Singurătatea afectează memoria persoanelor în vârstă, însă nu accelerează deteriorarea cognitivă odată cu trecerea timpului, conform datelor unui studiu european care a monitorizat peste 10.000 de persoane timp de șapte ani, informează marți agenția EFE.
Participanții la studiu care au raportat niveluri ridicate de singurătate au obținut rezultate mai slabe la testele de memorie la începutul perioadei de cercetare, însă capacitatea lor de a-și aminti informații a scăzut într-un ritm similar cu cel al persoanelor care nu se simțeau singure.
Studiul, publicat în jurnalul Aging & Mental Health, a fost realizat de cercetători de la Clinica Universitară din Navarra și Universitatea din Valencia, ambele din Spania, dar și de la Universitatea din Rosario (Columbia) și Institutul Karolinska (Suedia).
Cercetarea a analizat date din cadrul Studiului privind sănătatea, îmbătrânirea și pensionarea în Europa (SHARE) care au vizat un eșantion de 10.217 persoane, cu vârste cuprinse între 65 și 94 de ani, din 12 țări de pe continentul european, concentrându-se asupra perioadei 2012-2019.
Rezultatele subliniază ‘legăturile puternice care există între sentimentul de singurătate și funcția cerebrală la persoanele vârstnice, susținând în același timp teoria conform căreia izolarea nu este neapărat un factor de risc pentru demență’.
Autorii sugerează că testele periodice pentru depistarea singurătății ar putea fi incluse în examinările menite să evalueze capacitățile mentale ale persoanelor vârstnice.
‘Constatarea faptului că singurătatea afectează în mod semnificativ memoria, dar nu și rata declinului acesteia în timp, a fost un rezultat surprinzător’, a declarat autorul principal al studiului, Luis Carlos Venegas-Sanabria, de la universitatea columbiană.
Acest lucru sugerează că ‘singurătatea ar putea juca un rol mai important în ceea ce privește starea inițială a memoriei decât în deteriorarea sa progresivă’, a adăugat cercetătorul.
Scopul studiului a fost evaluarea, pe o perioadă de șapte ani, a efectului singurătății asupra modificărilor survenite la nivelul memoriei, atât cea imediată, de scurtă durată, cât și a celei de lungă durată.
Printre participanți s-au numărat, printre altele, persoane din Spania, Germania, Suedia sau Slovenia, grupate în patru regiuni geografice: centrală, de sud, de nord și de est.
Rezultatele au indicat că țările din sudul Europei au înregistrat cele mai ridicate niveluri de singurătate (12%), urmate de regiunea estică (9%), de cea centrală (6 %) și de cea nordică (9%).
În general, majoritatea participanților (92%) au declarat niveluri medii sau reduse de singurătate la începutul studiului.
Grupul cu niveluri ridicate de singurătate (8%) era format din persoane mai în vârstă, majoritatea femei, și a raportat probleme de sănătate mai grave. În plus, aceste persoane prezentau o prevalență mai mare a depresiei, hipertensiunii arteriale și a diabetului.
Persoanele din categoria cu niveluri ridicate de singurătate au obținut scoruri mai mici la testele de memorie, atât imediată, cât și de lungă durată, la începutul studiului, în comparație cu cele care au raportat niveluri mai scăzute de singurătate.
Cu toate acestea, ele au experimentat un declin rapid al memoriei, similar cu cel al participanților din categoriile cu un nivel de singurătate redus și mediu.
Această ‘pantă’ pronunțată a fost observată între evaluările din al treilea și al șaptelea an.
Autorii studiului au subliniat că cercetarea lor a luat în calcul singurătatea ca pe un factor care nu suferă transformări în timp. Cu toate acestea, au precizat ei, în lumea reală, percepțiile se pot schimba ca răspuns la modificările caracteristicilor personale sau de mediu survenite de-a lungul vieții.
