouă’.
Mitropolitul Olteniei atrage atenția că trăirea autentică a credinței presupune iubire concretă față de aproape, evocând îndemnul evanghelic: ‘Să vă iubiți unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi’. În acest sens, el amintește că lipsa dragostei slăbește toate celelalte virtuți.
De asemenea, Pastorala evidențiază rolul Bisericii și al Sfintelor Taine în menținerea comuniunii cu Hristos cel înviat, arătând că experiența apostolică a întâlnirii cu Domnul continuă în viața liturgică a credincioșilor.
În contextul lumii contemporane, marcată de neliniști și încercări, mesajul devine unul de speranță: ‘Numai Mântuitorul, prin Învierea Sa din morți, va transforma viața noastră, eliberându-ne de frica războaielor și a necazurilor’.
În final, ierarhul îi îndeamnă pe credincioși să rămână statornici în credință și să nu abandoneze Crucea, deoarece ‘iubirea Lui ne însoțește chiar și în adâncul deznădejdii noastre’, chemându-i să caute Lumina Învierii în viața de zi cu zi.
‘Vă îndemnăm părintește să urmați învățăturii Bisericii noastre și să credeți în Învierea Mântuitorului nostru! Să nu abandonați Crucea Domnului, pentru că iubirea Lui ne însoțește chiar și în adâncul deznădejdii noastre! Dacă vom ‘alege viața veșnică’, vom avea alături de noi pe Preacurata Fecioară Maria care ne va ajuta să vedem Lumina Învierii și să ne ridicăm la Cer, la Fiul ei. Lucrarea Maicii Domnului este o împletire de har și libertate care ne îndeamnă pe fiecare dintre noi la încredere, la curaj și la implicare în viața noastră. Să fim convinși că, prin rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, păcatele și ezitările noastre nu-L împiedică pe Fiul ei, Cel înviat din morți, să ne ierte și să ne întărească hotărârea de a continua să-L urmăm. Făcând astfel, vom înțelege că iubirea lui Dumnezeu este cu noi, ne susține și ne întărește ca rodul Învierii Lui să se maturizeze în sufletele noastre’, transmite ÎPS Irineu, încheind cu tradiționala mărturisire pascală: ‘Hristos a înviat! Adevărat a înviat!’.
