Organizaţia Naţiunilor Unite estimează că în Gaza există peste 42 de milioane de tone de moloz, incluzând atât edificiile distruse dar care sunt încă în picioare, cât şi clădirile aplatizate de bombardamentele israeliene. Aceasta reprezintă de 14 ori cantitatea de moloz acumulată în Gaza între 2008 şi începutul războiului din urmă cu un an şi de peste cinci ori cantitatea lăsată de bătălia de la Mosul din Irak din 2016-17, a declarat ONU. Îngrămădite, aceste resturi ar umple Marea Piramidă din Giza – cea mai mare din Egipt – de 11 ori. Şi creşte zilnic, relatează Reuters.
În ruinele casei sale cu două etaje, Mohammed, în vârstă de 11 ani, adună bucăţi din acoperişul căzut într-o găleată spartă şi le transformă în pietriş pe care tatăl său îl va folosi pentru a face pietre funerare pentru victimele războiului din Gaza. „Obţinem molozul nu pentru a construi case, nu, ci pentru pietre funerare şi morminte – de la o mizerie la alta”, spune tatăl său, Jihad Shamali, 42 de ani, fost muncitor în construcţii, în timp ce taie metalul recuperat din casa lor din oraşul Khan Younis, distrusă în timpul unui raid israelian în aprilie.
Munca este grea şi uneori sumbră. În martie, familia a construit un mormânt pentru unul dintre fiii lui Shamali, Ismail, ucis în timp ce făcea treburi casnice. Dar este, de asemenea, o mică parte din eforturile care încep să prindă contur pentru a face faţă molozului lăsat de campania militară a Israelului pentru a elimina grupul militant palestinian Hamas.
Toată lumea se întreabă dacă să investească în reconstrucţia Gazei, dacă nu există o soluţie politică.
ONU încearcă să ajute în timp ce autorităţile din Gaza analizează cum să se ocupe de dărâmături, au declarat trei oficiali ONU.
Un grup de lucru pentru gestionarea molozului, condus de ONU, plănuieşte un proiect pilot cu autorităţile palestiniene din Khan Younis şi din oraşul central Deir El-Balah pentru a începe curăţarea resturilor de pe marginea drumurilor încă din această lună.
„Provocările sunt uriaşe”, a declarat Alessandro Mrakic, şeful biroului din Gaza al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), care este copreşedinte al grupului de lucru. „Va fi o operaţiune masivă, dar, în acelaşi timp, este important să începem acum”, spune oficialul ONU.
Întrebată despre resturi, unitatea militară israeliană COGAT a declarat că urmăreşte să îmbunătăţească manipularea deşeurilor şi că va colabora cu ONU pentru a extinde aceste eforturi. Mrakic a declarat că a fost excelentă coordonarea cu Israelul, dar discuţiile detaliate privind planurile viitoare nu au avut încă loc.
14 ANI PENTRU A CURĂŢA MOLOZUL
Israelul şi-a început ofensiva după ce militanţii Hamas au intrat în Israel pe 7 octombrie anul trecut, au ucis aproximativ 1.200 de israelieni şi au luat ostatici peste 250 de persoane. Aproape 42.000 de palestinieni au fost ucişi într-un an de conflict, potrivit autorităţilor sanitare palestiniene.
La sol, ruinele sunt îngrămădite printre pietoni şi căruţe trase de măgari, pe poteci înguste şi prăfuite care au fost cândva drumuri aglomerate. „Cine va veni aici şi va curăţa molozul pentru noi? Nimeni. Prin urmare, am făcut-o noi înşine”, a declarat şoferul de taxi Yusri Abu Shabab, după ce a îndepărtat suficient moloz din casa sa din Khan Younis pentru a ridica un cort.
Două treimi din structurile de dinainte de război din Gaza – peste 163 000 de clădiri – au fost avariate sau puse la pământ, potrivit datelor furnizate de satelitul ONU. Aproximativ o treime erau clădiri înalte.
După un război de şapte săptămâni în Gaza în 2014, PNUD şi partenerii săi au curăţat 3 milioane de tone de moloz – 7% din totalul actual. Mrakic a citat o estimare preliminară nepublicată potrivit căreia ar costa 280 de milioane de dolari pentru a curăţa 10 milioane de tone, ceea ce înseamnă aproximativ 1,2 miliarde de dolari dacă războiul s-ar opri acum.
O estimare a ONU din aprilie a sugerat că ar fi nevoie de 14 ani pentru a curăţa dărâmăturile.
CADAVRE PRINTRE RUINE
Resturile de clădiri conţin şi cadavre nerecuperate, până la 10.000, potrivit Ministerului Sănătăţii palestinian, şi bombe neexplodate, a declarat Mrakic.
Comitetul Internaţional al Crucii Roşii spune că ameninţarea este „omniprezentă”, iar oficialii ONU spun că unele dintre dărâmături prezintă un risc mare de rănire.
Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu a declarat că aproximativ 2,3 milioane de tone de resturi ar putea fi contaminate, citând o evaluare a celor opt tabere de refugiaţi din Gaza, dintre care unele au fost afectate.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii a înregistrat aproape un milion de cazuri de infecţii respiratorii acute în Gaza în ultimul an, fără a preciza câte sunt legate de praf.
Purtătorul de cuvânt al OMS, Bisma Akbar, a declarat că praful reprezintă o „preocupare semnificativă” şi că ar putea contamina apa şi solul şi poate duce la boli pulmonare.
Medicii se tem de o creştere a numărului de cancere şi defecte congenitale cauzate de scurgerile de metale în următoarele decenii.
Muşcăturile de şarpe şi scorpion şi infecţiile cutanate provocate de muştele de nisip sunt îngrijorătoare, a declarat un purtător de cuvânt al UNEP.
HAOS ŞI LIPSURI
Molozul din Gaza a fost folosit anterior pentru a ajuta la construirea de porturi maritime. ONU speră acum să recicleze o parte pentru reţelele rutiere şi pentru consolidarea ţărmului.
Gaza, care avea o populaţie de 2,3 milioane de locuitori înainte de război, înghesuită într-o zonă cu o lungime de 45 km şi o lăţime de 10 km, nu dispune de spaţiul necesar pentru eliminarea molozului, potrivit PNUD.
Depozitele de deşeuri sunt acum într-o zonă militară israeliană. COGAT din Israel a declarat că acestea se află într-o zonă restricţionată, dar că accesul va fi permis.
Mai multă reciclare înseamnă mai mulţi bani pentru a finanţa echipamente precum concasoarele industriale, a spus Mrakic. Acestea ar trebui să intre prin punctele de trecere controlate de Israel.
Oficialii guvernamentali raportează penurii de combustibil şi utilaje din cauza restricţiilor israeliene, care încetinesc eforturile de curăţare. Purtătorul de cuvânt al UNEP a declarat că procesele de aprobare prelungite reprezintă un „blocaj major”.
UNEP afirmă că are nevoie de permisiunea proprietarilor pentru a îndepărta resturile, însă amploarea distrugerilor a estompat graniţele proprietăţilor, iar unele registre de proprietate au fost pierdute în timpul războiului.
