- Decizia integrală, AICI! (.pdf)
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ministerul Public, care a contestat interpretarea restrictivă dată de instanțele judecătorești art. 1.391 alin. (1) din Codul civil, conform căreia doar victimele directe ale unui accident rutier aveau dreptul de a primi despăgubiri pentru restrângerea vieții lor familiale și sociale. Ministerul Public a susținut că această interpretare restrânge în mod nejustificat drepturile persoanelor apropiate victimei directe, care suferă suferințe morale și dificultăți financiare din cauza necesității de a îngriji victima.
„Excluderea de plano a oricărei posibilități de a repara daunele morale ale victimelor indirecte, suferite în urma afectării lor psihice ori a vieții lor de familie în interacțiunea cu victima directă a unui prejudiciu corporal grav și iremediabil, echivalează nu doar cu o limitare a principiului general al reparării integrale a prejudiciilor cauzate prin fapte ilicite, ci și cu o încălcare a art. 22, respectiv a art. 26 din Constituție,” se menționează în decizia CCR.
Până la această decizie, interpretarea majoritară a art. 1.391 alin. (1) din Codul civil era că doar victima directă a accidentului putea solicita despăgubiri. CCR subliniază în decizia sa că această interpretare restrângea aplicabilitatea principiului reparării integrale a prejudiciilor, ignorând suferințele morale și efectele pe care un accident grav le poate avea asupra membrilor familiei.
CCR consideră că interpretarea limitativă a textului de lege este contrară Constituției, în special articolelor care protejează viața intimă, familială și privată, precum și dreptul la integritate fizică și psihică.
„Suferințele provocate psihicului uman, chiar dacă nu sunt întotdeauna sesizabile ori cuantificabile, pot fi prezente. În cadrul interacțiunilor sociale din interiorul unei familii, afectarea psihică a celor care sunt nevoiți să interacționeze cotidian cu o persoană aflată în „stare vegetativă” sau care suferă mari limitări fizice poate antrena condiții de viață solicitante și poate conduce, uneori, chiar la suferințe psihice proprii ale membrilor de familie,” afirmă Curtea.
Prin această decizie, CCR recunoaște faptul că victimele indirecte pot solicita despăgubiri pentru restrângerea vieții lor de familie, în măsura în care pot dovedi prejudiciul suferit. Această schimbare deschide calea pentru membrii familiei unei victime directe, care suferă traume emoționale și au obligații de îngrijire continuă, să primească o compensație justă pentru suferințele lor.
Curtea Constituțională a atras atenția asupra faptului că legiuitorului îi revine sarcina de a reglementa clar criteriile după care instanțele pot aprecia în ce măsură se pot acorda daune morale și victimelor indirecte.
„Legiuitorului îi revine obligația reglementării unor criterii în funcție de care să poată aprecia acordarea sau nu a daunelor morale și victimelor indirecte, respectiv a unor criterii care să sprijine instanțele judecătorești în determinarea sferei persoanelor care pot beneficia de astfel de reparații morale,” precizează decizia.
CCR subliniază că, în acordarea despăgubirilor, trebuie să existe un echilibru între gravitatea prejudiciului suferit și cuantumul despăgubirilor, pentru a preveni îmbogățirea fără justă cauză a beneficiarilor acestora.
