După războiul din 2006 și după ce a înfruntat armata israeliană, Hezbollah a folosit tunelurile ca armă de propagandă. „Partidul lui Dumnezeu” a mers atât de departe încât a transformat unele dintre ele sub Dealul Mleeta într-un muzeu deschis libanezilor sărbătorind „victoria divină”. În ciuda amintirii amare a acestui război de 33 de zile cu 121 de soldați uciși, statul israelian și-a lansat primele trupe în sudul Libanului pe 1 octombrie.
Primele imagini difuzate arată lovituri foarte aproape de graniță asupra ascunzătorilor de arme și soldați IDF care avansează în tuneluri. IDF poate conta și pe experiența dobândită recent în Fâșia Gaza în fața unei rețele de tuneluri mai dense și mai extinse decât se aștepta.
Un raport publicat în 2021 de centrul de cercetare Alma, condus de foști ofițeri IDF, descrie Libanul drept „țara tunelurilor”. Din anii 1980, Coreea de Nord a ajutat se pare Iranul și pe proxiul său libanez să sape și să-și dezvolte rețeaua de tuneluri. Dictatura comunistă se poate lăuda cu o anumită experiență în săparea tunelurilor care trec pe sub zona demilitarizată (DMZ) dintre cele două Corei și în construirea celor mai sensibile instalații ale sale, în special nucleare, în locuri stâncoase sau muntoase.
Sunt implicate și companii civile sau uneori create de la zero și conduse de Hezbollah. Trebuie să sapi în teren deluros și stâncos cu burghie timp de ani de zile.
În special trei zone ar fi legate între ele prin tuneluri de comunicații: Beirut, regiunea Bekaa și sudul Libanului. Prima concentrează toate centrele de comandă ale mișcării, a doua este o bază din spate și un important centru logistic important prin apropierea sa de Siria, în timp ce a treia este linia principală de apărare în faţa Israelului.
„În 2003-2004, consilieri nord-coreeni au ajutat Hezbollah să construiască tuneluri și adăposturi pentru depozitarea munițiilor și armelor, participând astfel la crearea unei rețele foarte dense de 160 de sate mai mult sau mai puțin fortificate și 600 de structuri subterane legate prin tuneluri”, explică. Rémy Hémez într-un articol din „Revue Defense nationale”/Revista Apărarea Naţională”/. „Toate satele predominant șiite din sudul Libanului sunt fortărețe cu tuneluri și pasaje între case”, confirmă o sursă militară franceză pentru „Le Point”.
Centrul de cercetare Alma estimează că totalul cumulat al rețelei subterane ar putea ajunge la sute de kilometri și dă exemplul unui singur tunel lung de 45 de kilometri în sudul Libanului. „Armata israeliană s-a confruntat cu mai mult de 1.000 de kilometri de rețea subterană în Gaza, când se aștepta să găsească 400 de kilometri într-o enclavă supusă unui blocaj strict”, își amintește Didier Leroy, cercetător la Școala militară regală din Belgia și specialist în Hezbollah .
„Hezbollah a putut profita de 18 ani de calm relativ pentru a-și densifica rețeaua, cu libertate de mișcare și importuri de echipamente și materiale pe cale maritimă, precum și prin Siria”, subliniază el.
Un raport din 2014 al Rand Corporation descrie buncăre care se află „la 40 de metri sub pământ, acoperind o suprafață de 2 kilometri pătrați, care includ posturi de tragere, centre de operațiuni, tuneluri de conectare, facilități medicale, depozite de arme și muniție, sisteme de ventilație și aer condiționat, băi cu apă curentă caldă și rece și dormitoare, toate cu un acoperiș construit din plăci de beton armat de aproape 1 metru grosime.
În plus, natura solului stâncos îi protejează mai bine împotriva bombelor numite „bunker buster”, capabile să pătrundă într-un adăpost de beton sau adânc în subteran înainte de a exploda. În 2018, armata israeliană a distrus șase tuneluri descoperite în apropierea graniței folosind senzori seismici, „dar erau doar tuneluri de atac în care înaintezi aplecat și de lățimea unui om, înainte de a te infiltra în teritoriul israelian, nu erau tuneluri logistice”.
Ca și în Gaza, armata israeliană va trebui să avanseze metodic, asigurându-se să nu lase în urmă luptători Hezbollah care se adăpostesc în subteran. Se va baza pe soldații săi din unităţile de geniu pentru a distruge tunelurile cu explozibili sau injecând beton.
Unitatea Yahalom, specializată în luptă subterană, este, fără îndoială, desfășurată și ea. Dar spre deosebire de mica enclavă palestiniană, sudul Libanului este vast, cu un peisaj alternând dealuri și păduri mai mult sau mai puțin dese. Un teren mai favorabil apărătorului, care l-a „pus în valoare” cu depozitele sale de arme și rețeaua subterană.
Sursa: LePoint.fr, în traducerea Rador Radio România
