Insul cu prenume diminutival, fizionomie incertă și apucături de balamuc ne anunță că a convocat o ședință a Consiliului General, pentru a trece, prin majoritatea (PNL-USR-PMP) care i-a cauționat prin vot întregul dezastru administrativ al ultimilor 4 ani, o hotărâre vizând organizarea unui referendum local. Culmea! Pe 24 noiembrie, simultan cu primul tur al alegerilor prezidențiale. Sună cunoscut? Mai știți înșelătoria iohannistă din 2019? Aia cu justiția? Al cărei rezultat a fost încălcat chiar de argatul primului jucător de golf, la două săptămâni după înscăunarea sa ca premier? Dar de cel băsist, cu 300 de parlamentari într-un for unicameral, promovat intens de Emil Boc, a cărui lucrare de doctorat slăvea virtuțile sistemului bicameral?
Ei bine, rețeta e aceeași. Dar mai gravă și mai ipocrită de data asta. Pentru că cele 2 prostii propuse de individul certat cu igiena sunt absolut aberante. Chiar dacă plebiscitul consultativ al schiorului călător de la Cotroceni a fost batjocorit de el însuși, chiar dacă nu avea vreo valoare juridică, el avea, totuși, un potențial politic și de reprezentativitate. Adică putea fi, teoretic, pus în operă fie prin eventuale modificări constituționale, fie prin abstinența auto-impusă a guvernului de a reglementa în sfera legislației penale prin ordonanțe.
Însă nu la fel stau lucrurile cu aberația matematicianului eșuat în funcția de primar și votat zglobiu, pentru a doua oară, la fel ca și Băsescu și Iohannis, că tot i-am amintit. Dar despre Sindromul Stockholm am mai scris deja. Așadar, ce solicită suspecta formă de viață? Ca distribuirea sumelor către primăriile de sector să se decidă la Primăria Capitalei și ca toate autorizațiile de construire să se emită de către el însuși, nu de către omologii de la sectoare. Tehnic, legal și procedural, solicitarea nicușoristă e de un cretinism absolut. Pe de o parte, chiar și neimperativ fiind rezultatul referendumului – la fel ca și avizul consultativ, de pildă – zona unde își dorește netunsul reglementare „în numele poporului” ține de legislația națională. Or, și dacă prezența la referendumul local – în caz că subordonații lui Nicolae Ciucă din Consiliul General vor vota asemenea abominație, iar consultarea se va ține – ar fi de 100% din populația cu drept de vot, iar opțiunea ar fi unanimă, tot ar fi inaplicabil. De ce?
Pentru că, principial și constituțional, descentralizarea există, iar voința bucureștenilor nu se poate impune și la Oradea, Huși sau Miercurea Ciuc. Atât Legea finanțelor Publice, cât și Legea construcțiilor sunt reglementări naționale, cu caracter general. Prin urmare, găselnița este doar încă o batjocură la adresa inteligenței locuitorilor Capitalei. Aceștia ar fi chemați la un referendum care nu poate produce niciun rezultat. Mai mult, la fel cum pe 9 iunie Nicușor Dan a obținut circa 350.000 de voturi, primarii de sector au însumat și ei peste 385.000 dintre opțiuni. Iar cei șase aleși cu certitudine nu ar putea susține, din punct de vedere politic, să își saboteze propria activitate. Diminuarea bugetelor sectoarelor i-ar pune în imposibilitatea respectării angajamentelor electorale asumate, în vreme ce renunțarea la eliberarea autorizațiilor de construire ar asigura definitivarea blocajului edilitar.
Primarul Capitalei nu semnează astăzi nici măcar avizele de toaletare a pomilor uscați, care pun în pericol vieți omenești la fiecare furtună. Doar de la Sectorul 5 au venit sute de astfel de solicitări, care nu au primit niciun răspuns. La fel s-a întâmplat cu scandalul privind PUZ-ul Sectorului 2, pentru care primarul încă în funcție ceruse o derogare pentru absorbția a milioane de euro prin PNRR pentru Institutul C.C. Iliescu. La rândul său, Sectorul 6 nu a putut finaliza investiții majore, precum 4 blocuri de locuințe sociale, terminate de un an de zile, care nu pot fi alimentate cu apă din cauza aceluiași individ.
În acest context, întrebarea legitimă a fiecărui bucureștea este simplă: de ce ar cere Nicușor Dan, în mod abuziv și total aiuristic, noi atribuții, când în ultimii 4 ani nu a demonstrat nimic? Ba chiar dimpotrivă: bulevardele urbei sunt blocate de șantiere abandonate, termoficarea este în colaps, parcurile sunt în paragină, iar contribuția Capitalei la PIB-ul național s-a prăbușit la valorile din perioada crizei economice de acum 15 ani. Strania făptură se „luptă”, încurajat, probabil, de cărturarul ostaș care îl susține, deopotrivă cu șoferii și mafia, cu oamenii care vor o locuință în oraș și cu prefectul, cu primarii de sector și cu ISC-ul. Toți îi sunt inamici, iar el vrea să ne salveze, cu buldozerul, ca la Piața Unirii, fără ca noi să știm asta. Ce îl recomandă pe acest incapabil, generator de haos, să cheme oamenii la un vot inutil, când minimele sarcini nu și le-a putut îndeplini cum se cuvine? Răspunsul în vom afla pe 24 noiembrie, în caz că ridicola inițiativă se va bucura de susținerea inconștienților care l-au sprijinit până astăzi în CGMB. Rămâne de văzut dacă înșelătoria va funcționa și de data aceasta.
