Înainte de a se întâmpla această reunificare tectonică, se estimează apariția unui „inel de foc atlantic”, marcând o nouă etapă de activitate tectonică mutată din zona Mării Mediterane în Oceanul Atlantic, conform unui articol publicat recent în revista „Geology”.
Se estimează că acest fenomen va demara în aproximativ 20 de milioane de ani, un interval de timp relativ scurt din perspectiva istoriei geologice. Plăcile tectonice sunt în permanență în mișcare, deși ritmul este extrem de lent.
Ocazional, noi oceane se formează când plăcile se depărtează, iar ulterior se închid pe măsură ce plăcile se reunesc, într-un proces ciclic cunoscut sub numele de Ciclul Wilson.
Acest mecanism a determinat separarea megacontinentului Pangea acum 180 de milioane de ani, lucru care a dus la formarea Oceanului Atlantic și la transformarea vechiului ocean Tethys în ceea ce acum cunoaștem drept Marea Mediterană.
Pentru ca Oceanul Atlantic să se închidă, este necesară apariția unor noi zone de subducție. Acestea sunt regiunile unde o placă tectonică alunecă sub alta și intră în mantaua Pământului, fenomen cauzat de diferențele de densitate, de regulă implicând o placă oceanică ce este subdusă sub o placă continentală sau altă placă oceanică.
Zonele de subducție sunt recunoscute pentru activitatea geologică intensă, incluzând cutremure, erupții vulcanice și formarea de șanțuri oceanice adânci, scrie incredibilia.ro.
Articolul menționat folosește modele avansate de calcul pentru a prezice viitoarele dinamicile tectonice, sugerând că actuala zonă de subducție din Mediterană, sub strâmtoarea Gibraltar, se va extinde treptat în Oceanul Atlantic în următoarele 20 de milioane de ani, formând un „inel de foc atlantic” similar celui din jurul Oceanului Pacific.
Această migrare a zonei de subducție, în colaborare cu alte două zone deja existente peste Atlantic, în Caraibe și în apropierea Antarcticii, va contribui la crearea acestui inel de foc atlantic, care, în timp, ar putea facilita închiderea oceanului.
