Ministerul rwandez al Sănătăţii a comunicat că monitorizează aproximativ 300 de persoane care au intrat în contact cu pacienţi diagnosticaţi cu virusul Marburg.
Acesta a avertizat că numărul ar putea creşte.
Sâmbătă, guvernul a comunicat că şase persoane au decedat şi a făcut apel pentru evitarea contactului fizic, pentru a ajuta la reducerea răspândirii virusului.
20 de persoane au fost izolate în spital. Aceasta este prima dată când virusul a fost găsit în Rwanda, iar sursa nu a fost depistată încă. Marburg se transmite la oameni de la lilieci şi se ia prin contactul cu fluidele corporale ale celor infectaţi, potrivit BBC, titrează Rador Radio România.
Boala cu virus Marburg (MVD) este o febră hemoragică rară, dar mortală, care a afectat diferite părți ale Africii, inclusiv un focar recent în Rwanda, unde au fost raportate 26 de cazuri și 6 decese.
Boala, cauzată de virusul Marburg, este foarte infecțioasă și poate duce la complicații grave de sănătate, inclusiv insuficiență multiorganică, potrivit presei rwandeze. Iată cele mai importante 10 lucruri pe care trebuie să le știți despre virus:
Virusul Marburg este transmis la om în principal de liliecii fructiferi, în special de liliacul egiptean (Rousettus aegyptiacus). Transmiterea de la om la om are loc prin contact direct cu fluidele corporale infectate, cum ar fi sângele, saliva, urina, fecalele și vomitatul. Se poate răspândi, de asemenea, prin suprafețe și echipamente medicale contaminate. Lucrătorii din domeniul sănătății care tratează persoane infectate sunt deosebit de expuși riscului.
Perioada de incubație pentru virusul Marburg variază de la 2 la 9 zile. Este important de reținut că transmiterea nu are loc în această perioadă. Virusul devine contagios numai după apariția simptomelor, de obicei prin contactul apropiat cu fluidele corporale infectate, cum ar fi sângele sau voma.
Boala evoluează de obicei în două faze. Inițial, simptomele includ febră, dureri de cap, dureri musculare și dureri în gât. După o scurtă perioadă de ameliorare, apar simptome mai severe, cum ar fi dureri abdominale, vărsături și sângerări. În cazurile avansate, disfuncția multiorganică și hemoragia masivă sunt frecvente.
Virusul Marburg are o rată ridicată de letalitate, variind de la 23 % la 90 %, în funcție de focar și de nivelul intervenției medicale. Cel mai fatal focar a avut loc în Angola în 2005, cu o rată de fatalitate de 90%.
În ultimii ani, focare de Marburg au fost înregistrate în mai multe țări africane. În 2023, Guineea Ecuatorială a avut 16 cazuri confirmate, cu 12 decese, iar Tanzania a înregistrat 8 cazuri, cu 5 decese. Rwanda se confruntă în prezent cu 26 de cazuri și 6 decese, stârnind îngrijorare cu privire la potențialul de răspândire în continuare.
În prezent, nu există niciun tratament specific sau vaccin autorizat pentru boala cu virus Marburg. Îngrijirea de susținere, inclusiv rehidratarea și tratamentul simptomelor, poate îmbunătăți ratele de supraviețuire. Tratamentele experimentale, inclusiv medicamentele antivirale și imunoterapia, sunt în curs de dezvoltare.
Strategiile preventive includ evitarea contactului cu liliecii fructiferi și primatele neumane, în special în zonele în care au apărut focare. Personalul medical care tratează pacienții cu Marburg trebuie să utilizeze echipament de protecție, cum ar fi mănuși, măști și ochelari de protecție pentru a reduce riscul de transmitere. În plus, trebuie luate măsuri de precauție sexuală, deoarece virusul poate persista în spermă timp de săptămâni după recuperare.
Diagnosticarea virusului Marburg poate fi dificilă din cauza asemănării sale cu boli precum malaria, tifosul și febra galbenă. Diagnosticul este confirmat prin analize de sânge specializate. Orice persoană care se întoarce din regiuni în care au apărut focare de Marburg trebuie să își monitorizeze starea de sănătate timp de 21 de zile și să solicite imediat asistență medicală dacă apar simptome.
Deși virusul Marburg este întâlnit în principal în Africa, au fost înregistrate cazuri în afara continentului. În 2008, un călător din Uganda în SUA a prezentat simptome de Marburg, dar nu a răspândit boala. Acest lucru demonstrează potențialul de transmitere internațională, în special prin intermediul călătorilor.
Supraviețuitorii bolii cu virus Marburg suferă adesea de probleme de sănătate pe termen lung, inclusiv oboseală, probleme de memorie, descuamarea pielii și căderea părului. Virusul poate rămâne în spermă timp de mai multe săptămâni după recuperare, ceea ce reprezintă un risc de transmitere prelungit.
