Satul care nu apărea pe hărți
În trecut, această zonă era mult mai activă. Începând cu anii 1940, o cale ferată forestieră traversa valea Streiului, pornind din satul Baru și urcând pe o distanță de peste 20 de kilometri. Această cale ferată era esențială pentru una dintre cele mai mari exploatări forestiere din Munții Șureanu, iar în jurul ei s-a dezvoltat și satul Tecuri, o colonie muncitorească înființată într-o poiană greu accesibilă aflată deasupra stâncilor și cascadelor Șipotului. Colonia nu era indicată pe hărțile vremii, iar accesul la ea era extrem de dificil.
La mijlocul anilor ‘50, pentru a facilita transportul lemnului din pădurile dense de fag, au fost instalate mai multe funiculare la Tecuri.
„Primul funicular, Wyssen, instalat în 1954 în exploatarea Tecuri de pe Valea Streiului, suferă o serie întreagă de modificări de traseu şi lungime, care durează aproape tot anul şi abia după un an începe să fie utilizat, datorită faptului că masivul păduros Tecuri avînd o configuraţie specială a terenului, fără nici o scurgere naturală, impune găsirea unui mijloc care să se preteze acestor condiţii. Al doilea funicular a fost instalat tot în Tecuri, fiind apoi transformat în funicular automotor. Funicularul automotor și Wyssen sunt instalate paralel și ambele apropie toate sortimentele de lemn din Tecuri la linia CFF de pe Valea Streiului. Aceste două funiculare sunt mijloacele prin care se transportă toate produsele exploatării Tecuri (într-un volum anual de circa 60.000 metri cubi masă lemnoasă de fag) și tot cu ele se transportă la deal alimente, furaje şi chiar şi apă, care în Tecuri lipseşte”, informa Revista Pădurilor, în 1959.
Peștera care a schimbat soarta așezării
Funicularele au devenit esențiale pentru transportul trunchiurilor de copaci și, totodată, pentru aprovizionarea satului cu alimente și chiar cu apă.
Satul Tecuri s-a confruntat la început cu o criză acută de apă, însă aceasta a fost rezolvată prin descoperirea unei peșteri spectaculoase în apropiere.
„Regiunea respectivă este săracă în ape. Ploile sunt repede absorbite de pământul poros. În căutarea unor surse de apă pentru animale, păstorii din aceste părţi au înaintat câţiva metri într-o deschizătură în munte pe care o credeau scurtă. Mare le-a fost mirarea când au găsit aici apa pe care o căutau. Odată cu lacul subteran fusese descoperită şi intrarea în peşteră. Peştera de la Tecuri are, după mărturiile celor care au fost acolo o importanţă covârșitoare. Stalagmitele şi stalactitele sunt colorate în roşu, dovadă a existenţei în apă a oxidului de fier, în mare porţie. Lucrul cel mai important însă este faptul că o jumătate a peşterii este încă activă, adică picături de apă continuă să cadă cu o regularitate de ceasornic alcătuind stalagmite şi stalactite de o deosebită frumuseţe”, informa publicistul Ion Deleanu, în 1954.
Peștera Tecuri a devenit faimoasă datorită stalagmitelor și stalactitelor sale unice, colorate în roșu datorită oxidului de fier din apă, precum și datorită faptului că o parte a sa este încă activă, apa continuând să sculpteze formațiuni noi.
Peștera, situată la o altitudine de 900 de metri, a fost declarată rezervație naturală și a atras atenția oamenilor de știință datorită frumuseților sale naturale. Însă, din păcate, nu a fost explorată în întregime, fiind greu accesibilă, iar în timp a suferit și degradări din cauza vizitatorilor. „Degradarea începe chiar de la intrare, de la uşa metalică: stalactite rupte, ciuntite. În interior situaţia este şi mai rea: formaţiuni rupte, o coloană care iniţial a avut o înălţime de trei metri este doborâtă şi ruptă în bucăţi. Cu toate acestea, peştera este încă frumoasă”, avertizau ziarele în 1973.
Peștera Tecuri rămâne și astăzi un loc fascinant pentru exploratori și iubitori de natură. Are o lungime de aproximativ 500 de metri, iar accesul se face printr-un aven adânc de 12 metri. Lacul subteran și formațiunile de cristale și corali care împodobesc peștera continuă să impresioneze, deși vechea colonie din jurul său a fost desființată cu mult timp în urmă.
În anii ’50, satul Tecuri era o așezare plină de viață, dar extrem de greu accesibilă. Vizitatorii care îndrăzneau să urce acolo descopereau o priveliște spectaculoasă asupra Munților Retezat și munților împăduriți ai Sebeșului.
„Sus ţi se deschid în faţa ochilor privelişti minunate; înapoi Retezatul cu căciula-i ţuguiată şi albă de zăpadă, în faţă spinările împădurite ale munţilor Sebeşului. De aici până la Tecuri nu mai sunt nici doi kilometri. O potecă străbate de-a curmezişul două văi de munte, coborând într-un găvan. Pe fundul acestui găvan, dispuse în formă de cerc, se găsesc cabanele coloniei muncitorilor forestieri de la exploatarea Tecuri. La Tecuri au fost create bune condiţii de viaţă pentru muncitori. S-au construit şapte cabane noi în care se pot odihni foarte bine peste 100 muncitori sezonieri. Pe lingă acestea au fost date în folosinţă 12 camere pentru familişti. În vara trecută s-a început construirea de clădiri cu două apartamente din cărămidă”, arăta ziarul România Liberă în 1957.
La Tecuri, au fost create condiții bune de viață pentru muncitori, construindu-se cabane și locuințe pentru familii, o școală cu patru clase și o cantină care deservea muncitorii forestieri.
Cu toate acestea, odată cu răspândirea exploatărilor forestiere și epuizarea resurselor de lemn, satul Tecuri a fost desființat în anii ’60, rămânând doar o cabană forestieră care amintește de existența coloniei. Peștera Tecuri și zona înconjurătoare au rămas însă destinații preferate de pasionații de natură și aventură, oferind o incursiune într-o lume de poveste a pădurilor și munților din România.
