În România nu există nicio reglementare care să protejeze antreprenorul care investeşte în aducerea muncitorilor în ţară, fie calificaţi sau necalificaţi, şi care folosesc România ca ţară de tranzit pentru a ajunge în alte ţări, a declarat joi Cristina Chiriac, preşedinta Confederaţiei Naţionale pentru Antreprenoriat Feminin (CONAF), la un eveniment de specialitate.
„Eu ştiu de la membrii CONAF, care aduc foarte multă forţă de muncă din diferite ţări, că se confruntă cu o problemă reală – şi anume faptul că, odată aduşi în ţară, nu ai niciun fel de instrument de coerciţie ca să poţi să-i ţii în câmpul muncii. În consecinţă, există un fenomen cu care se confruntă marea majoritate a antreprenorilor: unii lucrători străini folosesc România ca ţară de tranzit. Din momentul în care România a intrat în zona Schengen pe spaţiul aviatic, ajunşi în România cu forme legale, li se face contract de muncă conform legislaţiei în vigoare şi, după 3 săptămâni sau o lună de zile, te trezeşti că nu-ţi mai vine la muncă, că a ajuns în Polonia sau în altă ţară. Noi am avut nenumărate discuţii, inclusiv cu Ministerul Afacerilor Externe, cu instituţii – şi înţeleg că nu există la ora actuală nicio reglementare în Codul muncii sau o altfel de reglementare, care să conţină un soi de protecţie pentru antreprenorul care investeşte, pentru că este o investiţie semnificativă în aducerea acestor muncitori, fie calificaţi sau necalificaţi”, a menţionat Cristina Chiriac, la dezbaterea profesională „Deficitul de forţă de muncă”, organizată de Coaliţia pentru Libertatea Comerţului şi a Comunicării (CLCC).
La rândul său, Cosmin Şerban, Managing Director, cofondator Takt Recruitment, a subliniat că soluţia pentru o astfel de situaţie este „un pachet salarial atractiv, cu condiţii bune de cazare, cu ore suplimentare plătite conform legii şi un comportament între angajat şi angajator suficient de acceptabil pentru străini, astfel încât să nu se rişte să se ducă în altă ţară ca turist şi acolo să-şi caute de lucru”.
„Nu ai cum să îi ţii legal, pentru că legal n-ai cum să ţii pe nimeni până la urmă, că este cetăţean al Uniunii, că este străin, au drepturi de mobilitate, dar soluţia este să îi faci un pachet salarial, o ofertă şi un comportament între angajat şi angajator suficient de acceptabil pentru străini, astfel încât să nu se rişte să se ducă în altă ţară ca turist şi acolo să-şi caute de lucru. (…) Nu există o soluţie să îi ţii 100%, că nu ai avea cum legal. Singura formulă până astăzi este aceea de a-i mulţumi suficient – şi-i mulţumeşti mai uşor decât pe români – cu un pachet salarial atractiv, cu condiţii de cazare ok, cu ore suplimentare plătite conform legii. De la interviu, din Asia, una dintre primele întrebări este: câte ore suplimentare pot să muncesc? Avantajul în Polonia este că au o legislaţie a muncii un pic diferită şi există un tip de contract, potrivit căruia ei pot să muncească şi 250 de ore pe lună, cu acordul părţilor. Chiar dacă rata orară în Polonia este similară cu cea din România, câştigă la aceste ore, deci o competiţie şi între ţări”, a precizat Cosmin Şerban.
Totodată, el a subliniat că străinii au dreptul de 90 de zile pentru deplasare în scop turistic în spaţiul Schengen şi, atunci, o parte dintre cei care se află deja în România profită de acest lucru, se duc în scop turistic prin Polonia sau prin alte ţări şi încearcă să-şi găsească de lucru acolo.
„Înainte să intrăm în spaţiul Schengen a fost introdusă o protecţie la nivel de procedură a Inspectoratului General pentru Imigrări, de acordare de avize de muncă, în sensul că, un străin nu poate să îşi schimbe angajatorul, în România, în primul an de angajare, fără un acord scris al angajatorului curent. Astfel, dacă un străin vrea să se ducă la vecinul, acesta nu poate să-l angajeze cu forme legale dacă nu este acest acord scris. Sigur, asta nu îl împiedică să se urce în avion, să se ducă în spaţiul Schengen. Tot timpul sunt variabile noi şi o dinamică constantă”, a mai spus Cosmin Şerban. AGERPRES/(AS – autor: Nicoleta Bănciulea, editor: Andreea Marinescu, editor online: Ady Ivaşcu)
