După 8 ani care au fost cât 100 – dacă ne uităm la deficitul de balanță comercială – vine Marcel Ciolacu cu un plan ambițios de reindustrializare pe domenii strategice, care vizează construcția de fabrici de mâncare, chimie, energie, apărare, pentru care pune pe masă foarte mulți bani. Sigur că supără mulți importatori, dar nu asta este problema, importatorii sunt foarte adaptabili, dacă este nevoie vor cumpăra de la fabricile din România.
Problema pe care i-o ascund consultanții lui Marcel Ciolacu, intenționat sau nu, este extrem de gravă – România nu are resursa umană specializată și calificată pentru a pune în operă un astfel de plan mamut. Au plecat din țară toți meseriașii care au lucrat în fabricile de la noi după ce aproape toate au fost închise. Nu avem ingineri, supervizori (foștii maiștri…), operatori, personal tehnic, de mentenanță, de service, de curățenie, de management industrial. Și asta pentru că, pe de o parte, nu mai avem școli și facultăți pentru astfel de ocupații, au fost desființate din lipsă de cerere. Pe de altă parte, generația tânără nu este atrasă în niciun fel să muncească în fabrici și uzine, îi țin părinții și bunicii acasă, muncesc ei în locul lor.
Și, nu în ultimul rând, chiar mai grav, pentru că investitorii industriali deja prezenți, în loc să pună umărul la dezvoltarea de resursă umană, își fură angajații unii altora, fără să realizeze consecințele. În toate marile aglomerări industriale furtul de angajați este la ordinea zilei, nimeni nu este interesat să facă investiții în învățământul dual școlar și învățământul dual universitar.
Fără resursă umană calificată și specializată pentru operațiuni industriale Planul „Romania Viitorului” nu are nici o șansă. Asta nu îi spune nimeni lui Marcel Ciolacu.
_______
Comentariu de Dragoș Damian, director general Terapia Cluj și director executiv PRIMER (Patronatul Producătorilor Industriali de Medicamente din România
