Premierul israelian își pregătește o revenire improbabilă. Ar putea el să câștige din nou?
În urmă cu un an, lunga carieră a lui Benjamin Netanyahu în fruntea politicii israeliene părea să se fi încheiat. Eșecul catastrofal al guvernului său de a preveni atacurile din 7 octombrie însemna că singurul lucru care îl menținea în funcția de prim-ministru, pe fondul durerii și furiei publice, era nevoia de stabilitate într-o situație de urgență, notează Politico.
Douăsprezece luni mai târziu, acesta și-a recăpătat statutul după ce a ordonat o serie de atacuri îndrăznețe asupra țintelor Hezbollah susținute de Iran. Detonarea de la distanță a mii de pagere și asasinarea liderului grupării, Hassan Nasrallah, au uimit observatorii din întreaga lume și i-au sporit popularitatea în țară.
Cu Iranul alăturându-se în mod deschis conflictului, întrebarea care se pune acum este cât de departe va merge Netanyahu în încercarea sa de a remodela Orientul Mijlociu în avantajul Israelului – și al său propriu.
„Se află într-o poziție mult mai bună pentru a continua la putere”, a declarat Nimrod Goren, un academician israelian stabilit la Ierusalim și membru al Middle East Institute. Netanyahu a trecut peste o serie de furtuni care amenințau să distrugă coaliția sa – de la acordul privind încetarea focului în Gaza la o criză politică legată de scutirea de serviciu militar de lungă durată pentru tinerii ultraortodocși din Israel, a spus Goren. „El a reușit să își asigure un spațiu de respirație”.
Anul trecut, Netanyahu era în impas. Atacul din 7 octombrie asupra sudului Israelului de către oameni înarmați ai Hamas, considerat drept cel mai grav eșec în materie de securitate de la războiul de Yom Kippur din 1973, care a pus capăt carierei legendarei Golda Meir, l-a aruncat pe Netanyahu și pe partidul său Likud la un nivel record în sondaje. Chiar și propriii săi oficiali se temeau că va fi curând înlăturat.
La o lună după atac, fostul prim-ministru israelian Ehud Olmert l-a descris pe Netanyahu ca fiind „distrus emoțional” pentru că, în loc să se ridice la înălțimea imaginii sale de „domnul securitate”, a fost demascat ca „domnul rahat”.
Chiar și în luna iunie, ministrul apărării Benny Gantz, care a fost văzut ca omul care ar putea prelua funcția de prim-ministru, a părăsit cabinetul de război al lui Netanyahu și a emis o condamnare fulgerătoare a conducerii acestuia. Netanyahu, a declarat Gantz la momentul respectiv, a pus considerentele sale politice personale înaintea unei strategii postbelice pentru Gaza.
Dar Gantz a sprijinit acum strategia agresivă a Israelului în regiune. Într-un editorial publicat săptămâna aceasta în The New York Times, Gantz și-a oferit sprijinul deplin pentru operațiunile militare ale lui Netanyahu în Liban. „Într-o realitate de după 7 octombrie, este clar că Israelul trebuie – și lumea ar trebui – să fie proactivă și hotărâtă în fața amenințării pe care regimul iranian o reprezintă pentru existența Israelului și viitorul regiunii”, a scris Gantz. El a îndemnat alte guverne să urmeze exemplul Israelului și să degradeze în mod sistematic proxy-urile Iranului: Hezbollah și rebelii Houthi din Yemen.
De la lansarea unor operațiuni mai ample împotriva Hezbollah în Liban, s-a înregistrat o îmbunătățire constantă a ratingului prim-ministrului, iar partidul său a revenit de la minimele record pentru a conduce sondajele de opinie naționale. Dahlia Scheindlin, sociolog și analist, a declarat că acțiunea tot mai agresivă a Israelului „la nivel regional” a jucat un rol în reabilitarea care îi înfurie pe adversarii lui Netanyahu.
„În primele șase luni după 7 octombrie, sprijinul său s-a prăbușit”, a spus ea. „Ratingurile sale personale în întrebări directe despre cine este cel mai potrivit pentru a fi prim-ministru, el a fost în urma Benny Gantz de 20 de puncte. Dar s-a îmbunătățit încet și treptat din aprilie”, a declarat Scheindlin pentru POLITICO. Acesta a fost momentul în care Forțele de Apărare ale Israelului l-au vizat cu succes pe generalul Mohammad Reza Zahedi, un comandant de rang înalt în cadrul Corpului Gardienilor Revoluției Islamice din Iran.
Apoi, Likud a început să se claseze pe primul loc în sondaje, pentru prima dată de la atacurile Hamas de anul trecut, la câteva săptămâni după ce armata israeliană i-a ucis pe comandantul principal al aripii militare a Hamas, Mohammed Deif, și pe liderul politic al militanților din Gaza, Ismail Haniyeh, în iulie. Cifrele de sondaj ale lui Netanyahu au crescut și ele. Atunci când a fost întrebat cine este mai potrivit pentru a fi prim-ministru, Netanyahu sau liderul Unității Naționale, Gantz, Bibi l-a devansat constant pe rivalul său.
De la atacurile cu pagerul Hezbollah și asasinarea lui Nasrallah, sprijinul pentru partidul lui Netanyahu a continuat să crească treptat, a declarat Scheindlin. Acesta a beneficiat de recenta revenire în coaliția guvernamentală a lui Gideon Sa’ar, care a părăsit cabinetul de război în martie. Sa’ar și-a fondat propriul partid New Hope în 2019, după ce l-a provocat fără succes pe Netanyahu la conducerea Likud, iar revenirea sa în guvern sporește majoritatea lui Bibi în Knesset de la 64 la 68. Knesset, sau parlamentul israelian, are în total 120 de locuri.
Adversarii politici ai lui Netanyahu se consolează cu faptul că Likud pare să nu mai obțină cele 35 de locuri pe care le-a obținut în ultimele alegeri. Sondajele arată că coaliția sa de dreapta ar avea încă dificultăți în a obține o majoritate în Knesset.
Următoarele alegeri pentru Knesset vor avea loc în octombrie 2026. Însă universitarul Goren a declarat că, de obicei, guvernele israeliene de coaliție nu rezistă până la sfârșitul mandatului lor programat, astfel încât un vot ar putea avea loc mai devreme.
Fostul consilier electoral al lui Netanyahu, Nadav Shtrauchler, a declarat pentru POLITICO că încă se îndoiește că fostul său șef poate câștiga următoarele alegeri. „El crește în sondaje și este pe un val foarte bun, dar acest lucru nu este încă terminat”, a spus el. „Nu cred că oamenii vor uita 7 octombrie”. Shtrauchler se pricepe la alegeri – a fost șeful de campanie al liderului israelian pentru alegerile parlamentare din 2019, una dintre cele mai surprinzătoare reveniri ale lui Netanyahu într-o carieră lungă, plină de reveniri uimitoare. Așadar, cuvintele sale au greutate.
Dar Bibi a mai sfidat previziunile. A fost supranumit pentru prima dată „Bibi magicianul” în anii 1990, după ce l-a învins pe Shimon Peres în alegerile desfășurate la câteva luni după asasinarea premierului de atunci, Yitzhak Rabin. Puțini au crezut, de asemenea, că ar putea obține o victorie în 2015, având în vedere discuțiile despre o posibilă anchetă penală privind acuzații de abuz de încredere, mită și fraudă. Cu toate acestea, Bibi a scos încă un iepure din pălărie și și-a asigurat realegerea prin curtarea extremei drepte israeliene și a naționaliștilor religioși – o tactică pe care a repetat-o în 2019. Având în vedere redresarea sa actuală în sondaje, adversarii se întreabă dacă nu cumva va câștiga din nou.
